Cum sa construiesti un motor eolian - Hugh Piggott

O carte care te poarta pe palele, puse in miscare de energia vantului.
Lectura placuta si practica - http://cartidintei.wordpress.com/2014/01/23/18-h-piggott-cum-sa-ne-construim-un-motor-eolian/

Prost sa fii excroci sa ai ... la conducere

Ştiu. Vă dor toate cele. Cîte sînt şi cîte aţi pierdut. Vă doare existenţa, dar vă doare şi în cot de subzistenţa vecinului mort de foame. Vă doare injustiţia, dar nu şi nedreptatea făcută celorlalţi. Vă doare mojicia generaţiilor tinere, de care vă plîngeţi scuturîndu-le în cap faţa de masă şi firimiturile de pe ea. Vă dor preţurile, dar nu şi cel plătit pentru indolenţa în masă. Vă doare, pentru că sînteţi români rămaşi acasă şi cred că durerea asta e meritată.

Toată viaţa mea m-am temut să nu fiu proastă. De frumos, omul e aşa cum l-a lăsat Dumnezeu. Sau cum se sluţeşte singur, injectîndu-şi cancer în mameloane şi zîmbete cabaline în buzele bleojdite. De bun, omul e tot după cum îl lasă Dumnezeu şi conştiinţa. Dar la intelect se poate lucra şi mereu mi-a fost frică să nu mi se spună „hai s-o iertăm, nu e proastă, e doar obosită.” Dar acum o declar cu toată convingerea: SÎNT O PROASTĂ!

Suflecată pîn’ la brîu/ Dă din gură fără frîu
Sînt de-a dreptul tembelă, pentru că încă mai cred că România îşi poate schimba traseul coborîtor spre iad, prin cuminţenie, valoare şi rigoare. Sunt o nătăraucă, pentru că am trecut degeaba de vîrsta la care fetele cîştigă bani în plus şi ani în minus din viață, exhibîndu-şi părţile pe care eu credeam (tot din prostie, desigur) că trebuie să le acoperi. Sunt o băbătie fără minte, care nu a învăţat nimic despre deşteptăciune. Tocmai din cauza neroziei mele, m-am surprins visînd la lucruri imposibile. M-am uimit pe mine însămi cu nostalgii pe care astăzi le trecem la capitolul „comunismului împuţit” şi al paseismului. Tînjesc, de pildă, după o polemică între Bojdeuca Victoria şi Bordeiul Cotroceni, cu privire la majorarea salariului minim şi a pensiilor. O polemică în care dilema să fie: cu cît le mărim, cu 100% sau cu 200%? Mă apucă pînă şi dorul de spitale... dezinfectate şi dotate, în care să existe medici şi asistente care să nu te scuipe între ochi, „mamaie, da’ ce, io fac injecţii pe o ciocolată şi trei buruieni?!” Am în fiecare zi cîte un alean subit şi cretin după (scuipaţi-vă în sîn, care mai aveţi!) emisiuni televizate din care să mai rămîi şi cu altceva decît cu ultimul tip de înjurături. E drept că, dacă vrei să vezi creativitatea unui popor, îi asculţi birjărismele, dar azi pînă şi cuplurile de rînd se păruiesc şi se ocărăsc de parcă ar fi Ponta şi Băse, ce bip bip bip!

Mai am un singur dor. De ducă...
Şi mai am eu doruri multe, mai mari şi mai mărunte. Mi-e dor de nişte miniştri care să nu rămînă unsuroşi la gură şi cu pete grase pe conştiinţă, care să nu se cîrnăţească la nişte butoaie cu tărie şi privatizări la plic. Mi-e dor de blocuri, dacă vă puteţi imagina. Nu pentru că vederea mea nu ar fi zilnic sufocată de betoane verticale, ci pentru că, de fiecare dată cînd trec pe lîngă măgăoaiele mahărilor, nu pot să nu mă gândesc că fiecărei vile de grangur îi corespund cîte cincisprezece familii de români aruncaţi în stradă de cîte o lege becisnică. Şi îmi vine să dau cu toate dorurile de pămînt cînd mă gîndesc la prioritatea educaţiei, care ar trebui să însemne altceva decît tonul afectat al unor ştiriste sau vedete neabecedate, altceva decît posturi ocupate cu pile și universitari mînjiți. Ori (ce nerozie!) cînd imi aduc aminte de săli de clasă în care pupitrele au fost noi acum treizeci de ani, iar materialul didactic este tot cel croit cu foarfeca şi cu pelicanolul de către dascălii prăfuiţi, rupţi în coate şi cu pingele scîlciate.

Viitorul suna bine. Acum scîrţîie.
Da, mi-e dor de o perioadă pe care nu am cunoscut-o, a Oamenilor cuviincioşi, care cunosc şi solidaritatea şi bunul-simţ, dar nu doar ca excepţie. Cineva îmi spune că a existat şi în spaţiul mioriţelor o asemenea perioadă, cea interbelică (deși, dacă citești Drăghicescu, Rădulescu-Motru sau Cantemir ș.a., constați că nu e nimic schimbat la noi, substanțial), dar eu sper să nu ne trebuiască războiul doar pentru atîta lucru. Mai sper, totuşi, la o Românie de care să nu îmi fie lehamite, care să nu mai colcăie de atâta cloacă şi prostituţie de toate soiurile. În care un jurnalist să poată scrie în voie despre dîrele mîzgoase pe care le lasă în urmă cîte un politician cu năravuri clisoase. O ţară în care şi conducătorul şi cel de mai jos să aibă demnitatea de a-şi recunoaşte mîrşăviile şi de a nu încerca să le bage sub preş cu măturoiul corupţiei. Îmi doresc un oraş în care edilii să nu îţi îndese pumnul în gură. Şi nici să nu îţi îngroape condeiul în fetidul sistem al iţelor politice şi al condiţionărilor economice parşive. Ajunsă în acest punct, îmi dau seama cît de penibilă sînt. Mai ales că ceea ce trebuia să fie un pamflet voios s-a transformat, pe nesimţite, într-o jelanie. Daţi-mi voie să mă tînguiesc. În fond, românul din mine are ce merită, ca o slugă hoaţă ce este...
Autor: Ecaterina Pavel

Despre gazele de sist

Peste 70% din teritoriul României a fost concesionat pentru exploatarea resurselor naturale. O parte însemnată este dedicată gazelor de șist, concesionări făcute în mare taină. La fel se doreste să se înceapă şi exploatarea lor! Primii români au aflat datorită protestelor din Bulgaria. Imediat, lumea a început să vorbească. Oamenii au început să se informeze. Să protesteze. Cu miile, în toată țara. Acum ţara vuieşte despre gazele de şist!

De ce oare?

 Suprafetele concesionate de ANRM. Estul Moldovei, sudul Dobrogei si vestul tarii sunt concesionate pentru exploatarea gazelor de şist.

BLESTEMUL GAZELOR DE SIST

Metoda fracturării hidraulice de mare volum, in ciuda dezinformărilor frecvente practicate de autoritățile din România, cum că acest procedeu este utilizat ăn România de peste 60 de ani in forajul clasic de gaze, este o metoda extrem de nouă (introdusă in SUA de aproximativ 9 ani), după cum arată un raport al Agenției de Mediu din Statul New York. Aceasta trebuie diferențiată clar de fracturarea folosită de mulți ani pentru forajele de gaze convenționale, pentru stimularea zăcământului, executată pe putul vertical si folosind cantități de apă de 100 de ori mai mici fata de fracturarea hidraulică pe orizontală si fara atatia aditivi chimici. Fracturare hidraulică de mare volum  constă în efectuarea unui foraj vertical de mare adâncime până în stratul de sist, urmat de unul orizontal. Ulterior, pe putul orizontal, prin detonarea de exploziv, se realizeaza orificii în coloana sondei. După aceea, se injectează cantităţi uriaşe de apă, nisip şi aditivi chimici (0,5% din canitatea totalâ din lichidul de forare). Prin orificii, cantitățile uriase de lichid de foraj, introduse ân rocă la presiuni extrem de mari (1000 de bari si peste), ajung la roca din jur,  provocând lărgirea fisurilor preexistente ale acesteia si eliberând gazul. Ulterior, presiunea internă generataă astfel la nivelul rocii, împinge lichidul de foraj injectat la suprafaţă, împreună cu gazul eliberat. Până aici, pare un proces industrial ca oricare altul. Dar…fără foc, nu iese fum.

IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI SI SANATATII

După cum se poate intui pănă la acest punct, extracţia GDS produce efecte devastatoare si iremediabile asupra solului, apei şi aerului, cu impact direct asupra oamenilor, animalelor si vegetatiei (a vietii, in general)

Apa potabilă și ape subterane contaminate Poluarea aerului
Aproximativ 20.000 mc de apa cu substanțe chimice  toxice sunt folosite la o fază de fracturare. Jumătate din  apa contaminată rămâne în subteran și migrează spre  pânza freatica. Din cauza tehnologiei se produc și  scurgeri directe în pânza freatică încă de la prima  utilizare, din faza de explorare. Aproximativ 7% din cantitatea de metan se pierde în atmosferă, poluând aerul. Gazul nu iese singur ci împreună cu alte chimicale toxice volatile sau sub formă de pulberi.


Soluri toxice și radioactive. Cancer și boli incurabile pentru oameni
Substanțele toxice, radioactive și metalele grele, antrenate de fluidul de fracturare vor contamina solul, fie prin scurgeri din bazinele de decantare fie prin depozitarea acestora in subsol, in puturi dezafectate. Ca urmare solurile se vor eroda accentuat. Consumul apei din zona de exploatare, dar și aerul, au  dus la intoxicarea cu substanțe cancerigene și
mutagene, producând afecțiuni dintre cele mai severe și  greu de tratat, dacă nu chiar fatale.

Distrugerea florei și a faunei Infrastructură distrusă și poluare fonică
Agricultura și creșterea animalelor si a albinelor vor fi afectate prin distrugerea surselor de apă și hrană. Flora și fauna dispar, iar locul se va deșertifica. Aproximativ 1000 de camioane de mare tonaj vor
tranzita zona de explorare și exploatare și vor distruge  prin greutate și vibraţii casele și infrastructura și vor  polua aerul.

Cutremure și alunecări de teren Scoaterea din circuitul agricol a unor suprafete uriase, extrem de fertile
Exploziile asociate fracturarii și injectarea sub presiune  a fluidului au produs cutremure în SUA, Marea Britanie (care a si impus un moratoriu din acest motiv)  și Italia. România este tara din Europa cu cea mai mare activitate seismica, perimetrele din Dobrogea si Banat fiind suprapuse unor zone cu un mare potential seismic. Mai mult, fracturarea hidraulică ar putea reactiva falia Shabla-Snagov, care ar putea efecte devastoatoare, existand pericolul producerii de tsunami in Marea Neagră. Fracturarea  hidraulică agravează efectul seismelor care devin mai  numeroase si mai ample și poate duce, în timp, la alunecări de teren. Ca urmare a spațiului ocupat de exploatarea de gaz de șist, atât la suprafața, cât mai ales în subteran, coroborat cu reducerea drastică a disponibilului de apa necesară agriculturii, legumiculturii și creșterii animalelor, din circuitul agricol vor fi scoase sute de mii de hectare. Disparitia albinelor datorită substantelor toxice emanate in atmosferă. Anularea posibilității practicării agriculturii ecologice, România deținând 1 loc  in UE ca si potential pentru agricultura ecologică! Toate aceste lucruri vor fi iremediabil pierdute.
Trebuie remarcate dezastrele ecologice și cu efecte grave asupra sănătății locuitorilor din zonă, care au survenit în urma exploatărilor gazelor de șist cu metoda fracturarii hidraulice în Ecuador, Brazilia, Nigeria și Kazahstan și putem concluziona ca extragerea gazelor de șist contravine conceptului de dezvoltare durabilă. Totodată Companiilor nu li s-a cerut să constituie un fond de garanții de mediu.

SURSA- http://stopfracturare.ro/despre-fracturare-2/

Din istoria lacomiei si prostiei omenesti

Uitandu-ma la harta aceasta retraiesc amintiri din copilarie, pe cand ma uitam in atlase de istorie si vedeam Africa din timpul perioadei coloniale. A venit revolutia si am suflat usurati ca s-a inchis pagina neagra a istoriei pentru aceasta partea de lume. Dar de ceva timp constat ca s-a inchis ... ca sa se deschida o alta, cel putin la fel de innegurata, iar ce se intampla in Africa acum mai bine de un secol incet, incet incepe sa se instaleze si in tarisoara noastra. Cand citeam in manualele de istorie despre epoca colonialismului, copil fiind credeam ca astfel de lucruri se puteau intampla doar in acele timpuri si doar acolo (Africa, America de Sud). Constat din nou ca istoria se repeta ... prima data ca farsa, a doua oara ca parodie.
Parodia nu ne ocoleste nici pe noi :-(  si daca credem ca astfel de lucruri se pot intampla doar in Africa/Pungesti s-ar putea sa ne trezim nu peste mult timp ca ni se intampla chiar nou, localitatii in care traim.
Ca tot vorbeam de Africa as aduce un exemplu de acolo. Desi exemplul mi se pare mult mai inocent as spune ca sunt unele similitudini intre ce s-a intamplat acolo si ce se intampla (...dar sper ca totusi nu se va intampla la noi in tara) referitor la gazele de sist.
Se intampla exact acum 50 de ani - " Dupa patru ani de lucrari, in mai 1964, presedintele Egiptului, Gamel Abdel Nasser impreuna cu premierul sovietic Nikita Hrusciov au urmarit cum inginerii sovietici deviaza cursul Nilului, pentru a construi marele baraj de la Aswan, cu o lungime de 4 kilometrii si fiind de 70 de ori mai masiv decat Marea Piramida,barajul a dus la formarea unui lac cu o lungime de aproximativ 483 de km si o latime de peste 56 km, in care poate incapea de doua ori cantitatea care curge anual prin fluviu."
Intentia acestui proiect megaloman era sa ofere energie ieftina si sistem de irigatii, dar nu stiu cum se face ca de fiecare data cand "astia mari" vor sa te ajute, iese prost. Tocmai de aici apar similitudinile cu proiectul Chevron din Romanai. Este vorba de energie (inca) ieftina, pamant si apa. Diferenta este ca s-ar putea ca energia ieftina sa nu fie pentru noi, ci noi sa ramanem doar cu apa si pamantul otravit.
Dar sa vedem ce s-a intamplat cu Egiptul - In prima faza datorita sistemului de irigatiia agricultura a cunoscut o crestere a productiei, dar dupa un numar de ani fertilitatea a inceput sa scada simtitor. Sutele de milioane de tone de sedimente si silt care se depuneau in fiecare an de-a lungul fluviului si care ingrasau pamantul acum se depuneau pe fundul lacului Nasser.
 Asa se face, ca a fost nevoie sa se apeleze la fertilizatori, pe care taranii nu si puteau permite. In consecinta a fost nevoie de construirea de fabrici (care sunt si cele mai mari consumatoare de energie electrica generata de barajul Aswan).
Cat despre apa - din cauza temperaturii, din lacul de acumulare, anual, mai mult de 14 kilometrii cubi de apa se evapora, lucru care nu se intampla anterior construirii barajului.
Consecintele - acuma, dupa patru mii de ani, Egiptul patria celei mai durabile gradini a omenirii - importa cea mai mare parte a produselor agricole.
Consecinta si mai vizibila este legata de instabilitatea din actualul Egipt. E adevarat, nu poti pune toate pe seama barajului, situatia e mult mai complexa ... DAR faptul ca oamenii ies in strada cu burtile goale si disperati, ar trebui sa le dea putin de gandit politicienilor nostrii, deoarece s-ar putea sa o ia pe urma politicienilor din Egipt ... sau, de ce nu, chiar mai rau. Daca rasfoim filele istoriei ne dam seama ca poporul roman este un popor rabdator, chiar foarte rabdator, dar cand se trece de o anumita limita devine violent, chiar foarte violent (cel putin in ce priveste conducatorii). Marturie ne sta lungul lant de conducatori de la Burebista pana la raposatul, pe care urmeaza sa-l comemoram cat de curand.
As apela la sentimente patriotice ca sa-i conving pe politicienii nostrii sa se gandeasca inainte de a duce Roamania pe urmele Egiptului sau altor tari africane, dar imi dau seama ca as fi naiv.
Nu cred ca sunt necesari sa treaca 50 de ani ca sa ajungem in situatia Egiptului, cel mult 5 sunt suficienti. La noi consecintele, dar si reactiile vor aparea mult mai repede.
Sper totusi ca macar in al 12-lea ceas sa le vina mintea, mintea romanului de pe urma ... pana nu e prea tarziu

Indelungata Criza

O carte de o luciditate ... ucigator de dureroasa.
Mai multe va las pe voi sa spuneti dupa ce cititi aici :  
http://cartidintei.wordpress.com/2013/10/03/12-james-kunstler-indelungata-criza/

Despre soba

Pornind de la principiul ca omul chibzuit vara isi face soba iar iarna isi cumpara frigider :-), am reusit sa finalizez un proiect mai vechi. O soba pe lemne, astfel conceputa incat sa incalzeasca toata casa. Acest lucru va fi posibil la etaj prin tuburi dispuse deasupra sobei astfel incat sa capteze caldura in camerele care doresc. Va exista un circuit al aerului, aerul cald va urca in mod natural iar cel rece va cobori pentru a fi reincalzit si asta fara nici un consum de energie ci doar folosind legile fizicii.

Inainte de a ma apuca de soba am studiat cartea publicata de TEI Incalzitoarea cu masa termica si am cautat sa aplic cat mai multe din principiile ei. Asa ca soba aceasta este un hibrid, in care am utilizat toate cunostintele cu privire la transferul termic, circulatia curentilor de aer si altele. Asemenea sobei racheta are masa de depozitare a caldurii (undeva la 4 tone impreuna cu hornul). Spre deosebire de soba racheta hornul este dispus pe verticala (aproximativ 7,5 m din care 6,5 in interiorul casei - astfel incat sa se piarda cat mai putina caldura in exterior).

Atat la soba cat si la horn am cautat sa folosesc lut si am gasit unul de foarte buna calitate. Dupa parerea mea lutul reactioneaza mult mai bine la diferentele de temperatura, in comaratie cu (de exeplu cimentul, obisnuit)

Soba este de tip "gemeni' cu 4 fumuri care s-ar intinde insumat pe aproximativ 8 metrii si ceva.

Toata munca a fost rasplatita in final cu un minunat foc, la care eu si baiatul care m-a ajutat nu ne-am putut despreinde ochii mai bine de o jumatate de ora. 

Aceasta soba va avea pe langa sursa de lumina si functie de televizor. Asa ca seara, cand voi veni trudit, voi putea sa-mi clatesc ochii cu jocul zglobiu al flacarilor, fara a avea la pachet efectele nocive ale tembelizorului (radiatie, spalare pe creier si multe altele). Soba va fi singurul televizor de la mine din casa :-) Si e fascinant.

Cineva spunea ca sunt doua lucruri care ar trebui sa fascineze privirea omului: valurile marii si dansul flacarilor. Explicatia - sunt irepetabile, fiecare flacara si fiecare val este unic, probabil la fel ca si oamenii.

In loc de final va transmit un salut ... calduros :-)

Amintiri despre viitor

Ianto Evans, The Hand-Sculpted House

sau mai pe romaneste Casa la inde-Mana.
"Ei bine, cartea lui Ianto Evans oferă, cred, cea mai strașnică modalitate de a ieși din ciclul ăsta păcătos – a-ți face singur casa, fără să apelezi la nimeni altcineva decât la familie și prieteni, este din nou posibil. Așa cum, de fapt, a fost dintotdeauna. După ce termini de citit toate capitolele – de la fundație până la acoperiș, podele și finisaje – și, mai ales, după ce experimentezi pe pielea proprie cât de miraculos e materialul ăsta, încerci senzația că bunul Dumnezeu ți-a făcut cadou un pașaport de libertate, cu numele tău caligrafiat pe el. Ești tu însuți uluit că se poate, vezi că pereții cresc și nu numai că nu se prăbușesc, dar se și fac tari ca stânca, pipăi zidul ca Arghezi, de îți vine să urli: “este!”, vezi și nu-ți vine-a crede că tu, un fost oarecare, fără studii de arhitectură și fără pregătire fizică de sportiv olimpic, ai putut să faci așa ceva. Îți pui mâinile în cap și înțelegi ce cacealma uriașă era să-ți dea sistemul. Cobul oferă șansa asta, șocant de simplă, de a face o piruetă de prim-balerină din calea viforniței financiare globale. (Cobul, adică acel amestec bine cumpănit dintre argilă, nisip, paie, apă, pe de o parte, și tălpile, palmele și – hai să fiu poet – sufletele constructorilor, pe de altă parte. Cei care au strâmbat din nas la faza cu sufletele sunt rugați să lucreze cob câteva zile și apoi să spună cu mâna pe inimă că nu au lăsat nimic din ei acolo, între și întru ziduri)." introducere de S. MAN

Link-ul catre carte: http://cartidintei.wordpress.com/2013/06/27/08-i-evans-m-g-smith-l-smiley-casa-la-inde-mana/

Joël Carbonnel – Gestul corect. Manualul grădinarului si E.F. Schumacher – Mic înseamnă frumos. Economie cu chip uman

Dupa ce am studiat aproape toate cartile publicate de TEI pot sa afirm ca si unul dintre autori (Schumacher): "Cel mai bun ajutor care se poate oferi este ajutorul intelectual, un cadou sub formă de cunoștințe utile. Un cadou de cunoștințe este de preferat de un innit de ori mai mult decâtun cadou constând în lucruri materiale. Există o mulțime de motive pentru a conrma. Ni-mic nu devine cu adevărat „propriu“, cu excepția celor bazate pe efort real și sacriciu. Uncadou de bunuri materiale poate  însușit de către destinatar fără efort și sacriciu; foarterar îi devine „propriu“ și este destul de frecvent și foarte ușor tratat ca ceva picat din cer. Uncadou format din bunuri intelectuale, un cadou de cunoștințe, este cu totul altceva. Fără unefort real de însușire din partea beneciarului, nu există nici un cadou. Pentru că a-și însuși cadoul și a și-l face propriu este același lucru, și „nici molia, nici rugina nu-l strică“.  Cadourile constituind bunuri materiale îi fac pe oameni dependenți, însă cadourilealcătuite din cunoștințe îi fac liberi – cu condiția, bineînțeles, să e cunoștințele adecvate.Dăruirea de cunoștințe are un efect mult mai de durată și se apropie foarte mult de concep-tul de „dezvoltare“.

Sper  ca  roamii  sa   aprecieze  sacrificiul celor din Tei  si sa nu ignore acest cadou de "cunostinte utile".


 Si acuma linkurile de pe care se poate citi/descarca cartile:

1.

Mic înseamnă frumos. Economie cu chip uman

http://cartidintei.wordpress.com/2013/05/22/05-e-f-schumacher-mic-inseamna-frumos-economie-cu-chip-uman/ 

2.

Gestul corect. Manualul grădinarului -

Joël Carbonnel 

http://cartidintei.wordpress.com/2013/05/22/07-joel-carbonnel-gestul-corect-manualul-gradinarului/

Soba racheta, Rocket Stove

Ultima aparitie TEI - Incalzitoarea cu masa termica. Autor Ianto Evans si Leslie Jackson. Traducerea de faţă se bazează pe ediţia din anul 2007, publicată de editura americană „Cob Cottage Company“.Prima ediţie a lucrării a fost publicată în anul 2004.
 Aceasta este o carte mult așteptată despre un sistem unic de încălzire, care va deveni neprețuită și fascinantă pentru oricine dorește să se încălzească cu lemne și să-și mențină con-fortul 24 de ore pe zi. Doar o mână de oameni au fost destul de piromani și temerari încâtsă-și construiască încălzitoare cu masă termică pentru încălzirea clădirilor de cob. Acum văalăturaţi găştii lor.După ce vom mai face cercetări și vom primi reacțiile cititorilor noștri, este planicatăo ediție mai extinsă. Dacă veți avea o contribuție substanțială la noua ediție, vă vom trimitedouă copii ale acesteia după publicare.

A doua carte lansata de TEI

O noua carte pe care o puteti citi de aici: http://de.scribd.com/doc/121341876/Edward-Faulkner-Nebunia-aratului-TEI

Spor la pus in practica :-)

Lansare TEI

Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din TEI. :) Am fi vrut să terminăm de editat cartea cu ceva zile în urmă. 

Dragi prieteni, mai jos aveți link către "Permacultura" lui Holzer - integrală, tradusă pentru prima oară în română și disponibilă gratuit.

Înainte de a da clic pe link, vă rugăm să distribuiți linkul către carte însoțit de textul de mai jos (pe care-l veți regăsi și în partea introductivă a volumului).

Pe scurt, TEI există pentru că există câțiva oameni care, după putința fiecăruia, sacrifică din timpul lor pentru toți ceilalți. "Permacultura" lui Holzer e doar începutul. În planul nostru editorial, figurează nume grele, ca Bill Mollison, Edward Faulkner sau Ianto Evans. Ca să traducem mai mult și mai bine și să facem din TEI cel mai minunat proiect de acest gen, avem nevoie de: buni cunoscători de engleză, franceză sau altă limbă de circulație internațională, corectori, terminologi, DTP-iști - care pot să sacrifice câteva ore lunar.

Deci...

“Ajută-ne să ajutăm!

Cartea pe care o ții acum în mâini sau o citești pe ecran este rezultatul a sute de ore de muncă migăloasă – traducere, verificare terminologică, adaptare, corectură, editare, punere în pagină și design. Nenumărate e-mailuri și mii de corecturi. Nici un membru al grupului TEI – fie el traducător profesionist sau amator – nu este plătit pentru munca sa; tot ceea ce facem, facem gratuit, fără să cerem sponsorizări la Monsanto și fără să așteptăm medalii, diplome și, eventual, statui în fața ministerului agriculturii. Unii pot numi asta sacrificiu, alții civism, alții tâmpenie crasă și pierdere de timp.

Nu suntem sprijiniți de nici un partid politic sau ONG, nici unul dintre noi nu are de gând să candideze la președinție la următoarele alegeri, nici unul dintre noi nu are fabrică de produs insecticide. Dar asta nu înseamnă că nu avem și noi, la rândul nostru, nevoie de ajutor. În schimbul faptului că, prin intermediul nostru, ai acces gratuit în limba română la cărți de importanță fundamentală, pe care nici o editură din România nu a avut puterea sau curajul să le traducă, te rugăm să ne dai o mână de ajutor.

Dacă te simți stăpân pe orice limbă de circulație internațională și îți poți sacrifica câteva ore lunar pentru a traduce 10–20 pagini împreună cu noi, dă-ne de știre la adresa de mail: carti.din.tei@gmail.com. Cu cât vom fi mai mulți, cu atât vom putea traduce mai multe volume într-un timp din ce în ce mai scurt – performanță pe care nici o editură, din străinătate sau din România, probabil că n-a atins-o vreodată.

Și chiar dacă nu ești atât de deprins cu o limbă străină, tot ne poți fi de mare folos – dă mai departe cartea de față și celelalte cărți din colecția TEI, anunță-ți prietenii, recomand-o, tipărește-o, fă-o cadou, urmărește-ne pe Facebook, pe Scribd și oriunde vom mai apărea. Poți chiar să-ți enervezi socrii dându-le din când în când citate din cărțile traduse și publicate de noi, promitem că nu ne supărăm. Suntem siguri că, pe măsură ce crește numărul oamenilor care știu despre TEI, care citesc și aplică cele scrise în cărțile noastre, vom fi o țară din ce în ce mai greu de mințit, de controlat și de cumpărat. Îți mulțumim!”

Sarbatori fericite!

Și acum, în aplauzele Dvs., Sepp Holzer! :)

http://www.scribd.com/doc/117896743/Sepp-Holzer-Permacultura-Ghid-Practic-Pentru-Agricultura-La-Scara-Mica-tei-v-color

Link alternativ: https://www.wetransferbeta.com/downloads/bb97d862d64dadfa45b6947d1fd8926720121225035147/e49e85#

ANUNT !!!

La sfârșitul acestei săptămâni, amatorii de permacultură și agricultură ecologică se vor putea bucura GRATUIT de prima traducere integrală, în limba română, a fabulosului volum al lui Sepp Holzer - Permacultura! Pay it forward.

Până atunci, câteva cuvinte despre noi, că așa e politicos :)

"Graba noastră și dezinformarea sunt extrem de profitabile pentru cei care ne repetă zilnic, fără încetare, că soluțiile unice de supraviețuire în ziua de astăzi sunt: job-urile epuizante, creditele pe zeci de ani pentru autoturisme sau locuințe scumpe și ineficiente și consumul dus la maxim.

TEI - Traduceri Ecologice Independente - s-a născut pentru a face accesibile informațiile care dinamitează acest mod de gândire. Cărțile traduse de noi demonstrează fără greș că suntem, zi de zi, captivi ai unei imense iluzii – aceea că nu putem trăi decât așa cum trăim acum: stresați, obosiți, vlăguiți de viață, înstrăinați de valorile fundamentale care ne îndreptățesc să ne numim oameni.

În contra unui Sistem al cărui mod de funcționare implică inundarea constantă cu false informații, ne propunem să oferim publicului acele cunoștințe folositoare, ignorate în mod sistematic de “mainstream” din simplul motiv că de pe urma lor au de câștigat numai oamenii, nu și corporațiile și guvernele. În loc de reziduuri de gândire ambalate țipător, oferim acces la cunoașterea practică. Complet gratuit, dar din dar, fără pretenții, fără trufie și fără clauze ascunse. O bibliotecă a independenței reale față de Sistemul absurd în care am fost aruncați în ultimile decade. O serie de cărți care, nădăjduim, vor fi pașaportul de independență în gândire și în fapte al fiecăruia dintre noi."

Si o mica mostra din carte: "Primele mele experiențe legate de creșterea plantelor datează din copilărie. Aveam o bucată de pământ uscată și pietroasă pe o pantă abruptă în apropierea casei pe care am închiriat-o de la tatăl meu pentru 2 șilingi austrieci, sumă echivalând astăzi cam 2 lire. Din punctul de vedere al părinților mei, terenul era aproape inutil, fiind doar cosit odată pe an. Parceluța asta însorită și pietroasă furniza un habitat ideal pentru o populație numeroasă de șerpi și acesta este motivul pentru care era numită Beibwurmboanling - după legendarul Beibwurm, un șarpe mare și otrăvitor. Copil fiind, această parcelă de pământ mi-a permis să învăț multe despre creșterea plantelor. Înainte de asta, experiențele mele legate de cultivare proveneau din îngrijirea ghivecelor cu flori ale mamei mele. Am început să-mi lucrez bucata mea de pământ de 2 metri pătrați cu o sapă și o săpăligă. Am așezat pietre pentru a construi un răzor, care, în mic, a fost prima terasă pe care am creat-o. Căpșuni, mici pomi fructiferi, dovleci și multe alte plante au început curând să crească. Am observat, căpșunile care creșteau în apropierea pietrelor erau mai mari și mai dulci decât în mod obișnuit. Am numit căpșunile ”căpșuni de piatră” sau Stoaroadbe și le-am schimbat la școală pe gumă de șters și cărți scrise de Karl May.

Experiența mea cu căpșunile m-a facut să realizez ceva important ce urma să-mi fie de folos mai târziu. Un număr de factori, ca de exemplu abilitatea pietrelor de a înmagazina și elibera căldura, efectul lor de a echilibra temperatura, felul în care pământul de sub pietre rămâne umed și plin de râme, și viața din sol, toate au un efect pozitiv asupra căpșunilor, și de asemenea au același efect asupra altor plante. Asta înseamnă că, deși în mod normal abia dacă ar face fructe mici, căpșunile mele de pădure cresc mari și foarte dulci. Tocmai de aceea este important să observi îndeaproape solul și plantele. Ar trebui să încerci, ori de câte ori poți, să afli de ce unele plante cresc bine, și de ce altele nu prea cresc. Aceste cunoștințe te vor ajuta să tragi concluziile corecte. Aceasta este una din cele mai importante abilități necesare pentru lucrul cu natura. Mai merită să analizezi și de ce anumite lucruri au mers rău, deoarece din asta poți înțelege cauzele eșecurilor. De ce este planta asta așa de frumoasă și de sănătoasă, în timp ce cealaltă este bolnavă și slabă? De ce o plantă este bogată și cu frunze de culoare verde închis, dar cealaltă este decolorată și ofilită? Faptul că am fost mereu atent la grădina mea a fost un factor decisiv în succesul meu de la bun început. Gama de plante pe care le creșteam a crescut în mod constant și în scurt timp am putut să cresc mai mulți pomi fructiferi diferiți, ierburi și legume. Am continuat să observ și să-mi îmbunătățesc sistemul. În cele din urmă, mi-am făcut primul iaz și așa am reușit să-mi cresc proprii pești. Am scris deja în detaliu despre modul în care mi-am dezvoltat metodele de cultivare și peisagistică în copilărie și tinerețe, în prima mea carte, Fermierul rebel. "

Compostul, si nu numai

 De mai mult timp mi-am propus sa sa ajung sa il cunosc pe domnul Willy Schuster. Aseara am avut ocazia aceasta si m-am bucurat mult pentru ea. Domnul Schuster este unul dintre parintii agriculturii ecologice de la noi din tara, si ma bucur ca a ramas la fel, un parinte  :-) care te primeste in casa si familia lui cu multa caldura.
Dansul este si copresedinte al grupului "eco ruralis" grup destinat sprijinirii taranilor ecologici si traditionali.
M-a impresionat foarte mult mottoul gospodariei domnului Schuster: "...Domnul Dumnezeu a luat pe om si l-a pus in gradina Edenului, ca s-o lucreze si s-o pazeasca". (Geneza 2:15)
Se pare ca in contradictie cu alte crezuri provenite din legendele urbane :-) meseria de agricultor ... sau hai sa-i zicem mai pe romaneste, taran, este cea mai veche meserie, care are in plus si "binecuvantare".
Voi dedica acest articol domnului Schuster, un om care iubeste pamantul ... in forma lui cea mai naturala.
Si daca tot vorbeam de pamant  in articolul urmator voi discuta despre compost.

Din pacate termenul de taran este folosit de multe ori in sens peiorativ. In Suedia am avut parte de o experienta care m-a facut sa doresc sa scimb perceptia care exista la noi in tara cu privire la "meseria" si statutul de taran. Am avut ocazia sa intalnesc un batranel de vre-o 70 de ani care cand a inceput sa vorbeasca despre agricultura, despre bacterii eficiente, despre compozitia solului, te fascina dar in acelasi timp te provoca serios la cercetare. Asa ca m-am pus serios pe treaba, iar ce urmeaza este rezultatul studiilor  impletite cu experienta.

Daca ar fi sa dau o definitie compostului aceasta ar fi - descompunerea controlata a resturilor de materie organica de catre microorganisme, in prezenta oxigenului din care rezulta un sol de o calitate superioara.
Secretul compostului este reactia si raportul dintre doua elemente chimice: C (carbonul) si N (azotul). Carbonul este reprezentat de materialele uscate, lemnoase, de culoare maro (ca de exemplu: frunze, paie, in general tot ce contine celuloza).
Azotul este prezent in compost sub forma materialelor verzi: resturi proaspete de iarba, gunoiul animal si resturi de la bucatarie (in acest sens prezinta si un avantaj in vederea depozitarii resturilor biodegradabile).
Ceea ce ofera succesul compostului este raportul dintre cele doua elemente. Cele mai multe materiale pe care le-am citit in acest sens recomanda un raport cat de cat egal intre C si N. Alte materiale recomandau un raport de 3 parti N si o parte C.
Cum am procedat eu - am pus straturi cu continut de carbon (gros de aproximativ 10 cm.) dupa care am pus un strat cu continut de N (tot de 10 cm). Straturile le-am pus succesive C-N-C-N , ar fi recomandat cat mai gros, ideal ar fi un metru si jumatate.
Am inceput cu un strat de C deoarece am pus la baza crengi astfel incat sa fie cat mai mult oxigen iar "claia" de compost sa nu zaca direct pe pamant :-)
Oxigenul este al treilea secret al compostului - mai mult decat mancare, bacteriile au nevoie de aer (a se citi O). Tot in acest sens in compst se recomanda o concentratie de 50-60 % H2O (o alta sursa de O).
Oxigenul este elementul care mentine echilibrul in gramada de compost. Daca este prea putin oxigen atunci creste aciditatea (ideal pentru compost este un mediu acid neutru care sa aiba un Ph de 8,5). Daca in compost este o aciditate marita acest fapt va duce la moartea bacterilor, si deci la incetinirea procesului.
Cea mai simpla metoda de oxigenare o reprezinta rascolirea gramezii de compost cu furca.
Un alt secret o constitue temperatura - temperatura ideala pentru o gramada de compost este de 50-65 de grade. Cu cat temperatura este mai apropiata de aceste valori cu atat procesul de maturare a compostului va fi mai rapida. Totusi nu se recomanda sa se depaseasca temperatura de 70-80 de grade deoarece in acest caz bacteriile ajung la autodistrugere datorita temperaturii crescute.
Pentru mine aceasta activitate de pregatire a compostului a ajuns una placuta care este si foarte utila pentru gradinaina, in sensul ca am o gradina curata in care nimic nu se pierde ci totul se transforma in ceva util :-). De acuma nu mai este nevoie sa ard decat ce este bolnav sau contaminat, restul se transforma in compost.
In incheiere o observatie - cu cat bucatelele de materie incorporata in compost sunt mai mici, cu atat bacterile le vor descompune mai repede, iar procesul va fi mai scurt.
In munca de compostare m-a ajutat foarte mult ce veti vedea in urmatorul videoclip.

Apropos - daca vre-un cititor are vre-un tocator  manual (deci sa nu fie pe curent electric) de vanzare, sau stie de unde s-ar putea cumpara unul, m-as bucura mult sa-mi comunice si mie.

Multumesc.

Despre beneficiile exercitiului fizic

- Exerciţiul fizic - 
Probabil una dintre cele mai bune prezentari care promoveaza exercitiul fizic si miscarea.
Mai am nevoie din cand in cand de stimuli pentru a persevera in efectuarea exercitiului fizic :-) ... cu precadere cand vine anotimpul rece.
Vara asta probabil am pedalat mai mult de 800 de km pe bicicleta si am urcat pana pe creasta de mule ori ... si pot sa spun ca ma simt mai rezistent ca niciodata.
Desi alimentatia joaca si ea un rol important in sanatate, din proprie experienta pot sa spun ca sportul este mai important decat alimentatia.
Probabil unul dintre cei mai mari dusmani ai civilizatiei actuale este sedentarismul.
Asa ca daca vreti sa faceti creasta la 80 -90 de ani, apucati-va de pe acum de exercitiu fizic (daca nu v-ati apucat inca) si nu veti regreta.
Sanatate maxima :-)