Parabola - chintesenta a economiei moderne

O carte exceptionala de Charles Eisenstein - Economia sacra. Banii, darul si societatea in epoca tranzitiei. Poate fi citita/descarcata aici - Economia sacra

Si o mostra din text, probabil una dintre cele mai bune prabole ale economiei actuale:

Odată ca niciodată, într-un sătuc din Tărâmul Uitat, oamenii făceau troc cu de toate. În fiecare zi de târg, oamenii umblau cu găini, ouă, șuncă și pâine și negociau îndelung între ei pentru a face rost de tot ce aveau nevoie. În perioadele cheie ale anului, cum ar fi de exemplu strânsul recoltei sau atunci când cineva avea de reparat hambarul după o furtună, oamenii apelau unii la alții pentru ajutor, după tradiția locului. Ei știau că de îndată ce fiecare dintre ei ar avea nevoie de ajutor, ceilalți îl vor sprijini.

Într-o zi de târg s-a ivit un străin cu pantofi negri și lucioși și pălărie albă, elegantă, urmărind cu un zâmbet sarcastic târguiala. Atunci când a observat un țăran cum căuta să adune în coteț 6 găini pe care voia să le chimbe pe o bucată de șuncă, a izbucnit în râs.
- Bieţii oameni, spuse el, cât sunt de atât de primitivi!
Soţia fermierului la auzit pe străin şi l-a întrebat:
- Crezi că poţi face o treabă mai bună cu găinile?
- Cu găinile nu, a răspuns străinul, dar există o modalitate mult mai bună de a scăpa de toată această zarvă.
- Da, cum așa?
- Vezi copacul acela din zare?, a întrebat-o pe femeie. Ei bine, voi aștepta acolo până ce unul dintre voi îmi va aduce o piele mare de vacă. Apoi fiecare familie trebuie să treacă pe la mine. Vă voi explica cum se poate face acest lucru mai bine.
Şi aşa se şi întâmplă. Străinul a luat o bucată de piele de vacă, a tăiat din ea cercuri perfecte şi a pus un sigiliu complicat şi fin pe fiecare bucată. Apoi a dat fiecărei familii câte zece bucăţi şi le-a explicat că fiecare bucată reprezintă valoarea unei găini.
- Acum puteţi să schimbaţi şi să negociaţi cu aceste rotunduri de piele, în loc s-o faceţi cu găinile care sunt greu de mânuit.
Treaba asta avea sens. Toată lumea a fost impresionată de omul cu pantofi strălucitori şi pălărie model.
- Şi, apropo, adăugă acesta, după ce fiecare familie primise zece rotunduri, peste un an voi veni şi voi sta sub acelaşi copac. Vreau ca fiecare dintre voi să-mi aducă înapoi unsprezece rotunduri. Cea de-a unsprezecea bucată va fi semnul aprecierii voastre faţă de mine, pentru îmbunătăţirea tehnologică care a fost posibilă în viaţa voastră, datorită mie.
- Dar de unde o să facem rost de cea de-a unsprezecea bucată?, întrebă fermierul cu cele unsprezece găini.
- Veţi vedea, spuse bărbatul cu un zâmbet calm.“

Mai departe ne explică Charles Eisenstein, ”presupunând că populaţia şi producţia anuală vor rămâne neschimbate pe perioada întregului an, ce credeţi că se va întâmpla? Aveţi în vedere faptul că cel de-al unsprezecelea
rotund nu a fost creat. Astfel, ca şi concluzie, una dintre cele unsprezece familii va trebui să piardă toate cele zece rotunduri, chiar dacă toată lumea îşi va conduce afacerile bine, pentru ca să fie posibil ca restul familiilor să aibă încă un rotund de piele de vacă în plus. Astfel, atunci când o furtună a lovit recolta uneia dintre familii, ceilalţi nu au mai fost aşa de săritori să ajute familia la nevoie, înainte ca dezastrul să lovească. Deşi era mai convenabil să negocieze cu bani în loc de găini, în zilele de târg, acest nou joc a avut ca efecte secundare neplăcute faptul că descuraja cooperarea spontană, care fusese tradiţională în sat. În schimb, noii bani au generat o competiţie acerbă între participanţi.
Această parabolă arată cum competiţia, insecuritatea şi lăcomia sunt aduse în
economie prin camătă sau dobândă. Acestea nu pot fi eliminate atâta timp cât necesităţile vieţii pot fi procurate numai prin intermediul banilor şi al dobânzii aferente.
Sunt trei finaluri posibile la povestirea lui Lietaer: neplata datoriei, creşterea sumei de bani de pe piaţă sau redistribuirea veniturilor. Fie câte una dintre cele unsprezece familii poate ajunge la faliment, lăsând gospodăria pe mâna străinului cu pălărie (bancherului), fie acesta poate să-i procure o altă piele de vacă şi să creeze mai mulţi bani, fie sătenii pot să refuze să plătească datoria. Aceleaşi opţiuni oferă orice economie bazată pe camătă.

Sătenii s-au adunat în jurul străinului și i-au spus:
- Domnule, sunteți amabil să ne mai dați niște rotunduri pentru ca nimeni să nu ajungă în faliment?
- Voi face asta dar numai pentru aceia dintre voi care îmi pot garanta că vor plăti înapoi. Fiecare rotund valorează o găină, așa că voi împrumuta doar acelora dintre voi care au mai multe găini decât îmi datorează. Astfel, dacă nu vor returna rotundurile, voi confisca găinile la schimb. A, și pentru că sunt un om bun, voi da rotunduri și celor care nu au așa multe găini dar mă pot convinge că pot crește mai multe în viitor. Așa că aratați-mi planul de afaceri. Pot împrumuta 10% dacă demonstrați că puteți crește numărul de găini cu 20% pe an, mă plătiți înapoi și deveniți și voi mai bogați.
- Asta sună bine, dar din moment ce creaţi noi rotunduri cu 10% dobândă, noi tot nu vom fi în stare să înapoiem întreaga sumă la final.
- Asta nu va fi o problemă, spuse bărbatul. Veţi vedea la momentul oportun. Voi crea încă şi mai multe rotunduri şi atunci când nici acestea nu vor fi suficiente, voi crea altele. Voi fi întotdeauna disponibil să creez noi rotunduri. Desigur, voi va trebui să produceţi mai multe găini, dar atâta timp cât creşteţi producţia de găini, nu va fi nici o problemă.
Un copil a venit şi l-a întrebat:
- Scuzaţi-mă, domnule, familia mea este bolnavă şi nu avem suficiente rotunduri pentru a cumpăra hrană. Puteţi să-mi
mai daţi şi mie niște rotunduri?
- Îmi pare rău, spuse bărbatul, dar nu pot face asta. Vezi, eu pot să creez aceste rotunduri numai pentru cei care îmi vor plăti înapoi. Dacă familia ta are câteva găini cu care să poată garanta, sau dacă îmi poţi dovedi că vei munci mai mult pentru a creşte mai multe găini, atunci îţi voi da alte rotunduri.

Cu câteva excepții nefericite, sistemul a mers bine o vreme. Sătenii au crescut producția destul de rapid pentru a putea obține rotundurile suplimentare necesare pentru a plăti omului cu pălărie. În schimb alții, din cauza ghinionului sau poate a nepriceperii au falimentat iar vecinii le-au preluat fermele și i-au angajat să lucreze pentru ei. În mare, producția de găini a crescut în fiecare an cu minim 10%, la fel și cantitatea de rotunduri oferită de omul cu pălărie. Din când în când mai apărea câte o problemă. De exemplu a devenit evident faptul că nimeni nu avea nevoie de toate aceste găini. ”Ne-am săturat de ouă”, se plângeau copiii, ”nu mai avem unde pune penele” se plângeau nevestele. Pentru a asigura creșterea producției, sătenii au inventat tot felul de aparate. A devenit o modă să schimbi în fiecare lună salteaua de pene și case mai mari în care să stea găinile. SS-au creat dispute cu satele vecine care au fost rezolvate cu bătăi cu ouă.
- Trebuie să creștem cererea de noi găini! țipa primarul.

Într-o zi o săteancă mai în vârstă a venit la primar să se plângă. Își amintea că în trecut terenul din jurul satului era verde și fertil, acum era maroniu și murdar. Întreaga vegetație fusese înlăturată pentru a planta cereale pentru găini. Iazurile și izvoarele, altă dată pline de pește erau acum cloace pline de găinaț urât mirositor. Și atunci bătrâna a spus:
- E timpul ca toate acestea să înceteze! Dacă mai mărim producţia de găini, ne vom îneca în găinaţ!
- Nu-ţi face griji, a răsspuns primarul, lângă noi este un sat plin cu teren fertil. Sătenii noştri intenţionează să mute producţia de găini la ei. Iar dacă nu sunt de acord… ei bine, noi suntem mai mulţi. Oricum, nu se poate să vorbeşti serios cu stoparea creşterii. De ce şi cum îşi vor plăti consătenii tăi datoria? Cum voi fi eu capabil să produc alte rotunduri? Aş putea chiar să falimentez.

Și în felul acesta, toate satele, unul câte unul, s-au transformat în haznale urât mirositoare, cu legiuni de găini de care nu era nevoie, iar satele se băteau între ele pentru câteva petice verzi rămase. În ciuda tuturor eforturilor de a asigura dezvoltarea, ritmul de creștere a încetinit iar datoria creștea, direct proporțional cu venitul, până când mulți au ajuns să cheltuiască toate rotundurile doar pentru a-l plăti pe omul cu pălărie. Alții au falimentat și lucrau pe un venit de subzistență la angajatori care, la rândul lor, abia puteau să își plătească și ei datoriile. Erau tot mai puțini care își permiteau să cumpere produsele de la găini și astfel devenea tot mai greu să poată fi menținute cererea și creșterea economică. În timp ce era o supra producție de găini într-un mediu înconjurător devastat, tot mai mulți oameni aveau tot mai puțin pentru a supraviețui, săraci lipiți în mijlocul belșugului.

Eisenstein încheie: ”această poveste ilustrează limpede ceea ce se întâmplă cu adevărata economie. Din cauza cametei/dobânzii, în orice moment, suma de bani datorată este mai mare decât suma de bani existentă. Pentru a crea noi bani, necesari pentru ca întregul sistem să funcţioneze, trebuie să creştem mai multe găini – cu alte cuvinte, să creăm „produse şi servicii“. Principala modalitate de a face acest lucru este de a vinde ceva ce înainte era gratuit. De a transforma pădurile în cherestea, muzica în produse muzicale, ideile în proprietate intelectuală, ajutorul reciproc în servicii plătite”.

Jurnal de gradina

Solul este asa de important incat numele primului om - Adam, provine din termenul evreiesc "adamah" care inseamna pamant iar numele sotiei, Eva provine din termenul "hava" care semnifica viata.

Este foarte interesant ca termenul pentru om - "homo" este derivat din "humus" latinescul pentru sol viu.

Din nefericire astazi - pamantul si toate activitatile ce sunt legate de el sunt privite cu dispret.

Dar omul ca si pomul - de mic se formeaza. Asa ca voinicul meu sper sa fi inceput deja sa prinda drag de tarana :-)

Dupa ce am vizionat documentarul Back to Eden m-am hotarat sa aplic pricipiile de acolo si in gradina la mine. Ca tot imi place lemnul - acum nu mai concep gradina fara pomi, arbusti si alte tufisuri :-)
Asa ca m-am pus pe tocat, si am prins drag incat acum toc tot ce prind :-) ca sa reincorporez in sol.
De ce ? Motivul este simplu - nu pot sa primesti de la sol in permanenta daca nu ai dai si ceva in schimb. Pamantul te invata sa fi generos. Dindu-i ce i se cuvine el iti va da inapoi mult mai mult.
Agricultura moderna da si ea - chimicale si minerale. Problema este ca la fel cum noi avem in stomacul nostru bacterii care proceseaza hrana ingerata - la fel si pamantul are bacteriile lui care isi fac treaba foarte bine daca nu sunt deranjate. Dupa o cura de antibiotice flora intestinala este data peste cap. Din fericire Dumnezeu a lasat atat in organism cat si in natura, remedii. In organismul uman solutia pentru o perturbare severa a florei microbiene (am aflat de curand de la un prieten) o reprezinta apendicele care stocheaza suficiente bacterii care sa refaca flora microbiana distrusa.
Cam ce sunt antibioticele pentru stomac sunt chimicalele pentru sol. De ce are solul nevoie in primul rand este o flora microbiana stabila, iar apoi daca ii vei da ceea ce ii trebuie de mancare (mulci) atunci totul va fi perfect si nu va mai fi nevoie de minerale si alte prostii.
 In sol exista un echilibru fragil care poate fi distrus de interventie exterioara. Am amintit deja o cauza - chimicalele.
O alta sursa de perturbare o reprezinta sapatul. Ce se intampla cand sapi ?
In sol sunt doua tipuri de bacterii: in primii 10-15 cm se gasesc bacterii aerobe, iar sub acest strat se gasesc bacerii anaerobe. Prin sapat (si mai rau prin arat) se aduc la suprafata bacteriile anaerobe care in prezenta aerului mor si se ingroapa bacteriile aerobe care la randul lor in absenta aerului mor. Asta inseamna o decimare a bacteriilor.
Asa ca anul acesta este primul an in care nu am mai sapat.
Dar sa revenim la tocatura de lemn ca de acolo am plecat:

Avantajul tocaturii este - ingrasamant la prima mana. In agricultura ecologica se foloseste in mod special ingrasaminte animale. Desi nu sunt impotriva lor, consider ca sunt ingrasaminte la mana a doua, ceva de genul diferentei dintre miere si zahar. De ce spun asta - cand animalul consuma hrana, absoarbe cel putin o treime din nutrienti.
Un alt avantaj pe care l-am observat in iarna aceasta este protectia termica pe care o ofera stratul de tocatura, care actioneaza asemenea unei paturi termice (in zona in care am pus tocatura, era plin de viata).
In acelasi timp vara actioneaza asemenea unui burete care atunci cand ploua absoarbe apa nelasand ca solul sa fie spalat oricat de torential ar ploua, iar atunci cand este seceta retine apa in sol astfel incat este nevoie de aproximativ 10 % din necesarul de apa de care ar fi fost nevoie anterior.
Un alt avataj il constitue faptul ca se reduce substantial lupta cu burienile.
Acuma sa revin la apendice - in iarna asta am realizat ca de fapt corespondentul pentru apeapendice, in gradina este gramada de compost.
Daca este suficient de mare acolo poti sa-ti adapostesti rezerva de bacterii pe care in primavara urmatoare le vei imprastia, impanzindu-ti gradina.
Dar despre aceasta intr-un articol viitor.
VA URMA

Despre efectele televizorului asupra mintii copiilor

Cumplit mestesug de tampire umana - TEMBELIZORUL
 Tocmai am terminat de recitit cartea cu acelasi nume ca si titlul postarii - Efectele televizorului asupra mintii copiilor. Dupa ce o citesti... si analizezi iti dai seama ca multe din problemele actuale de-aici ni se trag. Pornind de la autism (deschid o paranteza - o prietena care studiaza domeniul a ajuns la concluzia ca exista o stransa legatura intre timpul petrecut a televizor de mama in timpul sarcinii si frecventa cazurilor de autism,inchis paranteza) - pana la catastrofa din invatamantul actual si delicventa.
Si cum incepe totul - simplu klic pe un buton care deschide cutia negra ... a Pandorei, cu toate relele si mai putin bunele :-) Cam in doua minute te prinde "flama" - iar dupa cele doua minute este din ce in ce mai greu sa-l inchizi.
 "Odata de televizorul este pornit, undele creierului se incetinesc pana cand undele alfa si teta devin preponderente" Mander, 1978. In timp ce undele beta - cele de maximum 30 de Hz sunt specifice starii de activitate mentala, undele alfa specifice privitului la televizor sunt de maximum 13 Hz, fapt care induce o stare de pasivitate, relaxare, chiar himnoza. Nu e intamplator ca cel mai bun pui de somn se trage in fata televizorului ... si uite-asa somnul ratiunii naste monstrii.
Intrebati pe cineva care s-a uitat mai multe ore la televizor sa va faca un rezumat al celor prezentate - de cele mai multe ori veti vedea ca nu e in stare sa faca un rezumat prea consistent, deoarece a fost in SBY - standby:-). Defapt cam asta e starea indusa de televizor - in afara spatiului, timpuui si fara orientare.

Acuma legat de copii - multi parinti se bucura de linistea aferita de aceasta stare, cat timp copii sunt lasati la murat ca niste legume in fata televizorului. Dar tot ei se intreaba apoi de ce sunt copii asa de agitati dupa.
Raspunsul este ca in timpul privitului desi copilul este in mare parte leguma, subconstientul acumueaza o stare de tensiune care apoi trebuie refulata. Deci nu cred deoc ca trebuie sa ne bucuram de linistea copiilor, din timpul privitui la televizor ... s-ar putea sa fie linistea dinaintea furtunii :-)

O alta anomalie neurologica in timpul privitului a televizoreste inhibarea activitatii stangi a creierului.
"Cercetarile lui Herbert Krugman au dovedit ca vizionarea TV amorteste emisfera stanga si lasa emisfera dreapta sa indeplineasca toate activitatiile cognitive". Problema este ca emisfera drepta trateaza datele primite in mod necritic, procesand datele ca intreg, determinand mai mult raspunsuri emotionale decat rationale si logice.
Si astfel aflam raspunsul si a intrebarea: cum sa prostesti poporul ? ...Cu Televizorul!
De aceea daca vrei sa judeci obiectiv stirile CITESTE, nu te lasa prostit de televizuni care oricum sunt aservite diverselor interese si forte.

Totusi cel mai grav atac care mi se pare mie, este cel indreptat asupra cortexuui prefrontal. Cortextul prefrontal este centrul executiv al creierului uman, centrul tuturor proceselor centrale superioare, al atentiei, al motivatiei al contolului comportamentului si emotiilor. El diferentiaza practic pe om de animal. Televizorul pur si simplu inhiba aceasta zona.

Daca voi avea timp voi mai scrie
...asa ca poate va mai urma :-)

Cum sa construiesti un motor eolian - Hugh Piggott

O carte care te poarta pe palele, puse in miscare de energia vantului.
Lectura placuta si practica - http://cartidintei.wordpress.com/2014/01/23/18-h-piggott-cum-sa-ne-construim-un-motor-eolian/

Prost sa fii excroci sa ai ... la conducere

Ştiu. Vă dor toate cele. Cîte sînt şi cîte aţi pierdut. Vă doare existenţa, dar vă doare şi în cot de subzistenţa vecinului mort de foame. Vă doare injustiţia, dar nu şi nedreptatea făcută celorlalţi. Vă doare mojicia generaţiilor tinere, de care vă plîngeţi scuturîndu-le în cap faţa de masă şi firimiturile de pe ea. Vă dor preţurile, dar nu şi cel plătit pentru indolenţa în masă. Vă doare, pentru că sînteţi români rămaşi acasă şi cred că durerea asta e meritată.

Toată viaţa mea m-am temut să nu fiu proastă. De frumos, omul e aşa cum l-a lăsat Dumnezeu. Sau cum se sluţeşte singur, injectîndu-şi cancer în mameloane şi zîmbete cabaline în buzele bleojdite. De bun, omul e tot după cum îl lasă Dumnezeu şi conştiinţa. Dar la intelect se poate lucra şi mereu mi-a fost frică să nu mi se spună „hai s-o iertăm, nu e proastă, e doar obosită.” Dar acum o declar cu toată convingerea: SÎNT O PROASTĂ!

Suflecată pîn’ la brîu/ Dă din gură fără frîu
Sînt de-a dreptul tembelă, pentru că încă mai cred că România îşi poate schimba traseul coborîtor spre iad, prin cuminţenie, valoare şi rigoare. Sunt o nătăraucă, pentru că am trecut degeaba de vîrsta la care fetele cîştigă bani în plus şi ani în minus din viață, exhibîndu-şi părţile pe care eu credeam (tot din prostie, desigur) că trebuie să le acoperi. Sunt o băbătie fără minte, care nu a învăţat nimic despre deşteptăciune. Tocmai din cauza neroziei mele, m-am surprins visînd la lucruri imposibile. M-am uimit pe mine însămi cu nostalgii pe care astăzi le trecem la capitolul „comunismului împuţit” şi al paseismului. Tînjesc, de pildă, după o polemică între Bojdeuca Victoria şi Bordeiul Cotroceni, cu privire la majorarea salariului minim şi a pensiilor. O polemică în care dilema să fie: cu cît le mărim, cu 100% sau cu 200%? Mă apucă pînă şi dorul de spitale... dezinfectate şi dotate, în care să existe medici şi asistente care să nu te scuipe între ochi, „mamaie, da’ ce, io fac injecţii pe o ciocolată şi trei buruieni?!” Am în fiecare zi cîte un alean subit şi cretin după (scuipaţi-vă în sîn, care mai aveţi!) emisiuni televizate din care să mai rămîi şi cu altceva decît cu ultimul tip de înjurături. E drept că, dacă vrei să vezi creativitatea unui popor, îi asculţi birjărismele, dar azi pînă şi cuplurile de rînd se păruiesc şi se ocărăsc de parcă ar fi Ponta şi Băse, ce bip bip bip!

Mai am un singur dor. De ducă...
Şi mai am eu doruri multe, mai mari şi mai mărunte. Mi-e dor de nişte miniştri care să nu rămînă unsuroşi la gură şi cu pete grase pe conştiinţă, care să nu se cîrnăţească la nişte butoaie cu tărie şi privatizări la plic. Mi-e dor de blocuri, dacă vă puteţi imagina. Nu pentru că vederea mea nu ar fi zilnic sufocată de betoane verticale, ci pentru că, de fiecare dată cînd trec pe lîngă măgăoaiele mahărilor, nu pot să nu mă gândesc că fiecărei vile de grangur îi corespund cîte cincisprezece familii de români aruncaţi în stradă de cîte o lege becisnică. Şi îmi vine să dau cu toate dorurile de pămînt cînd mă gîndesc la prioritatea educaţiei, care ar trebui să însemne altceva decît tonul afectat al unor ştiriste sau vedete neabecedate, altceva decît posturi ocupate cu pile și universitari mînjiți. Ori (ce nerozie!) cînd imi aduc aminte de săli de clasă în care pupitrele au fost noi acum treizeci de ani, iar materialul didactic este tot cel croit cu foarfeca şi cu pelicanolul de către dascălii prăfuiţi, rupţi în coate şi cu pingele scîlciate.

Viitorul suna bine. Acum scîrţîie.
Da, mi-e dor de o perioadă pe care nu am cunoscut-o, a Oamenilor cuviincioşi, care cunosc şi solidaritatea şi bunul-simţ, dar nu doar ca excepţie. Cineva îmi spune că a existat şi în spaţiul mioriţelor o asemenea perioadă, cea interbelică (deși, dacă citești Drăghicescu, Rădulescu-Motru sau Cantemir ș.a., constați că nu e nimic schimbat la noi, substanțial), dar eu sper să nu ne trebuiască războiul doar pentru atîta lucru. Mai sper, totuşi, la o Românie de care să nu îmi fie lehamite, care să nu mai colcăie de atâta cloacă şi prostituţie de toate soiurile. În care un jurnalist să poată scrie în voie despre dîrele mîzgoase pe care le lasă în urmă cîte un politician cu năravuri clisoase. O ţară în care şi conducătorul şi cel de mai jos să aibă demnitatea de a-şi recunoaşte mîrşăviile şi de a nu încerca să le bage sub preş cu măturoiul corupţiei. Îmi doresc un oraş în care edilii să nu îţi îndese pumnul în gură. Şi nici să nu îţi îngroape condeiul în fetidul sistem al iţelor politice şi al condiţionărilor economice parşive. Ajunsă în acest punct, îmi dau seama cît de penibilă sînt. Mai ales că ceea ce trebuia să fie un pamflet voios s-a transformat, pe nesimţite, într-o jelanie. Daţi-mi voie să mă tînguiesc. În fond, românul din mine are ce merită, ca o slugă hoaţă ce este...
Autor: Ecaterina Pavel

Despre gazele de sist

Peste 70% din teritoriul României a fost concesionat pentru exploatarea resurselor naturale. O parte însemnată este dedicată gazelor de șist, concesionări făcute în mare taină. La fel se doreste să se înceapă şi exploatarea lor! Primii români au aflat datorită protestelor din Bulgaria. Imediat, lumea a început să vorbească. Oamenii au început să se informeze. Să protesteze. Cu miile, în toată țara. Acum ţara vuieşte despre gazele de şist!

De ce oare?

 Suprafetele concesionate de ANRM. Estul Moldovei, sudul Dobrogei si vestul tarii sunt concesionate pentru exploatarea gazelor de şist.

BLESTEMUL GAZELOR DE SIST

Metoda fracturării hidraulice de mare volum, in ciuda dezinformărilor frecvente practicate de autoritățile din România, cum că acest procedeu este utilizat ăn România de peste 60 de ani in forajul clasic de gaze, este o metoda extrem de nouă (introdusă in SUA de aproximativ 9 ani), după cum arată un raport al Agenției de Mediu din Statul New York. Aceasta trebuie diferențiată clar de fracturarea folosită de mulți ani pentru forajele de gaze convenționale, pentru stimularea zăcământului, executată pe putul vertical si folosind cantități de apă de 100 de ori mai mici fata de fracturarea hidraulică pe orizontală si fara atatia aditivi chimici. Fracturare hidraulică de mare volum  constă în efectuarea unui foraj vertical de mare adâncime până în stratul de sist, urmat de unul orizontal. Ulterior, pe putul orizontal, prin detonarea de exploziv, se realizeaza orificii în coloana sondei. După aceea, se injectează cantităţi uriaşe de apă, nisip şi aditivi chimici (0,5% din canitatea totalâ din lichidul de forare). Prin orificii, cantitățile uriase de lichid de foraj, introduse ân rocă la presiuni extrem de mari (1000 de bari si peste), ajung la roca din jur,  provocând lărgirea fisurilor preexistente ale acesteia si eliberând gazul. Ulterior, presiunea internă generataă astfel la nivelul rocii, împinge lichidul de foraj injectat la suprafaţă, împreună cu gazul eliberat. Până aici, pare un proces industrial ca oricare altul. Dar…fără foc, nu iese fum.

IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI SI SANATATII

După cum se poate intui pănă la acest punct, extracţia GDS produce efecte devastatoare si iremediabile asupra solului, apei şi aerului, cu impact direct asupra oamenilor, animalelor si vegetatiei (a vietii, in general)

Apa potabilă și ape subterane contaminate Poluarea aerului
Aproximativ 20.000 mc de apa cu substanțe chimice  toxice sunt folosite la o fază de fracturare. Jumătate din  apa contaminată rămâne în subteran și migrează spre  pânza freatica. Din cauza tehnologiei se produc și  scurgeri directe în pânza freatică încă de la prima  utilizare, din faza de explorare. Aproximativ 7% din cantitatea de metan se pierde în atmosferă, poluând aerul. Gazul nu iese singur ci împreună cu alte chimicale toxice volatile sau sub formă de pulberi.


Soluri toxice și radioactive. Cancer și boli incurabile pentru oameni
Substanțele toxice, radioactive și metalele grele, antrenate de fluidul de fracturare vor contamina solul, fie prin scurgeri din bazinele de decantare fie prin depozitarea acestora in subsol, in puturi dezafectate. Ca urmare solurile se vor eroda accentuat. Consumul apei din zona de exploatare, dar și aerul, au  dus la intoxicarea cu substanțe cancerigene și
mutagene, producând afecțiuni dintre cele mai severe și  greu de tratat, dacă nu chiar fatale.

Distrugerea florei și a faunei Infrastructură distrusă și poluare fonică
Agricultura și creșterea animalelor si a albinelor vor fi afectate prin distrugerea surselor de apă și hrană. Flora și fauna dispar, iar locul se va deșertifica. Aproximativ 1000 de camioane de mare tonaj vor
tranzita zona de explorare și exploatare și vor distruge  prin greutate și vibraţii casele și infrastructura și vor  polua aerul.

Cutremure și alunecări de teren Scoaterea din circuitul agricol a unor suprafete uriase, extrem de fertile
Exploziile asociate fracturarii și injectarea sub presiune  a fluidului au produs cutremure în SUA, Marea Britanie (care a si impus un moratoriu din acest motiv)  și Italia. România este tara din Europa cu cea mai mare activitate seismica, perimetrele din Dobrogea si Banat fiind suprapuse unor zone cu un mare potential seismic. Mai mult, fracturarea hidraulică ar putea reactiva falia Shabla-Snagov, care ar putea efecte devastoatoare, existand pericolul producerii de tsunami in Marea Neagră. Fracturarea  hidraulică agravează efectul seismelor care devin mai  numeroase si mai ample și poate duce, în timp, la alunecări de teren. Ca urmare a spațiului ocupat de exploatarea de gaz de șist, atât la suprafața, cât mai ales în subteran, coroborat cu reducerea drastică a disponibilului de apa necesară agriculturii, legumiculturii și creșterii animalelor, din circuitul agricol vor fi scoase sute de mii de hectare. Disparitia albinelor datorită substantelor toxice emanate in atmosferă. Anularea posibilității practicării agriculturii ecologice, România deținând 1 loc  in UE ca si potential pentru agricultura ecologică! Toate aceste lucruri vor fi iremediabil pierdute.
Trebuie remarcate dezastrele ecologice și cu efecte grave asupra sănătății locuitorilor din zonă, care au survenit în urma exploatărilor gazelor de șist cu metoda fracturarii hidraulice în Ecuador, Brazilia, Nigeria și Kazahstan și putem concluziona ca extragerea gazelor de șist contravine conceptului de dezvoltare durabilă. Totodată Companiilor nu li s-a cerut să constituie un fond de garanții de mediu.

SURSA- http://stopfracturare.ro/despre-fracturare-2/

Din istoria lacomiei si prostiei omenesti

Uitandu-ma la harta aceasta retraiesc amintiri din copilarie, pe cand ma uitam in atlase de istorie si vedeam Africa din timpul perioadei coloniale. A venit revolutia si am suflat usurati ca s-a inchis pagina neagra a istoriei pentru aceasta partea de lume. Dar de ceva timp constat ca s-a inchis ... ca sa se deschida o alta, cel putin la fel de innegurata, iar ce se intampla in Africa acum mai bine de un secol incet, incet incepe sa se instaleze si in tarisoara noastra. Cand citeam in manualele de istorie despre epoca colonialismului, copil fiind credeam ca astfel de lucruri se puteau intampla doar in acele timpuri si doar acolo (Africa, America de Sud). Constat din nou ca istoria se repeta ... prima data ca farsa, a doua oara ca parodie.
Parodia nu ne ocoleste nici pe noi :-(  si daca credem ca astfel de lucruri se pot intampla doar in Africa/Pungesti s-ar putea sa ne trezim nu peste mult timp ca ni se intampla chiar nou, localitatii in care traim.
Ca tot vorbeam de Africa as aduce un exemplu de acolo. Desi exemplul mi se pare mult mai inocent as spune ca sunt unele similitudini intre ce s-a intamplat acolo si ce se intampla (...dar sper ca totusi nu se va intampla la noi in tara) referitor la gazele de sist.
Se intampla exact acum 50 de ani - " Dupa patru ani de lucrari, in mai 1964, presedintele Egiptului, Gamel Abdel Nasser impreuna cu premierul sovietic Nikita Hrusciov au urmarit cum inginerii sovietici deviaza cursul Nilului, pentru a construi marele baraj de la Aswan, cu o lungime de 4 kilometrii si fiind de 70 de ori mai masiv decat Marea Piramida,barajul a dus la formarea unui lac cu o lungime de aproximativ 483 de km si o latime de peste 56 km, in care poate incapea de doua ori cantitatea care curge anual prin fluviu."
Intentia acestui proiect megaloman era sa ofere energie ieftina si sistem de irigatii, dar nu stiu cum se face ca de fiecare data cand "astia mari" vor sa te ajute, iese prost. Tocmai de aici apar similitudinile cu proiectul Chevron din Romanai. Este vorba de energie (inca) ieftina, pamant si apa. Diferenta este ca s-ar putea ca energia ieftina sa nu fie pentru noi, ci noi sa ramanem doar cu apa si pamantul otravit.
Dar sa vedem ce s-a intamplat cu Egiptul - In prima faza datorita sistemului de irigatiia agricultura a cunoscut o crestere a productiei, dar dupa un numar de ani fertilitatea a inceput sa scada simtitor. Sutele de milioane de tone de sedimente si silt care se depuneau in fiecare an de-a lungul fluviului si care ingrasau pamantul acum se depuneau pe fundul lacului Nasser.
 Asa se face, ca a fost nevoie sa se apeleze la fertilizatori, pe care taranii nu si puteau permite. In consecinta a fost nevoie de construirea de fabrici (care sunt si cele mai mari consumatoare de energie electrica generata de barajul Aswan).
Cat despre apa - din cauza temperaturii, din lacul de acumulare, anual, mai mult de 14 kilometrii cubi de apa se evapora, lucru care nu se intampla anterior construirii barajului.
Consecintele - acuma, dupa patru mii de ani, Egiptul patria celei mai durabile gradini a omenirii - importa cea mai mare parte a produselor agricole.
Consecinta si mai vizibila este legata de instabilitatea din actualul Egipt. E adevarat, nu poti pune toate pe seama barajului, situatia e mult mai complexa ... DAR faptul ca oamenii ies in strada cu burtile goale si disperati, ar trebui sa le dea putin de gandit politicienilor nostrii, deoarece s-ar putea sa o ia pe urma politicienilor din Egipt ... sau, de ce nu, chiar mai rau. Daca rasfoim filele istoriei ne dam seama ca poporul roman este un popor rabdator, chiar foarte rabdator, dar cand se trece de o anumita limita devine violent, chiar foarte violent (cel putin in ce priveste conducatorii). Marturie ne sta lungul lant de conducatori de la Burebista pana la raposatul, pe care urmeaza sa-l comemoram cat de curand.
As apela la sentimente patriotice ca sa-i conving pe politicienii nostrii sa se gandeasca inainte de a duce Roamania pe urmele Egiptului sau altor tari africane, dar imi dau seama ca as fi naiv.
Nu cred ca sunt necesari sa treaca 50 de ani ca sa ajungem in situatia Egiptului, cel mult 5 sunt suficienti. La noi consecintele, dar si reactiile vor aparea mult mai repede.
Sper totusi ca macar in al 12-lea ceas sa le vina mintea, mintea romanului de pe urma ... pana nu e prea tarziu

Indelungata Criza

O carte de o luciditate ... ucigator de dureroasa.
Mai multe va las pe voi sa spuneti dupa ce cititi aici :  
http://cartidintei.wordpress.com/2013/10/03/12-james-kunstler-indelungata-criza/

Despre soba

Pornind de la principiul ca omul chibzuit vara isi face soba iar iarna isi cumpara frigider :-), am reusit sa finalizez un proiect mai vechi. O soba pe lemne, astfel conceputa incat sa incalzeasca toata casa. Acest lucru va fi posibil la etaj prin tuburi dispuse deasupra sobei astfel incat sa capteze caldura in camerele care doresc. Va exista un circuit al aerului, aerul cald va urca in mod natural iar cel rece va cobori pentru a fi reincalzit si asta fara nici un consum de energie ci doar folosind legile fizicii.

Inainte de a ma apuca de soba am studiat cartea publicata de TEI Incalzitoarea cu masa termica si am cautat sa aplic cat mai multe din principiile ei. Asa ca soba aceasta este un hibrid, in care am utilizat toate cunostintele cu privire la transferul termic, circulatia curentilor de aer si altele. Asemenea sobei racheta are masa de depozitare a caldurii (undeva la 4 tone impreuna cu hornul). Spre deosebire de soba racheta hornul este dispus pe verticala (aproximativ 7,5 m din care 6,5 in interiorul casei - astfel incat sa se piarda cat mai putina caldura in exterior).

Atat la soba cat si la horn am cautat sa folosesc lut si am gasit unul de foarte buna calitate. Dupa parerea mea lutul reactioneaza mult mai bine la diferentele de temperatura, in comaratie cu (de exeplu cimentul, obisnuit)

Soba este de tip "gemeni' cu 4 fumuri care s-ar intinde insumat pe aproximativ 8 metrii si ceva.

Toata munca a fost rasplatita in final cu un minunat foc, la care eu si baiatul care m-a ajutat nu ne-am putut despreinde ochii mai bine de o jumatate de ora. 

Aceasta soba va avea pe langa sursa de lumina si functie de televizor. Asa ca seara, cand voi veni trudit, voi putea sa-mi clatesc ochii cu jocul zglobiu al flacarilor, fara a avea la pachet efectele nocive ale tembelizorului (radiatie, spalare pe creier si multe altele). Soba va fi singurul televizor de la mine din casa :-) Si e fascinant.

Cineva spunea ca sunt doua lucruri care ar trebui sa fascineze privirea omului: valurile marii si dansul flacarilor. Explicatia - sunt irepetabile, fiecare flacara si fiecare val este unic, probabil la fel ca si oamenii.

In loc de final va transmit un salut ... calduros :-)

Amintiri despre viitor

Ianto Evans, The Hand-Sculpted House

sau mai pe romaneste Casa la inde-Mana.
"Ei bine, cartea lui Ianto Evans oferă, cred, cea mai strașnică modalitate de a ieși din ciclul ăsta păcătos – a-ți face singur casa, fără să apelezi la nimeni altcineva decât la familie și prieteni, este din nou posibil. Așa cum, de fapt, a fost dintotdeauna. După ce termini de citit toate capitolele – de la fundație până la acoperiș, podele și finisaje – și, mai ales, după ce experimentezi pe pielea proprie cât de miraculos e materialul ăsta, încerci senzația că bunul Dumnezeu ți-a făcut cadou un pașaport de libertate, cu numele tău caligrafiat pe el. Ești tu însuți uluit că se poate, vezi că pereții cresc și nu numai că nu se prăbușesc, dar se și fac tari ca stânca, pipăi zidul ca Arghezi, de îți vine să urli: “este!”, vezi și nu-ți vine-a crede că tu, un fost oarecare, fără studii de arhitectură și fără pregătire fizică de sportiv olimpic, ai putut să faci așa ceva. Îți pui mâinile în cap și înțelegi ce cacealma uriașă era să-ți dea sistemul. Cobul oferă șansa asta, șocant de simplă, de a face o piruetă de prim-balerină din calea viforniței financiare globale. (Cobul, adică acel amestec bine cumpănit dintre argilă, nisip, paie, apă, pe de o parte, și tălpile, palmele și – hai să fiu poet – sufletele constructorilor, pe de altă parte. Cei care au strâmbat din nas la faza cu sufletele sunt rugați să lucreze cob câteva zile și apoi să spună cu mâna pe inimă că nu au lăsat nimic din ei acolo, între și întru ziduri)." introducere de S. MAN

Link-ul catre carte: http://cartidintei.wordpress.com/2013/06/27/08-i-evans-m-g-smith-l-smiley-casa-la-inde-mana/

Joël Carbonnel – Gestul corect. Manualul grădinarului si E.F. Schumacher – Mic înseamnă frumos. Economie cu chip uman

Dupa ce am studiat aproape toate cartile publicate de TEI pot sa afirm ca si unul dintre autori (Schumacher): "Cel mai bun ajutor care se poate oferi este ajutorul intelectual, un cadou sub formă de cunoștințe utile. Un cadou de cunoștințe este de preferat de un innit de ori mai mult decâtun cadou constând în lucruri materiale. Există o mulțime de motive pentru a conrma. Ni-mic nu devine cu adevărat „propriu“, cu excepția celor bazate pe efort real și sacriciu. Uncadou de bunuri materiale poate  însușit de către destinatar fără efort și sacriciu; foarterar îi devine „propriu“ și este destul de frecvent și foarte ușor tratat ca ceva picat din cer. Uncadou format din bunuri intelectuale, un cadou de cunoștințe, este cu totul altceva. Fără unefort real de însușire din partea beneciarului, nu există nici un cadou. Pentru că a-și însuși cadoul și a și-l face propriu este același lucru, și „nici molia, nici rugina nu-l strică“.  Cadourile constituind bunuri materiale îi fac pe oameni dependenți, însă cadourilealcătuite din cunoștințe îi fac liberi – cu condiția, bineînțeles, să e cunoștințele adecvate.Dăruirea de cunoștințe are un efect mult mai de durată și se apropie foarte mult de concep-tul de „dezvoltare“.

Sper  ca  roamii  sa   aprecieze  sacrificiul celor din Tei  si sa nu ignore acest cadou de "cunostinte utile".


 Si acuma linkurile de pe care se poate citi/descarca cartile:

1.

Mic înseamnă frumos. Economie cu chip uman

http://cartidintei.wordpress.com/2013/05/22/05-e-f-schumacher-mic-inseamna-frumos-economie-cu-chip-uman/ 

2.

Gestul corect. Manualul grădinarului -

Joël Carbonnel 

http://cartidintei.wordpress.com/2013/05/22/07-joel-carbonnel-gestul-corect-manualul-gradinarului/

Soba racheta, Rocket Stove

Ultima aparitie TEI - Incalzitoarea cu masa termica. Autor Ianto Evans si Leslie Jackson. Traducerea de faţă se bazează pe ediţia din anul 2007, publicată de editura americană „Cob Cottage Company“.Prima ediţie a lucrării a fost publicată în anul 2004.
 Aceasta este o carte mult așteptată despre un sistem unic de încălzire, care va deveni neprețuită și fascinantă pentru oricine dorește să se încălzească cu lemne și să-și mențină con-fortul 24 de ore pe zi. Doar o mână de oameni au fost destul de piromani și temerari încâtsă-și construiască încălzitoare cu masă termică pentru încălzirea clădirilor de cob. Acum văalăturaţi găştii lor.După ce vom mai face cercetări și vom primi reacțiile cititorilor noștri, este planicatăo ediție mai extinsă. Dacă veți avea o contribuție substanțială la noua ediție, vă vom trimitedouă copii ale acesteia după publicare.

A doua carte lansata de TEI

O noua carte pe care o puteti citi de aici: http://de.scribd.com/doc/121341876/Edward-Faulkner-Nebunia-aratului-TEI

Spor la pus in practica :-)

Lansare TEI

Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din TEI. :) Am fi vrut să terminăm de editat cartea cu ceva zile în urmă. 

Dragi prieteni, mai jos aveți link către "Permacultura" lui Holzer - integrală, tradusă pentru prima oară în română și disponibilă gratuit.

Înainte de a da clic pe link, vă rugăm să distribuiți linkul către carte însoțit de textul de mai jos (pe care-l veți regăsi și în partea introductivă a volumului).

Pe scurt, TEI există pentru că există câțiva oameni care, după putința fiecăruia, sacrifică din timpul lor pentru toți ceilalți. "Permacultura" lui Holzer e doar începutul. În planul nostru editorial, figurează nume grele, ca Bill Mollison, Edward Faulkner sau Ianto Evans. Ca să traducem mai mult și mai bine și să facem din TEI cel mai minunat proiect de acest gen, avem nevoie de: buni cunoscători de engleză, franceză sau altă limbă de circulație internațională, corectori, terminologi, DTP-iști - care pot să sacrifice câteva ore lunar.

Deci...

“Ajută-ne să ajutăm!

Cartea pe care o ții acum în mâini sau o citești pe ecran este rezultatul a sute de ore de muncă migăloasă – traducere, verificare terminologică, adaptare, corectură, editare, punere în pagină și design. Nenumărate e-mailuri și mii de corecturi. Nici un membru al grupului TEI – fie el traducător profesionist sau amator – nu este plătit pentru munca sa; tot ceea ce facem, facem gratuit, fără să cerem sponsorizări la Monsanto și fără să așteptăm medalii, diplome și, eventual, statui în fața ministerului agriculturii. Unii pot numi asta sacrificiu, alții civism, alții tâmpenie crasă și pierdere de timp.

Nu suntem sprijiniți de nici un partid politic sau ONG, nici unul dintre noi nu are de gând să candideze la președinție la următoarele alegeri, nici unul dintre noi nu are fabrică de produs insecticide. Dar asta nu înseamnă că nu avem și noi, la rândul nostru, nevoie de ajutor. În schimbul faptului că, prin intermediul nostru, ai acces gratuit în limba română la cărți de importanță fundamentală, pe care nici o editură din România nu a avut puterea sau curajul să le traducă, te rugăm să ne dai o mână de ajutor.

Dacă te simți stăpân pe orice limbă de circulație internațională și îți poți sacrifica câteva ore lunar pentru a traduce 10–20 pagini împreună cu noi, dă-ne de știre la adresa de mail: carti.din.tei@gmail.com. Cu cât vom fi mai mulți, cu atât vom putea traduce mai multe volume într-un timp din ce în ce mai scurt – performanță pe care nici o editură, din străinătate sau din România, probabil că n-a atins-o vreodată.

Și chiar dacă nu ești atât de deprins cu o limbă străină, tot ne poți fi de mare folos – dă mai departe cartea de față și celelalte cărți din colecția TEI, anunță-ți prietenii, recomand-o, tipărește-o, fă-o cadou, urmărește-ne pe Facebook, pe Scribd și oriunde vom mai apărea. Poți chiar să-ți enervezi socrii dându-le din când în când citate din cărțile traduse și publicate de noi, promitem că nu ne supărăm. Suntem siguri că, pe măsură ce crește numărul oamenilor care știu despre TEI, care citesc și aplică cele scrise în cărțile noastre, vom fi o țară din ce în ce mai greu de mințit, de controlat și de cumpărat. Îți mulțumim!”

Sarbatori fericite!

Și acum, în aplauzele Dvs., Sepp Holzer! :)

http://www.scribd.com/doc/117896743/Sepp-Holzer-Permacultura-Ghid-Practic-Pentru-Agricultura-La-Scara-Mica-tei-v-color

Link alternativ: https://www.wetransferbeta.com/downloads/bb97d862d64dadfa45b6947d1fd8926720121225035147/e49e85#