Ceva experimente din vara aceasta I

Ceva experimente din vara aceasta II

Eroina din Gherla

Avea 15 ani, era elevă şi locuia în apropierea închisorii de la Gherla. În fiecare zi când mergea şi se întorcea de la şcoală, trecea prin faţa ferestrelor cu zăbrele şi se simţea privită de cei închişi. O dată, fără să-i vadă, a fluturat spre ei o batistă, şi dintre toate gratiile, i-au răspuns batiste fluturând. A reuşit să facă rost de la un impiegat de mişcare de alfabetul Morse, l-a învăţat şi a intrat în dialog cu deţinuţii, transmiţând de la geamul camerei ei semnale. Deţinuţii i-au transmis numele şi adresele soţiilor şi a început să le trimită acestora cărţi poştale, ilustrate în care le anunţa să vină la Gherla, la cimitirul catolic de sub zidurile închisorii, la o anumită oră când soţii închişi, şi preveniţi la rândul lor, le puteau vedea. Cărţile poştale le punea în cutii din Dej sau Huedin. Ingeniosul mecanism a funcţionat nebănuit, aducând puţină bucurie în tragedia unor familii. În cele din urmă a fost prinsă şi condamnată la 7 ani de închisoare. Era cea mai tânără deţinută, deţinuţii care nu ştiau cum o cheamă îi spuneau „îngerul păzitor”, avea acum 17 ani şi se numea Gertrud Bader.

Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, Sighet

Articol preluat de pe: http://gorbanescu.blogspot.com/2009/01/ngerul-pzitor.html

Fotocopii provenite de la Institutul de investigare a crimelor comunismului:

Enron vs. Google

Acestă postare a fost "plăsmuită" în urma citirii unui articol excepțional care mi-a dat mult de gândit. Este vorba de o analiză a două companii americane ENRON, respectiv GOOGLE (în variantă romanizată goagăl). Acest articol prezintă cum poate o filozofie să înalțe o companie (societate,comunitate,instituție) până pe cele mai înalte culmi sau să o arunce în cel mai adânc abis.
Voi începe cu povestea companiei ENRON ... de fapt spre final, MALEFICUL ENRON
Compania și-a început activitatea în anul 1985 la inițiativa lui Kenneth Lay
Între anii 1986 - 1996 compania a fost manageriată de Richard D. Kinder. Această perioadă ar putea fi rezumată la doi termeni: eficiență și transparență. Faptul acesta este demonstrat și de cifre (cu muuulte zerouri:-).Între 1990-1996 Enron a raportat o creștere a câștigurilor de la 202 milioane $ la 584 milioane $, în timp ce veniturile au explodat de la 5,3 miliarde $ la 13,4 miliarde $. Două ingrediente (eficiență și transparență) ... la care se mai pot adăuga promovarea unei atmosfere de familie (fapt care i-a adus lui Kinder respectul și loialitatea angajaților) ... iată secretul reușitei acestei companii.
Dar ca în ori ce poveste de succes trebuie să se întâmple inevitabilul ... inevitabilul s-a produs în 1997 când Jeffrey Skilling, absolvent de Harvard Business School l-a succedat pe Richard Kinder la președenția companiei. Skilling și-a inspirat modul de conducere al companiei din epocala carte scrisă de Richard Dawkins - Gena Egoismului (The selfish gene).
Cum a interpretat el această carte (nu mă pronunț cu privire la carte - nu am citit-o), : în concepția lui evoluția este condusă exclusiv de competiție, egocentrism și frică. Find partizan al teoriei "supraviețuirea celui mai potrivit" el a implementat în cadrul firmei o politica intitulată Peer Review Committee (PRC - Comitetul de Revizuire a Angajaților). Sistemul se baza tot pe două ingrediente (ca și la Kinder), numai că de această dată ele erau frica și lăcomia (așa cum am mai amintit - în concepția lui cele două sunt elementele care motivează cel mai bine un om). Conform sistemului PRC angajații erau evaluați periodic pe o scară de la 1 la 5. Cei care primeau calificativul 5 erau concediați. Consecința acestui sistem era că la fiecare șase luni între 10% - 20% dintre angajați erau dați afară, făcându-i pe cei care rămân să se simtă în permanență pe muchie de cuțit și într-o continuă stare de anxietate față de viitorul slujbei lor. Ca să sporească gradul de umilire recenziile formale alături de poza angajatului concediat era pusă pe pagina de internet a companiei. ... toate acestea le făcea cu binecuvântarea lui Kenneth Lay care afirma: " ...Cultura noastră este una dură. Este o cultură foarte agresivă".
Pentru că sistemul de evaluare era foarte arbitrar și subiectiv, era la îndemâna fiecărui manager să se folosească de el pentru a recompensa loialitatea oamenilor care ascultau ca oile și își făceau treaba fără să-și bage nasul unde nu trebuie și pentru a-i anihila pe cei cu viziuni diferite. Asmuțindu-i pe angajați unul împotriva celuilalt Enron a reușit să scoată tot ce e mai rău în oameni: egoism, lăcomie, competiție neloială. "În mod evident, elementul care crează un mediu social nefast este reprezentat de oamenii aflați la conducerea companiei: directori, manageri - pe scurt oameni care induc o anumită psihologie socială întregii firme".
Unde a dus acest mediu social nefast ? la un mare scandal
până una alta pe alții i-a dus aici ...



Beneficul Goagăl

Filozofia celor de la Google, în totală opoziție cu cea de la Enron "reușește să instaureze un mediu favorabil muncii, un mediu care le crește valoarea până și celor mai buni angajați, creând totodată o legătură extraordinară cu clienții lor." Deviza celor de la Google este "SĂ NU FIM RĂI". A fi angajat la Google înseamnă să te ridici la cele mai înalte standarde posibile de etică ale mediului afacerist: "este o chestiune de practică și de etică, angajăm oameni grozavi care muncesc din greu,pentru a construi produse extraordinare, însă cel mai de preț lucru este de departe reputația ce o avem ca și companie ce garantează încredere clienților noștri". "Mediul Google influențează foarte puternic atât fizicul, cât și psihicul angajaților, iar holul firmei pare să dea tonul asupra a ceea ce se află în spatele ușilor de sticlă. Vorbind despre acest aspect trebuie menționat că ușile și zidurile de sticlă sunt elemente transparente , deschise, care creează senzația de încredere. Angajații lucrează în grupuri restrânse, în spații cu canapele, în care își pot aduce și câinii. Ei lucrează din greu, dar se și relaxează pe măsură, în cadrul Googleplex existând nenumărate facilități. Este un mediu care conservă atât spiritul de echipă cât și cel de independență. Oamenii vorbesc la masa despre lucrurile de care se ocupă la momentul respectiv, spune un inginer software. Este ca și cum fiecare este un mic director al propriei sale companii. Mediul companiei Google accentuează prietenia și atenuează conflictele, minimalizând ierarhia directorilor și mărind gradul de interacțiune dintre departamente. Pentru că fiecare angajat realizează că este la fel de important pentru succesul companiei Google, nimeni nu ezită să întreacă un director la o competiție sportivă - declarația unui director. Angajații Google sunt chiar încurajați să-și dedice 20% din timp pentru dezbaterea unor noi proiecte, fără să fie supervizați de cei aflați pe o scară mai înaltă în ierarhie. Atmosfera companiei Google trece zidurile campusului și se extinde în întreaga lume. Să ne gândim doar la implicațiile Proiectului Bibliotecii Google Online, în cadrul căruia milioane de cărți din biblioteca publică din New York , precum și din bibliotecile Universităților Standford, Hardward, Michigan și Oxford sunt scanate și sunt puse la dispoziția publicului, pentru a fi citite gratuit de oricine de pe glob. Încă mai există probleme de copyright, care vor fi, evident, rezolvate, însă astfel de proiecte consolidează un mediu de încredere și reprezintă un pas important pe drumul către o mai mare libertate și prosperitate. Suntem de părere că o societate, pentru a funcționa corespunzător , trebuie să aibă acces nelimitat, liber și neinfluențabil către o informație de înaltă calitate, de aceea Google își asumă o responsabilitate față de întreaga lume. - Sergey Brin și Larry Page (cofondatorii Google). Cei care controlează informația controlează lumea, dar dacă toți avem acces la informație, nimeni nu o poate controla. Transparența informației poate învinge astfel hegemonia politică."

Sursă: Michael Shermer (Nu fi malefic), editorialist al revistei "Scientific American", publicist în Skeptic, autor a nenumărate cărți printre care De ce oamenii cred lucruri ciudate(1997), Știința binelui și a răului (2004).

Lingură din lemn de nuc

M-am gândit să mai pun și ceva text pe lângă atâtea imagini ... (ca să nu fac asemenea celor de la National Geografic:-) ... și să prezint motivația care se află în spatele acestor mici tentative artistico-manufacturiere.
În filozofia mea de viață, motivația este mai importantă de cât faptele ...

Primul imbold a venit odată cu sosirea pe lume a băiețelului meu. Mi-am propus să nu îi prea cumpăr jucării ... ci să i le confecționez, iar cu trecerea timpului, când va fi mai mare să le proiectăm și să le realizăm împreună. Încă nu i-am făcut nici o jucărie ... ce am realizat pană acum a fost doar antrenamentul :-). Plănuiesc să-i sculptez ceva în lemn de mahon (esența este mai dificilă decât în tot ceam mai lucrat până acum, dar sper să-l îmblânzesc ... mahonul).

Pe de altă parte ceea ce fac este și un PROTEST ... protest împotriva culturii consumeriste care face din tânăra generație o generație handicapată. O generație plafonată fără viziune și perspectivă, o generație care nu știe să aprecieze frumosul și să-l deosebească de kitsch ... nu-i acuz (și eu fac parte cam din același leat) ... ci vreau să prezint și alte variante, că se poate și altfel ...
Dacă cu 60, 70 de ani în urmă oamenii își petreceau o semnificativă parte a timpului încercând să își facă siguri o serie lucruri, unelte etc.(necesare traiului) ... astăzi acel timp (ba chiar mai mult) este petrecut la shopping , folosesc termenul tocmai fiindcă mă irită. Automat ... o astfel de generație educată doar să consume, va fi ruptă de realitate și de ... natură (lista cu "rupturile" poate continua).
Consider că în dezvoltarea armonioasă a unei persoane astfel de activități sunt la fel de utile ca și învățarea unei limbi străine sau a pianului ... aici sunt perfect de acord cu ceea ce afirmă domnul C. Sorescu :-)
La final ... obiectele pe care le-am realizat pană acum, nu le mai dețin ... decât în poze, ... pentru că le-am făcut cadou. Probabil e cea mai autentică metodă de a face cadouri ... în care se află o parte din sufletul tău, din talentul tău și din timpul tău ... de fapt o parte din tine.

Trăiești ca să mănânci sau mănânci ca să trăiești ... ?

I.



II.



III.

Fun stuff

Ceva unelte DIY

La cererea unuia dintre cititori am pus ceva unelte, pentru început cele producție proprie. ;-)





Este vorba de un ciocan din lemn - accentul l-am pus pe utilitate și funcționalitate, nu pe estetic. Lemnul este de esență moale ca să nu lase urme în capătul dălților. Atuul acestui ciocan este faptul că are amprenta mea palmară și mi se potrivește ca mănușa-n mână.

O altă unealtă hand made este ...



ghiciți ... :-) ?




un micro ... nano fierăstrău făcut dintr-o pânză de pendular (pentru lemn)



Caracteristici:

mâner - lemn din cireș sălbatic
teacă - lemn de nuc
lamă - pânză de pendular (pt. lemn); lungime 5,7 cm.

alte componente - 1 nit aluminiu, 1 nit cupru (nituri improvizate), 1 cot de cupru.

Este prima încercare - și la această unealtă am pus accentul pe funcționalitate. Pe viitor vom îmbunătăți și esteticul. :-)

Ghici cine e ... ?

Mătușa și nepotul

D'intr-ale gurii

Porțelan din "fibră de mesteacăn"

Asa începe saga unei căni Kuksa



Cănile kuksa sunt de origine nordică și sunt de obicei făcute din lemn de mesteacăn.

Și produsul finit ...

Recomandare bibliografică

Ceea ce ma face sensibil la astfel de subiecte este realitatea destul de crudă care se pare că este observată și de alții. "Familia romanească a dat faliment ca instanță formatoare: copiii sunt tot mai lăsați de izbeliște, la jocuri video, la televizor și pe stradă. Școala romanească își propune, pare-se, sa te scoată un soi de Leonardo da Vinci, doctor in toate științele și artele, dar nu să facă din tine un om întreg. La sfârșitul ei poți ști, eventual, diferența dintre un atribut și un complement, dar nu și diferența dintre bine și rău. ... Ce mă întristează pe mine la culme e că redresarea noastră pare sa fi fost o iluzie, că nu ne potolim, că răul pare sa fie endemic în noi. Că dovedim mai departe că structura noastră morala e șovăitoare, permisivă, pentru că educația de-acasă și din învățământ nu și-au făcut datoria de a ne transforma în persoane morale. De sus până jos, între academicieni, ca și între oamenii simpli, întâlnești inși care parca n-au avut părinți să le explice diferența dintre bine și rău, care parcă n-au mers la școală, pentru care nu există adevar și dreptate, care judecă lucrurile în funcție doar de interesele lor de moment. Conștiința acestor barbari ce trăiesc printre noi, oameni politici, artiști, muncitori, țărani sau prostituate, nu contează, le permite să comită orice oroare, numai sa le fie lor bine. Lor nu pare sa le fi spus nimeni cuvintele pe care mama mi le repeta aproape zilnic in copilarie: „Cel mai rușinos lucru de pe pământ e să iei chiar și un capăt de ața care nu e-al tau”." pasaj din Falimentul nostru moral de Mircea Cărtărescu



"'Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi'" - de Augusto Cury



Generaţia actuală de părinţi a vrut cumva să compenseze lipsurile copilăriei lor şi a încercat să dea copiilor ce aveau mai bun: cele mai frumoase jucării, haine, plimbări, şcoli, televizor şi calculator. Alţii le-au umplut timpul copiilor cu multe activităţi educative ca învăţarea limbilor străine, informatică, muzică. Intenţia este excelentă, însă părinţii nu au înţeles că televizorul, jucăriile cumpărate, internetul şi excesul de activităţi blochează copilăria, în care copilul are nevoie să inventeze, să înfrunte riscuri, să sufere decepţii, să aibă timp de joacă şi să se bucure de viaţă.
Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată, noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat.

1. Blocarea inteligenţei
Sistemul educaţional actual aduce foarte multă informaţie, de cele mai multe ori inutilă. Copiii şi tinerii învaţă cum să opereze cu fapte logice, dar nu ştiu cum să abordeze eşecurile. Învaţă să rezolve probleme de matematică, dar nu ştiu să-şi rezolve conflictele existenţiale. Sunt antrenaţi să facă calcule fără să greşească, dar viaţa este plină de contradicţii şi probleme care nu pot fi calculate. Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată, noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat.

2. Utilizarea greşită a funcţiilor memoriei
Prin sistemul educaţional actual memoria copiilor este transformată într-un depozit de informaţie inutilă, iar excesul acesteia blochează inteligenţa copiilor şi bucuria lor de a trăi. Cea mai mare parte a informaţiilor pe care le acumulăm nu vor fi folosite niciodată. Numărul actual de şcoli este mai mare decât în orice altă epocă, însă acestea nu produc persoane care gândesc, şi nu e de mirare că elevii au pierdut plăcerea de a învăţa.
Pe de altă parte, mediile de informare îi seduc cu stimuli rapizi, gata preparaţi, care îi transportă pe tineri, fără ca ei să facă vreun efort, în mijlocul diverselor aventuri – sportive, de război, politice sau sentimentale. Bombardamentul acesta de stimuli care vin prin televiziune şi internet acţionează asupra subconştientului, mărindu-le nevoia de plăceri în viaţa reală. Astfel în timp ei nu mai găsesc plăcere în micii stimuli ai rutinei zilnice şi vor căuta stimuli tot mai puternici, trebuind să facă foarte multe lucruri pentru a avea puţină plăcere. Toate acestea generează personalităţi fluctuante, instabile şi nemulţumite.

3. Informăm şi nu formăm
Noi nu îi formăm pe tineri, ci doar îi informăm. Ei cunosc tot mai mult despre lumea în care se află, dar nu ştiu mai nimic despre lumea lor interioară. Educaţia este tot mai lipsită de ingredientul emoţional şi produce tineri care rareori ştiu să îşi ceară iertare, să îşi recunoască limitele sau să se pună în locul celorlalţi.
Care este rezultatul?
O generaţie de copii şi tineri mai bolnavă psihic decât oricare alta din istoria umanităţii: copii depresivi, preadolescenţi şi adolescenţi care dezvoltă obsesii, sindroame de panică, timiditate, fobii sau agresivitate. În plus, tot mai mulţi dintre ei caută plăcerea de moment în consumul de tutun, alcool şi droguri.


CE ESTE DE FĂCUT?
Dr. Augusto Cury ne spune că în ziua de azi nu ajunge să fim părinţi buni, ci trebuie să devenim părinţi inteligenţi. Pentru aceasta ne vorbeşte despre şapte deprinderi ale „părinţilor buni” şi cum trebuie transformate ele de către „părinţii inteligenţi”. Iată prima dintre ele:

· Părinţii buni dau cadouri, părinţii inteligenţi dăruiesc propria lor fiinţă
Părinţii buni au grijă să satisfacă, în măsura posibilităţilor lor economice, dorinţele copiilor lor. Fac petreceri pentru aniversări, le cumpără pantofi, haine, produse electronice, organizează excursii.
Părinţii inteligenţi dau copiilor ceva incomparabil mai valoros. Ceva ce nu se poate cumpăra cu toţi banii din lume: fiinţa lor, povestea vieţii lor, experienţele lor, lacrimile lor, timpul lor.
Părinţii care le fac în permanenţă daruri copiilor lor sunt păstraţi în amintire doar pentru un moment. Părinţii care se preocupă să le dăruiască copiilor exemple şi povestiri din viaţa lor rămân de neuitat.

· Părinţii buni alimentează corpul, părinţii inteligenţi alimentează personalitatea
Astăzi, părinţii buni cresc copii zbuciumaţi, înstrăinaţi, autoritari şi angoasaţi, pentru că societatea s-a transformat într-o fabrică de stres. Părinţii care nu-şi învaţă copiii să aibă o viziune critică asupra publicităţii, a emisiunilor de televiziune şi a discriminării sociale îi transformă într-o pradă uşoară pentru sistemul acaparator. Pentru acest sistem, copilul vostru nu este o fiinţă umană, ci un consumator. Pregătiţi copilul pentru „ a fi”, căci lumea îl va pregăti pentru „ a avea”.
Ajutaţi-vă copiii să nu fie sclavii problemelor lor. Alimentaţi amfiteatrul gândurilor şi teritoriul emoţiilor cu curaj şi îndrăzneală. Nu le acceptaţi timiditatea şi nesiguranţa. Dacă problemele se pot rezolva, vor fi rezolvate, iar dacă nu, trebuie să ne acceptăm limitele.

· Părinţii buni corectează greşelile, părinţii inteligenţi îşi învaţă copiii cum să gândească
Vechile corecţii şi binecunoscutele predici nu mai funcţionează. Când deschideţi gura să repetaţi acelaşi lucru, declanşaţi un resort din subconştient care deschide anumite arhive ale memoriei, ce conţin critici mai vechi. 99% din criticile şi corecţiile părinţilor sunt inutile în influenţarea personalităţii tinerilor.
A-ţi surprinde copilul înseamnă a spune lucruri la care ei nu se aşteaptă. De exemplu: copilul a ridicat glasul la voi. Se aşteaptă să ţipaţi şi să-l pedepsiţi. Dar puteţi începe prin a tăcea şi a vă relaxa, apoi puteţi spune:”Nu mă aşteptam să mă superi în felul acesta. În ciuda durerii pe care mi-ai provocat-o, eu te iubesc şi te respect mult”. Apoi copilul trebuie lăsat să se gândească.
Părinţii buni spun: „ Greşeşti”; părinţii inteligenţi spun: „Ce părere ai despre comportamentul tău?” „Gândeşte înainte să reacţionezi”

· Părinţii buni îşi pregătesc copiii pentru aplauze, părinţii inteligenţi îşi pregătesc copiii pentru eşecuri
Părinţii buni educă inteligenţa copiilor lor, părinţii inteligenţi le educă sensibilitatea. Stimulaţi-i pe copii să aibă obiective, să caute succesul în studiu, în muncă, în relaţiile sociale, dar nu vă opriţi aici. Ajutaţi-i să nu le fie teamă de insuccese. Nu există podium fără înfrângeri. Mulţi nu strălucesc în munca lor pentru că au renunţat în faţa primelor obstacole, pentru că nu au avut răbdare să suporte un „nu”, pentru că nu au avut îndrăzneala de a înfrunta unele critici, nici umilinţa de a-şi recunoaşte greşeala.
Perseverenţa este la fel de importantă ca şi capacităţile intelectuale. Pentru părinţii inteligenţi, a avea succes nu înseamnă a avea o viaţă fără greşeli. De aceea sunt în stare să spună copiilor lor: „Am greşit”, „Scuză-mă”, „Am nevoie de tine”. Părinţii care nu-şi cer scuze nu-şi vor învăţa copiii cum să abordeze aroganţa.

· Părinţii buni vorbesc, părinţii inteligenţi dialoghează ca nişte prieteni
A sta de vorbă înseamnă a vorbi despre lumea care ne înconjoară, a dialoga înseamnă a vorbi despre lumea în care suntem: a relata experienţe, a împărtăşi ceea ce se află ascuns în inima fiecăruia, a pătrunde dincolo de cortina comportamentelor. Peste 50% din părinţi n-au avut curajul de a dialoga cu copiii lor despre temerile, pierderile şi frustrările personale.
Nu trebuie să deveniţi o jucărie în mâna copilului, ci un prieten foarte bun. Adevărata autoritate şi respectul solid se nasc din dialog. Dialogul este o perlă ascunsă în inimă. Ea este scumpă, pentru că aurul şi argintul n-o pot cumpăra.

· Părinţii buni dau informaţii, părinţii inteligenţi povestesc istorioare
Captaţi-vă copiii prin inteligenţa voastră, nu prin autoritate, bani sau putere. Ştiţi care este termometrul care indică dacă sunteţi agreabil? Imaginea pe care o au despre voi copiii şi prietenii acestora. Dacă le face plăcere să fie în preajma voastră, aţi trecut testul.
Odată, una dintre fiicele mele a fost criticată pentru că era o persoană simplă. Se simţea tristă şi respinsă.După ce am auzit povestea ei, mi-am pus imaginaţia la treabă şi i-am spus următoarea pildă: unii preferă un soare frumos pictat într-un tablou, alţii preferă un soare real, chiar dacă este acoperit cu nori. Am întrebat-o: ce soare preferi? A ales soarele real Atunci, am adăugat, chiar dacă unii oameni nu cred în soarele tău, el străluceşte. Tu ai lumina proprie. Într-o zi norii se vor risipi şi oamenii te vor vedea. Să nu-ţi fie teamă că îţi pierzi lumina.
PĂRINŢII INTELIGENŢI ÎŞI STIMULEAZĂ COPIII SĂ-ŞI ÎNVINGĂ TEMERILE ŞI SĂ AIBĂ ATITUDINI BLÂNDE.

· Părinţii buni oferă oportunităţi, părinţii inteligenţi nu renunţă niciodată
Părinţii inteligenţi sunt semănători de idei şi nu controlează viaţa copiilor lor. Ei seamănă şi aşteaptă ca seminţele să germineze. Pe timpul aşteptării poate să apară mâhnire, dar, dacă seminţele sunt bune, vor încolţi.
Nimeni nu-şi ia diplomă în misiunea de a educa. Înainte, părinţii erau autoritari; astăzi sunt copiii. Învăţaţi să spuneţi „nu” fără teamă. Dacă ei nu aud „nu” de la d-voastră, nu vor fi pregătiţi să audă „nu” de la viaţă. Părinţii nu trebuie să cedeze în faţa şantajelor şi presiunii copiilor. În caz contrar, emoţia copiilor va deveni un balansoar:: astăzi sunt docili, mâine explozivi. Trebuie stabilite clar ce aspecte pot fi negociabile. De exemplu, a merge la culcare noaptea târziu în cursul săptămânii şi a se trezi devreme pentru a învăţa este inacceptabil şi prin urmare ne-negociabil.
Trăim vremuri grele. Părinţii din toată lumea se simt pierduţi. Cucerirea planetei sufletului copilului este mai compexă decât cucerirea planetei.

CELE 7 PĂCATE CAPITALE ALE EDUCAŢIEI
1. A corecta în public
2. A exprima autoritatea cu agresivitate
3. A fi excesiv de critic: a obstrucţiona copilăria celui educat
4. A pedepsi la furie şi a pune limite, fără a da explicaţii
5. A fi nerăbdător şi a renunţa să mai faci educaţie
6. A nu te ţine de cuvânt
7. A distruge speranţa şi visele