Despre soba

Pornind de la principiul ca omul chibzuit vara isi face soba iar iarna isi cumpara frigider :-), am reusit sa finalizez un proiect mai vechi. O soba pe lemne, astfel conceputa incat sa incalzeasca toata casa. Acest lucru va fi posibil la etaj prin tuburi dispuse deasupra sobei astfel incat sa capteze caldura in camerele care doresc. Va exista un circuit al aerului, aerul cald va urca in mod natural iar cel rece va cobori pentru a fi reincalzit si asta fara nici un consum de energie ci doar folosind legile fizicii.

Inainte de a ma apuca de soba am studiat cartea publicata de TEI Incalzitoarea cu masa termica si am cautat sa aplic cat mai multe din principiile ei. Asa ca soba aceasta este un hibrid, in care am utilizat toate cunostintele cu privire la transferul termic, circulatia curentilor de aer si altele. Asemenea sobei racheta are masa de depozitare a caldurii (undeva la 4 tone impreuna cu hornul). Spre deosebire de soba racheta hornul este dispus pe verticala (aproximativ 7,5 m din care 6,5 in interiorul casei - astfel incat sa se piarda cat mai putina caldura in exterior).

Atat la soba cat si la horn am cautat sa folosesc lut si am gasit unul de foarte buna calitate. Dupa parerea mea lutul reactioneaza mult mai bine la diferentele de temperatura, in comaratie cu (de exeplu cimentul, obisnuit)

Soba este de tip "gemeni' cu 4 fumuri care s-ar intinde insumat pe aproximativ 8 metrii si ceva.

Toata munca a fost rasplatita in final cu un minunat foc, la care eu si baiatul care m-a ajutat nu ne-am putut despreinde ochii mai bine de o jumatate de ora. 

Aceasta soba va avea pe langa sursa de lumina si functie de televizor. Asa ca seara, cand voi veni trudit, voi putea sa-mi clatesc ochii cu jocul zglobiu al flacarilor, fara a avea la pachet efectele nocive ale tembelizorului (radiatie, spalare pe creier si multe altele). Soba va fi singurul televizor de la mine din casa :-) Si e fascinant.

Cineva spunea ca sunt doua lucruri care ar trebui sa fascineze privirea omului: valurile marii si dansul flacarilor. Explicatia - sunt irepetabile, fiecare flacara si fiecare val este unic, probabil la fel ca si oamenii.

In loc de final va transmit un salut ... calduros :-)

Lingura sculptata in ... par, finalizare

O simpla ... craca


care va transforma intr-un obiect util in ...


... bucataria printesi mele :-)







MOMENT PUBLICITAR :-)



Este vorba de un cutit-dalta Mora.
Persoanele interesate pot sa il achizitioneze de la urmatoarea adresa: danielscuriosityshop@gmail.com
Arata cam asa




19.V.11


27.V.11


9.VI.11















lingura intr-o versiune mai artistica (sepia)














MOMENTE PUBLICITARE
Mora 220



Cutit (cutitoaie) pentru sculptat in lemn. Este produsa de firma Mora of Sweden.
Calitate Suedeza :-)

Fierastrau mic



Fierastrau mic (in strainatate stiu ca i se spune fierastrau pentru bijutier), foarte practic. Poate fi folosit pentru sculptat in lemn, os si chiar metal.
Calitate elvetiana :-)
P.S. La fierastrau primesti bonus 6 panze.

Contact, la adresa prezentata in precedenta reclama

16.VI.11


17.VI.11


Ultima parte a lucrarii


Si ... descatusarea lingurii din stransoarea lemnului :-)
19.VI.11




ajutorul de nadejde ...


urmeaza finisajele



VA URMA

Lemn de cires ... pentru vitrina

Ultima lingura confectionata, din esenta de cires salbatic, a fost realizata in proportie de 90% cu unelte Mora. Sper ca urmatoarea sa fie 100% Mora :-)
Conceperea ei a durat mai multe luni ... din cauza lipsei de timp ... 5 minute azi, 10 maine.



Am cautat sa fie o lingura care sa fie utilizabila, asa ca am scobit destul de mult in interiorul ei pentru a-i oferi o cat mai mare capacitate de depozitare pentru gustoasele ciorbe si supe ardelenesti :-)
Totusi, proprietarul s-a indurat prea tare de ea si nu a lansat-o la apa ... in farfurie. Asa ca momentatn sta la loc de cinste intr-o vitrina :-)

Dupa finisare am dat-o cu ulei, fapt care ai confera lingurii o nuanta placuta, putin mai inchisa fata de cea naturala. In acelasi timp, impermeabilizeaza lemnul si ai onfera o mai mare rezistenta in timp.




In concluzie ai urez proprietarului sa o stapaneasca sanatos ... si sa o foloseasca la cat mai multe ciorbe (la fel de bune ca si cea din weekend ;-)

Poveste cu "aroma de cires"

Povestea a inceput de la un concurs initiat de mine pe bushcraft.me.

Arsenalul uneltelor folosite :-)



Unealta pe care am folosit-o cel mai frecvent si de care sunt cel mai multumit

Poate fi achizitionata de pe adresa danielscuriosityshop@gmail.com la pretul de 105 Ron.
O alta unealta deosebit de buna este:



Desi nu l-am folosit decat foarte putin la sculptat - cutitul dalta care poate fi vazut (filmat) in articolul anterior, pot sa il recomand celor pasionati de sculptura in lemn. Ambele unelte pot fi achizitinate de la aceeasi adresa, prezentata anterior, la pretul de 90 Ron. bucata.

Dar sa revenim la povestea lingurii





Ca sa impartasesc cateva din secretele pe care le-am descoperit si eu pe parcurs, as incepe cu problema faptului ca lemnul crapa. Chiar si bucata aceasta, desi avea cel putin 6 luni de uscare, dupa ce i-am dat coaja jos, a avut o crapatura care a inaintat multicel. De aceea de cate ori sculptez ceva las vreo 5 centimetri (poate ar fi bine chiar mai mult), astfel incat fisurile sa nu ajunga pana la sculptura propriu-zisa.
Al doilea motiv pentru care las acei cativa centimetri in plus este ca sa pot imobiliza bucata ramasa intr-o menghina si astfel sa imi utilizez ambele maini (daca folosesc dalta si ciocan de lemn).






Lather edit:

dupa ce am dat-o cu ulei ...

Strop - ascutit unelte

Despre Leather Strop, am auzit si vazut prima data, la prima intalnire Bushcraft Romania (Siriu; Buzau). Mi s-a parut interesanta ideea. Din nefericire nu am putut-o materializa din cauza timpului ... atat de repede cat mi-am propus.
La realizarea proiectului am folosit urmatoarela unelte:



+ o masina manuala de gaurit (de pe timpu lu' bunicu) si un aparat cu capse




Materialele folosite: o simpla bucata de lemn de brad, o bucata de piele cu fata nefinisata pozitionata spre exterior.
Lungimea este de 37 de cm din care 27 acoperiti cu piele.
Timp de lucuru (insumat pe mai multe zile) ... nu cred ca am depasit 2 ore.

Ce a iesit puteti vizualiza in urmatoarele poze:




Ca sa fie "tacamul complect" am adaugat si o pasta de lepuit (de fapt nu prea era o pasta, ci mai degraba un calup de material solid si sfarmicios ... pe care am reusit sa-l intind pe suprafata de piele, cu destul de multa greutate). Poate are cineva o solutie mai buna ... eu am incercat sa-l incalzesc putin ...



Pasta de lepuit are rol abraziv (este un abraziv fin). Personal am folosit sistemul pentru ascutit daltile si urmatoarele unelte, in vederea cioplirii in lemn :-) Anumite informatii utile puteti gasi aici cu privire la pastele abrazive de la noi din tara.
Sunt deosebit de multumit de calitatea taisului in urma ascutirii pe strop.
ATENTIE ! am inteles ca pasta este destul de toxica, asa ca nu folositi cutitul in prepararea alimentelor, daca nu l-ati spalat foarte bine dupa ce l-ati ascutit cu pasta abraziva.
I-am facut si sotiei, pentru bucatarie, dar la acela nu folosesc pasta de lapuit.
In urmatoarea filmare: o varinta de folosire ... intre timp am gasit alta mai buna :-)



Si acum nodul promis de ceva vreme:

Tipsie din lemn de mahon

Deși termenul tipsie este impropriu, m-am gândit totuși să-l aleg pentru a-i păstra aerul exotic.
Lemnul l-am primit de la un bun prieten care a fost în Africa. Cu această ocazie doresc să-i mulțumesc public pentru strădaniile depuse, deoarece a cărat buturuga asta de mahon tocmai din inima Africii.
As vrea să va spun că nu este deloc ușoră ... numai vre-o 8 kg. Este cel mai dens, dur și greu lemn pe care l-am întâlnit ... până acum. Este adevărat dupa ce s-a uscat a mai pierdut din greutate. Totuși a rămas destul de dur ... ca să-mi ciobească două dălți.




M-am apucat încă din luna august de sculptat și ca să ajungă la forma aceasta am lucrat până în decembrie. Este adevărat nici nu prea am avut timp, dar lemnul e destul de încăpățânat. Neșansa lui a fost că a găsit unul mai încăpățânat ca el :-)



Printre alte curiozități descoperite la acest lemn este culoarea. Din câte știam lemnul de mahon are o culoare specifică,maro închis.
Există mai multe varietăți de mahon, iar mahonul care creștea în zona respectivă avea aceasta nuanță deschisă, iar negrii care vindeau sculpturi pe marginea șoselei ca să dea nuanța aceea specifică mahonului foloseau un truc. După ce terminau de finisat obiectul îl polișau cu cremă de pantof maro, care era cât mai aproape de nuanța mahonului pe care îl știm noi.
Voi încerca și eu ... dar nu cu tipsia :-)



La început m-am gândit să fac o sculptură cu specific african, dar m-am răzgândit ... și a ieșit un platou micuț (cu specific mioritic) care poate fi folosit pentru fructe, nuci, semințe. Specificul mioritic am încercat sa-i fie dat de para, mărul, frunza de stejar și ciorchinele de strugure.
Încă nu este terminat dar până de sărbători sper să am timp să-l finisez .... pentru ca să poposească pe masa unor prieteni, burdușit cu nuci ... în așteptarea colindătorilor :-)