Atentie, imaginile sunt ... socante !!!
... dar iti pot oferi multe motive ca sa nu mai consumi carne.
Desgustator ... si in acelasi timp rusinos pentru specia umana.
luni, 1 august 2011
miercuri, 27 iulie 2011
Cogito ergo sum II
Daca stiinta isi propune sa analizeze creatia, religia isi propune sa discute despre Creator.
Stiinta nu poate exista si opera decat pe baza unor presupuneri mai dinainte acceptate privind lumea naturala. Si anume ca lumea trebuie sa fie:
a. rationala - altfel ratiunea noastra nu ar putea fi un instrument de incredere in descoperirea lumii
b. inteligibila - altfel mintea noastra nu ar putea-o sesiza
c. ordonata - altfel informatia din natura n-ar putea fi sistematizata, facand stiinta imposibila
d. uniforma - guvernata de legi consecvente (cat de cat), fara de care nu ar putea avea loc experimentul stiintific repetabil si masurabil.
Aceste 4 presupuneri nu puteau fi imaginate decat de mintea unui om religios care crede intr-o inteligenta creatoare. Isaac Newton era dispus sa afirme ca marile sale descoperiri se datoreaza faptului ca a putut vedea mai departe stand pe umerii unor urisi. Si noi am ajuns unde am ajuns pentru ca am stat pe umerii unor uriasi (intemeietorii stiintelor moderne) ... care pe langa alte similitudini au avut-o si pe aceea ca au fost crestini:
A. in FIZICA: 1. Blaise Pascal (1623-1662), 2. Isaac Newton (1642-1727), 3. Cotton Mather (1662-1727),4. Michael Faraday (1791-1867), James Clerk Maxwell (1831-1879), James Joule (1818-1889), Lord Kelvin (1824-1907), William Thompson ...
B. in CHIMIE: 1. Robert Boyle (1627-1691), John Dalton (1766-1844), William Ramsay (1852-1916) ...
C. in BIOLOGIE: 1. Carol Linne (1707-1778),2. Louis Agassiz Ray (1807-1873),3. 4.Rudolph Vircow (1821-1902),5. Louis Pasteur (1822-1895),6. Louis Gregor Mendel (1822-1884) ...
C. in GEOLOGIE: 1. Nicolas Steno (1631-1686), Georges Cuvier (1769-1832), William Buckland (1784-1856)...
D. in ASTRONOMIE: 1. Nicolaus Copernicus (1473-1543), Galileo Galilei (1564-1642), John Kepler (1571-1630), William Herschel (1738-1822), William Huggins (1825-1910), Edward Walter Maunder (1851-1928) ...
E. in MATEMATICA: 1. Blaise Pascal (1623-1662),2. Isaac Barrow (1630-1677). 3. Isaac Newton (1642-1727), 4. Gottfried William Leibnitz (1646-1716) ...
Cum se face ca toti acesti savanti au fost crestini ? De ce s-a dezvoltat civilizatia in masura in care s-a dezvoltat in area de influenta iudeo-crestina ?
Incerc un raspuns. Acesti savanti au pornit de la conceptia unui creator inteligent. In consecinta lumea naturala trebuie sa poarte amprenta atributelor Sale. Astfel daca El era rational. inteligent, ordonat,leguitor ... atunci si natura trebuia sa poarte atributele Sale.
Albert Einstein exprima acelasi adevar: " Religia este impulsul cel mai nobil pentru cercetarea stiintifica. ... Cel care nu l-a cunoscut mi se pare mort sau cel putin orb. Recunoasterea existentei a ceea ce este de nepatruns pentru noi, recunoasterea manifestarii Ratiunii mai inalte, fata de care mintea noastra este cu totul primitiva, acesta este adevaratul sentiment religios ... Religia consta intr-o admiratie umila a Spiritului infinit superior, ce se reveleaza pe Sine in putinul pe care-l putem cunoaste din realitate, folosindu-ne de ratiunea noastra slaba si trecatoare ... Convingerea aceasta sta la baza oricarei lucrari stiintifice superioar. Cunoasterea obiectiva ne oferea instrumente puternice pentru realizarea unor scopuri. Dar scopul ultim al existentei si dorinta de a-l atinge , trebuie sa vina din alta sursa".*
________________________________________
*pasaje preluate dintr-un seminar al domnului prof. Lucian Cristescu
Stiinta nu poate exista si opera decat pe baza unor presupuneri mai dinainte acceptate privind lumea naturala. Si anume ca lumea trebuie sa fie:
a. rationala - altfel ratiunea noastra nu ar putea fi un instrument de incredere in descoperirea lumii
b. inteligibila - altfel mintea noastra nu ar putea-o sesiza
c. ordonata - altfel informatia din natura n-ar putea fi sistematizata, facand stiinta imposibila
d. uniforma - guvernata de legi consecvente (cat de cat), fara de care nu ar putea avea loc experimentul stiintific repetabil si masurabil.
Aceste 4 presupuneri nu puteau fi imaginate decat de mintea unui om religios care crede intr-o inteligenta creatoare. Isaac Newton era dispus sa afirme ca marile sale descoperiri se datoreaza faptului ca a putut vedea mai departe stand pe umerii unor urisi. Si noi am ajuns unde am ajuns pentru ca am stat pe umerii unor uriasi (intemeietorii stiintelor moderne) ... care pe langa alte similitudini au avut-o si pe aceea ca au fost crestini:
A. in FIZICA: 1. Blaise Pascal (1623-1662), 2. Isaac Newton (1642-1727), 3. Cotton Mather (1662-1727),4. Michael Faraday (1791-1867), James Clerk Maxwell (1831-1879), James Joule (1818-1889), Lord Kelvin (1824-1907), William Thompson ...
B. in CHIMIE: 1. Robert Boyle (1627-1691), John Dalton (1766-1844), William Ramsay (1852-1916) ...
C. in BIOLOGIE: 1. Carol Linne (1707-1778),2. Louis Agassiz Ray (1807-1873),3. 4.Rudolph Vircow (1821-1902),5. Louis Pasteur (1822-1895),6. Louis Gregor Mendel (1822-1884) ...
C. in GEOLOGIE: 1. Nicolas Steno (1631-1686), Georges Cuvier (1769-1832), William Buckland (1784-1856)...
D. in ASTRONOMIE: 1. Nicolaus Copernicus (1473-1543), Galileo Galilei (1564-1642), John Kepler (1571-1630), William Herschel (1738-1822), William Huggins (1825-1910), Edward Walter Maunder (1851-1928) ...
E. in MATEMATICA: 1. Blaise Pascal (1623-1662),2. Isaac Barrow (1630-1677). 3. Isaac Newton (1642-1727), 4. Gottfried William Leibnitz (1646-1716) ...
Cum se face ca toti acesti savanti au fost crestini ? De ce s-a dezvoltat civilizatia in masura in care s-a dezvoltat in area de influenta iudeo-crestina ?
Incerc un raspuns. Acesti savanti au pornit de la conceptia unui creator inteligent. In consecinta lumea naturala trebuie sa poarte amprenta atributelor Sale. Astfel daca El era rational. inteligent, ordonat,leguitor ... atunci si natura trebuia sa poarte atributele Sale.
Albert Einstein exprima acelasi adevar: " Religia este impulsul cel mai nobil pentru cercetarea stiintifica. ... Cel care nu l-a cunoscut mi se pare mort sau cel putin orb. Recunoasterea existentei a ceea ce este de nepatruns pentru noi, recunoasterea manifestarii Ratiunii mai inalte, fata de care mintea noastra este cu totul primitiva, acesta este adevaratul sentiment religios ... Religia consta intr-o admiratie umila a Spiritului infinit superior, ce se reveleaza pe Sine in putinul pe care-l putem cunoaste din realitate, folosindu-ne de ratiunea noastra slaba si trecatoare ... Convingerea aceasta sta la baza oricarei lucrari stiintifice superioar. Cunoasterea obiectiva ne oferea instrumente puternice pentru realizarea unor scopuri. Dar scopul ultim al existentei si dorinta de a-l atinge , trebuie sa vina din alta sursa".*
________________________________________
*pasaje preluate dintr-un seminar al domnului prof. Lucian Cristescu
duminică, 24 iulie 2011
Cogito ergo sum I
Inainte de a merge mai departe as dori totusi sa clarific unele chestiuni referitoare la Stiinta, respectiv Religie deoarece ambele pretind ca detin Adevarul.
In secolul acesta, "conflictul" care a inceput acum mai bine de 150 de ani, pare sa fi aruncat "sortii de izbanda" in tabara stiintei, in "ostirea religiei" ne mai ramanand decat cativa fanatici dezacsati, trei babe si doi mosi. Nu zic ca nu sunt si dinastia :-) Dar ... sa clarificam cate-va lucruri.
Chiar exista un conflict intre stiinta si religie si acesta sa fie chiar autentic ?
Atunci cum se face (in ciuda ideii destul de raspandite, ca religia este pentru oameni "modesti") ca in 1999 revista „The Scientific American” publica un sondaj* in care 40% din savanţii americani isi exprimau convingeri religioase. Cum se poate ca un crestin cu puternice convingeri religioase sa fie si om de stiinta ? Este vorba de shizofrenie sau de un conflict indus, artificial intre stiinta si religie ?
Poate ar fi bine sa definim Stiinta si Religia:
A.I. Stiinta este suma ordonată (sintetizata) a informatiilor despre „masinaria naturii”, despre cauzele si procesele ei naturale. Pentru ca stiinta vrea sa cunoască cat mai exact structurile naturii si mecanismele ei, ea nu are în vedere decat faptele stiintifice”. Acum, când omul de stiintă studiaza „faptele stiintifice”, el urmareşte în mod special regularitatea lor, ca să ajunga sa descopere „legi stiintifice”. Dar „faptele stiintifice” şi „legile” nu sunt de ajuns. Savantul arde de curiozitate sa gaseasca si o explicatie, un raspuns la toate „de ce?”-urile. Spre exemplu, pe aragaz clocoteste o oala cu apa. De ce? Aparent: pentru ca focul de sub oala a ridicat temperatura apei la pragul de fierbere. Dar de ce a ajuns apa în oala şi oala pe foc? La acest „de ce”, natura tace. Natura furnizează fapte, nu si explicatii. Stiinta poate, de exemplu, sa constate moartea unei persoane si cauza decesul: otravire cu cianura. Dar cine si de ce a comis crima? Pentru aceste întrebari, savantul trebuie sa recurga la imaginaţia sa.
În acest punct am ajuns la o primă mare descoperire: ca, pe langă „fapte” si "legi stiintifice”, savantul mai are nevoie si o „schemă explicativa”, pe care o gaseste, în ... propria sa minte.
Ca sa supumen unei analize mai amanuntite Stiinta, sa incercam sa clarificam limitarile ei si ce nu este ea:
A.II.
1. Ştiinţa nu se ocupă decât de „faptele ştiinţifice”. Atunci: este Ştefan cel Mare
un „fapt ştiinţific”? Nu, pentru că el nu poate fi nici repetat şi nici masurat. El este doar un „fapt istoric”. Ştiinţa nu poate investiga trecutul, pentru ca nu-l poate repeta! Faptele trecutului nu pot constitui obiectul ştiinţei exacte. „Metoda ştiinţifică” e cea care limitează stiinţa doar la „timpul prezent”.
2. Întrucât savantul este preocupat să identifice legile din natură, el este in mod deliberat orb fată de toate faptele ce scapa legitatii. Daca intalneşte fenomene care nu se încadrează în legile cunoscute de el, le consideră erori de observatie sau „de interpretare” şi le dă la o parte. Ştiinţa, deci, reţine din realitatea faptică doar partea pe care e în stare s-o recunoască, tot aşa cum un magnet nu reţine decât părţile feroase din totalitatea de obiecte existente.
3. A treia limitare se datorează faptului că niciodată stiinta nu poate ajunge la
adevarul ultim, la adevarul absolut, pentru simplul fapt ca insasi cunostinta omului este relativa si in contiua dezvoltare. Descoperiile stintifice de maine le vor pune in balanta pe cele de azi. De exemplu, mii de ani s-a crezut ca teoremele geometriei lui Euclid constituie adevarul final, pana cand matematicianul rus Nicolai Lobacevschi (cca. 1850) şi ardeleanul Janos Bolyai au identificat geometria ne-euclidiana care depaseste sfera de aplicaţie a primeia. Apoi: sute de ani am crezut ca principiile newtoniene ale fizicii (mecanicii) sunt universale, pana cand Einstein a statuat teoria relativitatii. Aici cei care au citit prima parte a articolului vor spune ca ma contrazic cand afirma ca Adevarul, este absolut. Am adaugat acolo: depinde din ce perspectiva privesti.
4. A patra limitare, şi cea mai drastică, este cea dată de subiectivismul savantului.Faptele sunt ca niste saci goi care iau forma lucrului pe care îl bagi in ele. „Faptul stiintific” trebuie interpretat si el. Dar ca să poată fi interpretat, trebuie să se raporteze la un sistem explicativ. După cum am mai spus-o, omul nu intelege decât fenomenele care pot avea o semnificatie pentru imaginea sa despre lume.
Filosoful Immanuel Kant spunea ca toat cunostinta omeneasca poarta amprenta propriei structuri a mintii. Ca adica omul, ca să poata interpreta faptele, proiecteaza asupra lor propria sa judecata (concepte, categorii). Imaginea despre lume pe care omul o are inainte de a deveni savant este cea care influenteaza orientarea sa.
O mica ilustratie: În noiembrie 1999, prestigioasa revistă „National Geographic” publica o veste fulminantă: în China, provincia Liaoning, se descoperise mult aşteptata verigă lipsă dintre reptile şip ăsări. Era un mic dinozaur cu pene şi aripi. Fosila prezenta caracteristicile de pasăre(avea oase subţiri şi pene) dar mai avea şi o coadă compactă de dinozaur. După un studiu minuţios şi expuneri la teste radioactive, i s-a dat un nume, Archeo-raptor Liaoningensis, a fost omologată şi a pornit biruitor ca să biruiască lumea. Din nefericire, după numai câteva luni, criticii au dovedit că rămăşiţele aparţineau mai multor fosile distincte care au fost asamblate (intenţionat) într-o singură piesă (http://en.wikipedia.org/wiki/Archaeoraptor). De ce? Pentru că paleontologii au interpretat faptele în funcţie de ceea ce aşteptau ei să găsească, pentru care „National Geographic” a trebuit să-şi ceară scuze ... Va să zică, în interpretarea rezultatelor experimentale, savantul este predeterminat de „concepţia sa despre viaţă”.
Din pricina acestor patru limitări, ştiinţa nu poate fi sursa cunoştinţei "obiective" si absolute. În cazul cel mai fericit, ştiinţa redă conştiincios doar o parte din realitate, acea parte care se referă la aspecte prezente, în domenii materiale, şi acestea bine delimitate.
B. A venit acum rândul să evaluăm comparativ religia cu pretenţiile ei.
Religia este o ideologie, sau o concepţie de viaţă, care recunoaşte ca fundament: existenţaunei puteri supranaturale şi nevăzute ce controlează natura, destinul lumii şi al omului; şi căreia omul îi datorează ascultare, respect şi închinare. La fel ca şi ştiinţa, religia pretinde să ofere omului cunoaşterea. Dar e vorba de un alt tip de cunoaştere,diferit de „metoda ştiinţifică”. În timp ce „metoda ştiinţifică” aşează mintea omului ca arbitru, cunoaşterea religiei aşează ca arbitru divinitatea. Ea este cea care revelează omului adevărul: despre Dumnezeu, despre lume şi despre om.
Divinitatea se afirmă pe sine ca autor al creaţiunii şi al vieţii. În această calitate de autor, divinitatea este exterioară naturii şi deasupra ei. Ca urmare, şi modul în care lucrează divinitatea este altul decât cel natural: este supranatural. Prin definiţie, Dumnezeu este de aşteptat să facă minuni. Altfel n-ar mai fi divin.
Întrucât religia porneşte cu divinitatea şi lucrarea ei supranaturală, domeniul religiei este miracolul. În creştinism, miracolul nu este un incident excepţional. Dimpotrivă, creştinismul se fundamentează pe miracol: creaţiunea, întruparea lui Hristos, învierea… **
Va urma.
__________________________________________
* sondaj cu privire la savantii americani care cred într-un Dumnezeu personal care Se reveleaza pe Sine, care raspunde la rugaciune si care intervine prin miracole, articolul era intitulat „Scientists and Religion in America”.
** pasaje preluate dintr-un seminar al domnului prof. Lucian Cristescu
In secolul acesta, "conflictul" care a inceput acum mai bine de 150 de ani, pare sa fi aruncat "sortii de izbanda" in tabara stiintei, in "ostirea religiei" ne mai ramanand decat cativa fanatici dezacsati, trei babe si doi mosi. Nu zic ca nu sunt si dinastia :-) Dar ... sa clarificam cate-va lucruri.
Chiar exista un conflict intre stiinta si religie si acesta sa fie chiar autentic ?
Atunci cum se face (in ciuda ideii destul de raspandite, ca religia este pentru oameni "modesti") ca in 1999 revista „The Scientific American” publica un sondaj* in care 40% din savanţii americani isi exprimau convingeri religioase. Cum se poate ca un crestin cu puternice convingeri religioase sa fie si om de stiinta ? Este vorba de shizofrenie sau de un conflict indus, artificial intre stiinta si religie ?
Poate ar fi bine sa definim Stiinta si Religia:
A.I. Stiinta este suma ordonată (sintetizata) a informatiilor despre „masinaria naturii”, despre cauzele si procesele ei naturale. Pentru ca stiinta vrea sa cunoască cat mai exact structurile naturii si mecanismele ei, ea nu are în vedere decat faptele stiintifice”. Acum, când omul de stiintă studiaza „faptele stiintifice”, el urmareşte în mod special regularitatea lor, ca să ajunga sa descopere „legi stiintifice”. Dar „faptele stiintifice” şi „legile” nu sunt de ajuns. Savantul arde de curiozitate sa gaseasca si o explicatie, un raspuns la toate „de ce?”-urile. Spre exemplu, pe aragaz clocoteste o oala cu apa. De ce? Aparent: pentru ca focul de sub oala a ridicat temperatura apei la pragul de fierbere. Dar de ce a ajuns apa în oala şi oala pe foc? La acest „de ce”, natura tace. Natura furnizează fapte, nu si explicatii. Stiinta poate, de exemplu, sa constate moartea unei persoane si cauza decesul: otravire cu cianura. Dar cine si de ce a comis crima? Pentru aceste întrebari, savantul trebuie sa recurga la imaginaţia sa.
În acest punct am ajuns la o primă mare descoperire: ca, pe langă „fapte” si "legi stiintifice”, savantul mai are nevoie si o „schemă explicativa”, pe care o gaseste, în ... propria sa minte.
Ca sa supumen unei analize mai amanuntite Stiinta, sa incercam sa clarificam limitarile ei si ce nu este ea:
A.II.
1. Ştiinţa nu se ocupă decât de „faptele ştiinţifice”. Atunci: este Ştefan cel Mare
un „fapt ştiinţific”? Nu, pentru că el nu poate fi nici repetat şi nici masurat. El este doar un „fapt istoric”. Ştiinţa nu poate investiga trecutul, pentru ca nu-l poate repeta! Faptele trecutului nu pot constitui obiectul ştiinţei exacte. „Metoda ştiinţifică” e cea care limitează stiinţa doar la „timpul prezent”.
2. Întrucât savantul este preocupat să identifice legile din natură, el este in mod deliberat orb fată de toate faptele ce scapa legitatii. Daca intalneşte fenomene care nu se încadrează în legile cunoscute de el, le consideră erori de observatie sau „de interpretare” şi le dă la o parte. Ştiinţa, deci, reţine din realitatea faptică doar partea pe care e în stare s-o recunoască, tot aşa cum un magnet nu reţine decât părţile feroase din totalitatea de obiecte existente.
3. A treia limitare se datorează faptului că niciodată stiinta nu poate ajunge la
adevarul ultim, la adevarul absolut, pentru simplul fapt ca insasi cunostinta omului este relativa si in contiua dezvoltare. Descoperiile stintifice de maine le vor pune in balanta pe cele de azi. De exemplu, mii de ani s-a crezut ca teoremele geometriei lui Euclid constituie adevarul final, pana cand matematicianul rus Nicolai Lobacevschi (cca. 1850) şi ardeleanul Janos Bolyai au identificat geometria ne-euclidiana care depaseste sfera de aplicaţie a primeia. Apoi: sute de ani am crezut ca principiile newtoniene ale fizicii (mecanicii) sunt universale, pana cand Einstein a statuat teoria relativitatii. Aici cei care au citit prima parte a articolului vor spune ca ma contrazic cand afirma ca Adevarul, este absolut. Am adaugat acolo: depinde din ce perspectiva privesti.
4. A patra limitare, şi cea mai drastică, este cea dată de subiectivismul savantului.Faptele sunt ca niste saci goi care iau forma lucrului pe care îl bagi in ele. „Faptul stiintific” trebuie interpretat si el. Dar ca să poată fi interpretat, trebuie să se raporteze la un sistem explicativ. După cum am mai spus-o, omul nu intelege decât fenomenele care pot avea o semnificatie pentru imaginea sa despre lume.
Filosoful Immanuel Kant spunea ca toat cunostinta omeneasca poarta amprenta propriei structuri a mintii. Ca adica omul, ca să poata interpreta faptele, proiecteaza asupra lor propria sa judecata (concepte, categorii). Imaginea despre lume pe care omul o are inainte de a deveni savant este cea care influenteaza orientarea sa.
O mica ilustratie: În noiembrie 1999, prestigioasa revistă „National Geographic” publica o veste fulminantă: în China, provincia Liaoning, se descoperise mult aşteptata verigă lipsă dintre reptile şip ăsări. Era un mic dinozaur cu pene şi aripi. Fosila prezenta caracteristicile de pasăre(avea oase subţiri şi pene) dar mai avea şi o coadă compactă de dinozaur. După un studiu minuţios şi expuneri la teste radioactive, i s-a dat un nume, Archeo-raptor Liaoningensis, a fost omologată şi a pornit biruitor ca să biruiască lumea. Din nefericire, după numai câteva luni, criticii au dovedit că rămăşiţele aparţineau mai multor fosile distincte care au fost asamblate (intenţionat) într-o singură piesă (http://en.wikipedia.org/wiki/Archaeoraptor). De ce? Pentru că paleontologii au interpretat faptele în funcţie de ceea ce aşteptau ei să găsească, pentru care „National Geographic” a trebuit să-şi ceară scuze ... Va să zică, în interpretarea rezultatelor experimentale, savantul este predeterminat de „concepţia sa despre viaţă”.
Din pricina acestor patru limitări, ştiinţa nu poate fi sursa cunoştinţei "obiective" si absolute. În cazul cel mai fericit, ştiinţa redă conştiincios doar o parte din realitate, acea parte care se referă la aspecte prezente, în domenii materiale, şi acestea bine delimitate.
B. A venit acum rândul să evaluăm comparativ religia cu pretenţiile ei.
Religia este o ideologie, sau o concepţie de viaţă, care recunoaşte ca fundament: existenţaunei puteri supranaturale şi nevăzute ce controlează natura, destinul lumii şi al omului; şi căreia omul îi datorează ascultare, respect şi închinare. La fel ca şi ştiinţa, religia pretinde să ofere omului cunoaşterea. Dar e vorba de un alt tip de cunoaştere,diferit de „metoda ştiinţifică”. În timp ce „metoda ştiinţifică” aşează mintea omului ca arbitru, cunoaşterea religiei aşează ca arbitru divinitatea. Ea este cea care revelează omului adevărul: despre Dumnezeu, despre lume şi despre om.
Divinitatea se afirmă pe sine ca autor al creaţiunii şi al vieţii. În această calitate de autor, divinitatea este exterioară naturii şi deasupra ei. Ca urmare, şi modul în care lucrează divinitatea este altul decât cel natural: este supranatural. Prin definiţie, Dumnezeu este de aşteptat să facă minuni. Altfel n-ar mai fi divin.
Întrucât religia porneşte cu divinitatea şi lucrarea ei supranaturală, domeniul religiei este miracolul. În creştinism, miracolul nu este un incident excepţional. Dimpotrivă, creştinismul se fundamentează pe miracol: creaţiunea, întruparea lui Hristos, învierea… **
Va urma.
__________________________________________
* sondaj cu privire la savantii americani care cred într-un Dumnezeu personal care Se reveleaza pe Sine, care raspunde la rugaciune si care intervine prin miracole, articolul era intitulat „Scientists and Religion in America”.
** pasaje preluate dintr-un seminar al domnului prof. Lucian Cristescu
sâmbătă, 23 iulie 2011
Dubito ergo cogito
Vi s-a intamplat sa va indoiti vreodata de propriile valori sau crezuri. Mi-e mi s-a intamplat. Si nu vad absolut nimic gresit in aceasta.
Se intampla pe cand aveam sapte ani. Tot universul acela linistit al copilariei s-a prabusit intr-o singura luna, ... luna in care trei dintre membrii familiei mele au murit. Pana la data aceea, moartea pentru mine era ceva abstract, dar din acel moment a devenit ceva foarte concret. S-a furisat si pe langa mine de mai multe ori :-) Dar am scapat si cu timpul am ajuns sa o ignor.
In urma experientelor de la aceea varsta am inceput sa imi pun intrebari, tot mai multe intrebari. As reduce scopul acestor intrebari la dorinta de a afla Adevarul.
Am inceput cu cartile (acasa aveam o biblioteca generoasa de cate-va mii de volume).
Fiindca nu aveam timp de pierdut in acest demers, romanele copilariei mele au fost jurnalele de calatorie, biografiile marilor personalitati. Am continuat cu stiintele naturii, istorie, ceva filozofie, psihologie ... si cam tot ceea ce tine de stiinta.
Toti acesti metrii cubi de carte au raspuns intr-o masura mai mica sau mai mare la intrebari de genul: de unde venim, cine sunte, incotr-o ne indreptam, daca exista Dumnezeu unde este cand ti se intampla astfel de tragedii.
Am invatat ca atunci cand am intrebari sa caut si sa incerc sa imi raspund singur. De asemenea am invatat ca fiecare poate sa raspunda doar in dreptul lui la o intrebare de genul: Unde este Dumnezeu cand ti se intampla nenorociri. Eu am aflat raspunsul la aceasta intrebare (destul de greu), dar nu cred ca rspunsul meu este valabil si in dreptul altuia. Raspunsul al astfel de intrebari se afla doar personal.
Am observat ca in natura, istorie (si cam tot ceea ce ne inconjoara) exista niste legi si un oarecare echilibru, de parca cineva s-ar afla la o carma nevazuta a vietii biologice si a istoriei.
Toate acestea nu le-as fi descoperit daca nu m-as fi indoit si nu as fi fost motivat (de circumstante neplacute) sa aflu Adevarul.
Dar ce este Adevarul, este ceva relativ sau ceva absolut ? Grea intrebare, cele mai luminate minti au cautat raspunsul la aceasta intrebare. Si eu continui sa caut, dar ma incumet sa spun ca este ceva absolut. Acest raspuns este influentat si de perspectiva din care privesti lucrurile.
Pentru a afla mai multe despre Adevar, mi-am indreptat atentia de la stiinte asupra teologiei.
VA URMA
Se intampla pe cand aveam sapte ani. Tot universul acela linistit al copilariei s-a prabusit intr-o singura luna, ... luna in care trei dintre membrii familiei mele au murit. Pana la data aceea, moartea pentru mine era ceva abstract, dar din acel moment a devenit ceva foarte concret. S-a furisat si pe langa mine de mai multe ori :-) Dar am scapat si cu timpul am ajuns sa o ignor.
In urma experientelor de la aceea varsta am inceput sa imi pun intrebari, tot mai multe intrebari. As reduce scopul acestor intrebari la dorinta de a afla Adevarul.
Am inceput cu cartile (acasa aveam o biblioteca generoasa de cate-va mii de volume).
Fiindca nu aveam timp de pierdut in acest demers, romanele copilariei mele au fost jurnalele de calatorie, biografiile marilor personalitati. Am continuat cu stiintele naturii, istorie, ceva filozofie, psihologie ... si cam tot ceea ce tine de stiinta.
Toti acesti metrii cubi de carte au raspuns intr-o masura mai mica sau mai mare la intrebari de genul: de unde venim, cine sunte, incotr-o ne indreptam, daca exista Dumnezeu unde este cand ti se intampla astfel de tragedii.
Am invatat ca atunci cand am intrebari sa caut si sa incerc sa imi raspund singur. De asemenea am invatat ca fiecare poate sa raspunda doar in dreptul lui la o intrebare de genul: Unde este Dumnezeu cand ti se intampla nenorociri. Eu am aflat raspunsul la aceasta intrebare (destul de greu), dar nu cred ca rspunsul meu este valabil si in dreptul altuia. Raspunsul al astfel de intrebari se afla doar personal.
Am observat ca in natura, istorie (si cam tot ceea ce ne inconjoara) exista niste legi si un oarecare echilibru, de parca cineva s-ar afla la o carma nevazuta a vietii biologice si a istoriei.
Toate acestea nu le-as fi descoperit daca nu m-as fi indoit si nu as fi fost motivat (de circumstante neplacute) sa aflu Adevarul.
Dar ce este Adevarul, este ceva relativ sau ceva absolut ? Grea intrebare, cele mai luminate minti au cautat raspunsul la aceasta intrebare. Si eu continui sa caut, dar ma incumet sa spun ca este ceva absolut. Acest raspuns este influentat si de perspectiva din care privesti lucrurile.
Pentru a afla mai multe despre Adevar, mi-am indreptat atentia de la stiinte asupra teologiei.
VA URMA
vineri, 15 iulie 2011
joi, 14 iulie 2011
O tara mea frumoasa si pierduta ... zisera sclavii
Fa-ti timp pentru a citi textul, apoi vizualizeaza video-ul.
Un superb moment de performanţă muzicală şi revoltă !
Silvio Berlusconi lovit de Giuseppe Verdi
12 martie, Silvio Berlusconi a trebuit să se confrunte cu realitatea. Italia a sărbătorit aniversarea a 150 de ani de la unire şi cu acest prilej a fost la Opera din Roma, un spectacol al Operei din cele mai simbolice de la această unire: Nabucco de Giuseppe Verdi, dirijata de Riccardo Muti.
Nabucco de Verdi este o lucrare muzicală politica: ea evocă povestea de înrobire a evreilor în Babilon, şi celebra piesa "Va pensiero" este corul sclavilor oprimaţi. În Italia, acest cântec este simbol al căutarii libertatii poporului, care în 1840 - anul în care opera a fost scrisă - era asuprit de către Imperiul habsburgic, şi a luptat până la crearea Italiei unificate.
Înainte de spectacol, Gianni Alemanno, primarul Romei, a urcat pe scena pentru un discurs ce denunta reducerile din bugetul culturii, de catre guvern. Alemanno este membru al partidului de guvernământ şi fost ministru in guvernul Berlusconi.
Această intervenţie politică într-un moment cultural dintre cele mai simbolice pentru Italia, a produs un efect neaşteptat, mai ales ca Sylvio Berlusconi era prezent la spectacol...
Times - Riccardo Muti, dirijor, spune că a fost o reactie de revoluţie: "La început, am fost ovaţionat de public. Apoi am inceput spectacolul de operă. Totul mergea foarte bine, dar cand am ajuns la celebrul cântec Va Pensiero, imediat am simtit ca atmosfera a devenit tensionată în audienţă. Exista lucruri pe care nu le poţi descrie, dar le simti. Anterior, tăcerea publicului era preponderenta. Dar atunci când oamenii au realizat ca Va Pensiero va începe, tăcerea a fost schimbata cu o fervoare reala. Se putea simţi reacţia viscerală a publicului la lamento-ul sclavilor cântând "Oh ţară, atât de frumoasă şi de pierduta! .>".
În timp ce corul se apropia de sfârşit, audienţa deja striga "Bis! "Publicul a început să strige:" Trăiască Italia! "Şi" Vive Verdi! "Oamenii din balcoane au început să arunce cu mesaje patriotice - unii solicită,"Muti, senator pe viaţă".
Deşi el a mai acordat doar o dată la La Scala din Milano în 1986, un BIS, Muti a fost reticent în a acorda "a doua oara bis-ul". Pentru el, o operă ar trebui să fie de la început până la sfârşit. "Eu nu am vrut să se interpreteze un bis", Spune el.
Dar publicul a avut deja trezit sentimentul de patriotism. Într-un gest teatral, dirijorul se întoarse pe podium lui, si se confruntă atât cu publicul cat şi cu Berlusconi, şi asta e ceea ce s-a întâmplat:
[După ce apelul pentru un "bis" din "Va Pensiero" s-a oprit, s-a auzit în public: "Trăiască Italia!"]
Dirijorul Riccardo Muti: Da, sunt de acord cu "Trăiască Italia", dar ... [Aplauze]
Muti: Am peste 30 de ani de cariera şi am trăit ca un italian care a călătorit în întreaga lume de multe ori, mi-e ruşine de ceea ce se întâmplă în ţara mea. Aşa că voi aproba cererea dvs. de bis "Va Pensiero". Aceasta nu este doar pentru bucuria mea, ci pentru că in seara asta, când am condus corul cântând "O, ţara mea, frumoasă şi pierduta," m-am gândit că dacă vom continua în acest fel, vom ucide cultura pe care Italia construit-o. În acest caz, noi, ţara noastră am devenii cu adevărat "O, ţara mea, frumoasă şi pierduta,"[Aplauze, inclusiv a artiştilor pe scena]
Muti: Din moment ce avem aici un "climat italian," eu, Muti, am tăcut pentru prea mulţi ani. Permiteţi-mi acum... ar trebui să dam un sens acestui cântec, aşa ca suntem în casa noastră, pe scena capitalei, si cu un cor care a cântat frumos, dacă nu va suparati, va invit să vă alăturaţi pentru a cânta împreună.
El a invitat apoi audienţa să cânte cu corul de sclavi. "Am văzut grupuri de oameni ce se ridicau în picioare. Toata opera din Roma s-a ridicat. Şi, de asemenea, corul. A fost un moment magic de operă"
În seara aceea nu a fost numai o reprezentare Nabucco, dar, de asemenea, o declaraţie a teatrului în atenţia politicienilor
__________________________________
Articol preluat
Un superb moment de performanţă muzicală şi revoltă !
Silvio Berlusconi lovit de Giuseppe Verdi
12 martie, Silvio Berlusconi a trebuit să se confrunte cu realitatea. Italia a sărbătorit aniversarea a 150 de ani de la unire şi cu acest prilej a fost la Opera din Roma, un spectacol al Operei din cele mai simbolice de la această unire: Nabucco de Giuseppe Verdi, dirijata de Riccardo Muti.
Nabucco de Verdi este o lucrare muzicală politica: ea evocă povestea de înrobire a evreilor în Babilon, şi celebra piesa "Va pensiero" este corul sclavilor oprimaţi. În Italia, acest cântec este simbol al căutarii libertatii poporului, care în 1840 - anul în care opera a fost scrisă - era asuprit de către Imperiul habsburgic, şi a luptat până la crearea Italiei unificate.
Înainte de spectacol, Gianni Alemanno, primarul Romei, a urcat pe scena pentru un discurs ce denunta reducerile din bugetul culturii, de catre guvern. Alemanno este membru al partidului de guvernământ şi fost ministru in guvernul Berlusconi.
Această intervenţie politică într-un moment cultural dintre cele mai simbolice pentru Italia, a produs un efect neaşteptat, mai ales ca Sylvio Berlusconi era prezent la spectacol...
Times - Riccardo Muti, dirijor, spune că a fost o reactie de revoluţie: "La început, am fost ovaţionat de public. Apoi am inceput spectacolul de operă. Totul mergea foarte bine, dar cand am ajuns la celebrul cântec Va Pensiero, imediat am simtit ca atmosfera a devenit tensionată în audienţă. Exista lucruri pe care nu le poţi descrie, dar le simti. Anterior, tăcerea publicului era preponderenta. Dar atunci când oamenii au realizat ca Va Pensiero va începe, tăcerea a fost schimbata cu o fervoare reala. Se putea simţi reacţia viscerală a publicului la lamento-ul sclavilor cântând "Oh ţară, atât de frumoasă şi de pierduta! .>".
În timp ce corul se apropia de sfârşit, audienţa deja striga "Bis! "Publicul a început să strige:" Trăiască Italia! "Şi" Vive Verdi! "Oamenii din balcoane au început să arunce cu mesaje patriotice - unii solicită,"Muti, senator pe viaţă".
Deşi el a mai acordat doar o dată la La Scala din Milano în 1986, un BIS, Muti a fost reticent în a acorda "a doua oara bis-ul". Pentru el, o operă ar trebui să fie de la început până la sfârşit. "Eu nu am vrut să se interpreteze un bis", Spune el.
Dar publicul a avut deja trezit sentimentul de patriotism. Într-un gest teatral, dirijorul se întoarse pe podium lui, si se confruntă atât cu publicul cat şi cu Berlusconi, şi asta e ceea ce s-a întâmplat:
[După ce apelul pentru un "bis" din "Va Pensiero" s-a oprit, s-a auzit în public: "Trăiască Italia!"]
Dirijorul Riccardo Muti: Da, sunt de acord cu "Trăiască Italia", dar ... [Aplauze]
Muti: Am peste 30 de ani de cariera şi am trăit ca un italian care a călătorit în întreaga lume de multe ori, mi-e ruşine de ceea ce se întâmplă în ţara mea. Aşa că voi aproba cererea dvs. de bis "Va Pensiero". Aceasta nu este doar pentru bucuria mea, ci pentru că in seara asta, când am condus corul cântând "O, ţara mea, frumoasă şi pierduta," m-am gândit că dacă vom continua în acest fel, vom ucide cultura pe care Italia construit-o. În acest caz, noi, ţara noastră am devenii cu adevărat "O, ţara mea, frumoasă şi pierduta,"[Aplauze, inclusiv a artiştilor pe scena]
Muti: Din moment ce avem aici un "climat italian," eu, Muti, am tăcut pentru prea mulţi ani. Permiteţi-mi acum... ar trebui să dam un sens acestui cântec, aşa ca suntem în casa noastră, pe scena capitalei, si cu un cor care a cântat frumos, dacă nu va suparati, va invit să vă alăturaţi pentru a cânta împreună.
El a invitat apoi audienţa să cânte cu corul de sclavi. "Am văzut grupuri de oameni ce se ridicau în picioare. Toata opera din Roma s-a ridicat. Şi, de asemenea, corul. A fost un moment magic de operă"
În seara aceea nu a fost numai o reprezentare Nabucco, dar, de asemenea, o declaraţie a teatrului în atenţia politicienilor
__________________________________
Articol preluat
duminică, 3 iulie 2011
CONCURS
De curand am deschis un nou blog http://woodageart.blogspot.com/.
Pentru a fi mai cunoscut in lumea celor pasionati de lemn, doresc sa initiez un concurs, ... dar vor urma si altele. Incepem cu ceva usor :-)
Pentru a participa la concurs trebuie sa ai un blog pe care sa pui link spre noul meu blog http://woodageart.blogspot.com/
De asemenea trebuie "descifrat" ce cuvant este gravat pe lingura de lemn din imagine.
Toate acestea se vor face printr-un mesaj trimis aici.
Castigatorul va fi ales prin tragere la sort pe data de 14 iulie.
Premiul ... face parte din familia Mora :-)
in cazul unei castigatoare va fi un cutit Mora Flex, dintr-un material inoxidabil extrem de flexibil, cutitul este deosebit de util la muncile casnice, personal il folosesc in gradina
puteti vedea imaginea cu premiul:
iar in cazul unui castigator va fi un cutit dalta Mora, cu ajutorul caruia va putea face un cadou poate mai frumos de cat cel pe care l-am facut eu sotiei mele:-)
Succes !
luni, 20 iunie 2011
Lingura sculptata in ... par, finalizare
O simpla ... craca
care va transforma intr-un obiect util in ...
... bucataria printesi mele :-)
MOMENT PUBLICITAR :-)
Este vorba de un cutit-dalta Mora.
Persoanele interesate pot sa il achizitioneze de la urmatoarea adresa: danielscuriosityshop@gmail.com
Arata cam asa
19.V.11
27.V.11
9.VI.11
lingura intr-o versiune mai artistica (sepia)
MOMENTE PUBLICITARE
Mora 220
Cutit (cutitoaie) pentru sculptat in lemn. Este produsa de firma Mora of Sweden.
Calitate Suedeza :-)
Fierastrau mic
Fierastrau mic (in strainatate stiu ca i se spune fierastrau pentru bijutier), foarte practic. Poate fi folosit pentru sculptat in lemn, os si chiar metal.
Calitate elvetiana :-)
P.S. La fierastrau primesti bonus 6 panze.
Contact, la adresa prezentata in precedenta reclama
16.VI.11
17.VI.11
Ultima parte a lucrarii
Si ... descatusarea lingurii din stransoarea lemnului :-)
19.VI.11
ajutorul de nadejde ...
urmeaza finisajele
VA URMA
joi, 16 iunie 2011
Lyme, Borrelia Burgdorferi si capusa
Prima data cad am auzit de "pericolul capuselor" a fost in 94', 95' in Germania. Cei de acolo imi spuneau sa fiu foarte atent cand ma asez pe iarba, sau cand merg intr-o zona impadurita. Atunci mi se parea absurd, ... sa am astfel de interdictii si retineri in natura ... locul unde ma simt cel mai bine (si mai liber).
Se pare ca blestemul asta al capuselor ne-a ajuns si pe noi, si cred ca in anii care vor urma vom resimtii din ce in ce mai tare (mai ales iubitorii de natura) stresul provocat de aceste fiinte atat de mici dar si atat de periculoase.
Ceea ce m-a determinat sa scriu acest articol este faptul ca foarte multa lume nu stie aproape nimic despre Lyme si "pericolul din iarba". Pe de alta parte tot mai multi dintre cunoscuti in urma efectuarii unor teste au depistat ca au Borrelia (un mic exemplu - intr-o institutie aflata in apropierea padurii din 40 de angajati, 19 au fost identificat ca avand Lyme) !!!
Numele de Lyme provine de la o localitate din statul Connecticut (Old Lyme), unde a fost identificata pentru prima oara in 1975. Numele bacteriei este Borrelia Burgdorferi, iar germenele este un spirocheta (similar cu cel care cauzeaza sifilisul).
La noi in tara numele popular al bolii este foarte sugestiv Boala cu 1000 de fete (datorita faptului ca pe seama bolii bot fi puse o serie de multe alte diacnostice !!!).
Capusa este intermediarul, care preia bacteria din organismul gazdei (cel mai frecvent caprioare si soareci) si il transmit mai departe prin intepatura. Dupa unele surse in primele 24 de ore pericolul infectarii nu este asa mare, dupa altele este suficient ca aceea capusa sa stea 2 ore pentru a infecta victima.
De obicei boala debuteaza cu o pata mare, rotunda si rosie care pierde din intensitate spre locul intepaturii (eritem migrator). La aceasta se pot adauga simtome asemanatoare racelii. Totusi, aceste simtome nu au aparut in toate cazurile.
Urmatorul stadiu este cel in care sunt afectate articulatiile (artrita). Aceste stadiu poate avea o evolutie de 1-2 ani). De asemenea boala poate cauza serioase probleme cardiologice.
Ultimul stadiu este cel responsabil de probleme neurologice (tulburari de atentie, memorie, afectarea echilibrului si al vederii). Dar dupa cum am amintit deja, pot sa apara o serie de simtome diferite de la o persoana la alta.
Un articol din "New England Journal af Medicine" prezenta o serie de pacienti care au fost tratati cu antibiotice din faza incipienta, dar ulterior au continuat sa prezinte simtome ale bolii Lyme, desi testele obinuite de sange s-au dovedit negative.
Un test nou si inca experimental a demonstrat ca totusi aveau Lyme.
Concluzia a fost ca antibioticele distrusesera Borrelia din organism, dar nu actionasera in dreptul sistemului nervos (nu au trecut de bariera de sange care protejeaza creierul). Asa ca ele au continuat sa se dezvolte acolo , provocand avarii sistemului :-D.
Nu sunt impotriva antibioticelor ... totusi cred ca ele sunt un rau necesar :-)... pe care de cate ori pot, caut sa-l evit :-).
Cel mai important lucru in chestiunea asta legata de capuse este PREVENTIA.
Ce inseamna asta: - cand mergi in zone cu risc de capuse, imbraca-te cu haine care sa acopere o suprafata cat mai mare a corpului (inclusiv capul)
- folosirea unor substante, gen autan care tin la distanta capusele (atentie la toxicitatea substantelor mai ales in cazul copiilor)
- inspectie corporala dupa fiecare iesire in natura
- analize specifice daca exista suspiciune de contaminare (cu cat se depisteaza mai repede, cu atata scapi mai ieftin :-)
- atentie la animalele de companie, si ele pot fi o sursa de capuse pentru cei aflati in preajma.
Daca capusa s-a infipt deja in piele se scoate (am probat pe propria piele) cu o penseta (exista si pensete speciale pentru scos capusi), invartind-o (in sesn invers acelor de ceasornic) si tragand usor de ea, astfel incat sa nu-i ramana capul in piele.
In final un tratament natural (in caz ca nu aveti acces la antibiotice)
Este vorba de "febra terapeutica" (crestera temperaturii organismului). Ca sa intelegeti mecanismul, incerc sa prezint logica tratamentului. Bacteriile bolii Lyme mor la o temperatura de 41 de grade celsius, mentinuta timp de 24 de ore. Totusi aceste bacterii incep sa fie afectate inca de la 38,9 C, iar la 40 grade sunt afectate serios. Exista unele neajunsuri in privinta acestei terapii. Unele tesuturi sunt mai reci si temperatura lor nu creste asa de mult incat sa le afecteze, astfel incat ele pot supravietui. ATENTIE !!! acest tratament nu este indicat persoanelor care au probleme cu inima (hipertensivi) sau celor care au probleme respiratorii.
Dar sa revin la tratament: Timp de o ora temperatura organismului (luata oral) trebuie sa ajunga la 39 C. Iar dupa trei ore trebuie sa ajunga la 40,6 C. Tratamentul trebuie repetat de 2-3 ori pe saptamana.
Astfel de tratamente au fost aplicate inca de la inceputul anilor 1900, in boli ca malaria sau cele care sunt provocate de un spirocheta.
Alte informatii puteti gasi aici,un blog interesant si util, in care autorul povesteste ce a simtit pe propria-i piele.
LATRER EDIT:
Costin - ca o completare la articolul tau as mai adauga faptul ca borrelia e sensibila la oxigen asa ca sportul si oxigenarea organismului nauceste spirocheta (pe moment) si te fac sa te simti mai bine (probata si asta).
as mai adauga ca doar 18% din cei muscati au acel eritem migrator si circa 80% dintre bolnavii de lyme nu-si amintesc sa fi fost muscati asa ca eu unul recomand ca toti bushcrafterii, muntomanii si amatorii de gratare la iarba verde precum si detinatorii de animale care si-au gasit cel putin o data in viata o capusa infipta (fie ea si recent infipta) sa-si faca un test ELISA de control. altfel bacteria poate sta latenta 1-2-3 ani, chiar si mai mult si cand prinde o bresa in sistemul imunitar, sa te tii!
LATHER EDIT:
Cu ceva timp in urma mai multe persoane m-au intrebat referitor la febra terapeutica. Desi cu intarziere, caut sa ofer unele explicatii suplimentare.
Petru inceput poate ca ar fi bine sa intelegem rolul febrei in organism.
In genereal oamenilor si in special mamicilor (mai ales cele care au copii mici) le este tare frica de febra, sau cel putin au repulsie fata de ea.
Totusi pe langa simtomele neplacute ea are si unele parti pozitive:
Cand organismele patogene (invadatorii) stimuleaza activitatea sistemului imunitar, se
elibereaza o substanta numita pirogen endogen, care transmite un semnal creierului prin care ii
comanda sa ridice temperatura la peste 37 de grade – iar atunci spunem ca avem FEBRA.
Cand temperatura este la peste 37 de grade au loc 3 fenomene:
1. Celulele sistemului imunitar (leucocitele) devin mai eficiente – le creste capacitatea de a
neutraliza micorbii.
2. Creste cantitatea de interferon din corp – o categorie de proteine naturale produse de
sistemul imunitar, care au actiune antivirala si anticanceroasa.
3. Se impiedica dezvoltarea si inmultirea bacteriilor si virusurilor, deoarece majoritatea dintre
ele nu pot supravietui si nu se pot inmulti la o temperatura de peste 37°C.
Toate acestea se intampla atunci cand organismul isi urca temperatura la peste 37 de grade –
asadar observam ca febra este un mecanism de aparare al sistemului imunitar impotriva
invadatorilor.
Pe langa aceste 3 simptome, cand avem febra, experimentam o serie de senzatii neplacute,
insa si acelea fac parte din acest mecanism natural de purificare a organismului. Iata in ce fel:
* Apar stari de amorteala, ameteala si lipsa de energie
In primul rand din cauza ca organismul isi canalizeaza resursele inspre sistemul imunitar, pentru
a-l face cat mai eficient in lupta cu “invadatorii”. Din acest motiv apare in corp o lipsa de
vitamine , minerale si energie, in special o lipsa a vitaminei C, care este esentiala pentru sistemul imnuitar -deoarece o leucocita (globula alba) foloseste de 4 ori mai multa vitamina C decat o celula normala.
Iar in al doilea rand, se poate ca organismul sa faca unele minerale indisponibile pe timpul infectei, deoarece unele bacterii care ne invadeaza corpul au nevoie de acele minerale pentru a supravietui. Asadar si din acest motiv se poate experimenta un dezechilibru al nutrientilor pe timpul infectiei.
* Pielea se face palida
Se intampla astfel, deoarece organismul incearca sa piarda cat mai putina caldura, motiv pentru
care reduce circulatia la nivelul pielii, iar asta va da un aspect palid, insa doar pe timpul
imbolnavirii, dupa care pielea isi va reveni.
* Apare deshidratarea
Din cauza ca organismul pierde multa apa prin transpiratie, motiv pentru care e absolut necesar
sa bem apa (NU lichide, ci apa). Prin tanspiratie se elimina toxinele din organism, fiind un
proces natural de autovindecare.
Asadar, dupa cum se poate observa, febra este un mecanism de aparare si autovindecare al
organismului, fara de care corpul nu ar putea face fata infectiilor. In aceste conditii putem
considera ca “febra prietena sanatatii nostre”. Din nefericire insa, majoritatea oamenilor au
fost invatati s-o priveasca exact pe dos, ca fiind un mare inamic al sanatatii. - sursa: ghid practic sfaturi pentru o viata sanatoasa (am primit-o si eu pe internet)
Dupa ce am vazut care este treaba cu febra sa trecem mai departe la hidroterapie.
Unul dintre "avocatii" hidroterapiei a fost John Harvey Kellogg, cel care alaturi de fratele sau a inventat cerealele pentru micul dejun, si au bazele companiei care si astazi le poarta numele: Kellogg's.
El a folosit in cazul foarte multor afectiuni, hidroterapia. Probabil voi incerca sa dau unele din metodele lui intr-un articol viitor. (nu promit nimic deocamdata - sunt foarte strans cu timpul)
Dar din cate am inteles eu - in dreptul tratamentului pentru borellia cel mai bine ar fi baia in cada, avand in preajma o persoana care sa supravegheze, termometru pentru apa din cada si inca unul pentru temperatura corpului.
Totusi repet, trebuie avut foarte mare grija ... din dorinta de a nu crapa de lyme/borrelia sa nu "carpe" inima - ma refer la cei care au probleme cardiace. Asa ca nu recomand aplicarea acestui tratament fara consultarea prealabila a doctorului, chiar si pentru cei sanatosi.
recomandari suplimentare in acest articol
Alte informatii deosebit de utile puteti gasi si aici: http://www.lyme.ro
joi, 9 iunie 2011
luni, 6 iunie 2011
duminică, 5 iunie 2011
joi, 2 iunie 2011
Cu familia ... pe 2 roti
De cate-va saptamani am inceput sa petrec timp cu familia intr-o noua varianta. Daca pana acuma obisnuiam sa mergem la padure pentru a ne bucura de farmecul ei, datorita conditiilor (care dupa ploile astea, duc mai mult a jungla amazoniana, cu tot tacamul cupuse,tantari, muste), am schimbat cadrul natural, cu unul artificial ... asfaltul.
Cu aceasta ocazie doresc sa-i atentionez pe iubitorii de natura despre pericolul capuselor (respectiv boala Lyme) ... dar despre asta voi scrie mai multe intr-un articol viitor.
... pe asfalt
copilotul (sau copilut-ul :-) meu
si intreaga echipa
Merita sa incercati si voi!
Veti oferi multe amintiri frumoase familiei si copiilor vostrii.
Si o ultima poza :-)
vineri, 20 mai 2011
Un mod nou de a vedea viata
De la bloc la iurta de
De fapt daca stau bine si ma gandesc ... modul asta de a trai viata nu e chiar asa nou, ci e vechi de cand lumea. E nou pentru niste finte crescute in locuinte identice (colivii din beton) sau cum spunea un autor "baterii de grajduri pentru oameni folositori", care isi fac veacul in epoca omului domesticit de om :-)
vineri, 13 mai 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)