Despre soba

Pornind de la principiul ca omul chibzuit vara isi face soba iar iarna isi cumpara frigider :-), am reusit sa finalizez un proiect mai vechi. O soba pe lemne, astfel conceputa incat sa incalzeasca toata casa. Acest lucru va fi posibil la etaj prin tuburi dispuse deasupra sobei astfel incat sa capteze caldura in camerele care doresc. Va exista un circuit al aerului, aerul cald va urca in mod natural iar cel rece va cobori pentru a fi reincalzit si asta fara nici un consum de energie ci doar folosind legile fizicii.

Inainte de a ma apuca de soba am studiat cartea publicata de TEI Incalzitoarea cu masa termica si am cautat sa aplic cat mai multe din principiile ei. Asa ca soba aceasta este un hibrid, in care am utilizat toate cunostintele cu privire la transferul termic, circulatia curentilor de aer si altele. Asemenea sobei racheta are masa de depozitare a caldurii (undeva la 4 tone impreuna cu hornul). Spre deosebire de soba racheta hornul este dispus pe verticala (aproximativ 7,5 m din care 6,5 in interiorul casei - astfel incat sa se piarda cat mai putina caldura in exterior).

Atat la soba cat si la horn am cautat sa folosesc lut si am gasit unul de foarte buna calitate. Dupa parerea mea lutul reactioneaza mult mai bine la diferentele de temperatura, in comaratie cu (de exeplu cimentul, obisnuit)

Soba este de tip "gemeni' cu 4 fumuri care s-ar intinde insumat pe aproximativ 8 metrii si ceva.

Toata munca a fost rasplatita in final cu un minunat foc, la care eu si baiatul care m-a ajutat nu ne-am putut despreinde ochii mai bine de o jumatate de ora. 

Aceasta soba va avea pe langa sursa de lumina si functie de televizor. Asa ca seara, cand voi veni trudit, voi putea sa-mi clatesc ochii cu jocul zglobiu al flacarilor, fara a avea la pachet efectele nocive ale tembelizorului (radiatie, spalare pe creier si multe altele). Soba va fi singurul televizor de la mine din casa :-) Si e fascinant.

Cineva spunea ca sunt doua lucruri care ar trebui sa fascineze privirea omului: valurile marii si dansul flacarilor. Explicatia - sunt irepetabile, fiecare flacara si fiecare val este unic, probabil la fel ca si oamenii.

In loc de final va transmit un salut ... calduros :-)

Amintiri despre viitor

Ianto Evans, The Hand-Sculpted House

sau mai pe romaneste Casa la inde-Mana.
"Ei bine, cartea lui Ianto Evans oferă, cred, cea mai strașnică modalitate de a ieși din ciclul ăsta păcătos – a-ți face singur casa, fără să apelezi la nimeni altcineva decât la familie și prieteni, este din nou posibil. Așa cum, de fapt, a fost dintotdeauna. După ce termini de citit toate capitolele – de la fundație până la acoperiș, podele și finisaje – și, mai ales, după ce experimentezi pe pielea proprie cât de miraculos e materialul ăsta, încerci senzația că bunul Dumnezeu ți-a făcut cadou un pașaport de libertate, cu numele tău caligrafiat pe el. Ești tu însuți uluit că se poate, vezi că pereții cresc și nu numai că nu se prăbușesc, dar se și fac tari ca stânca, pipăi zidul ca Arghezi, de îți vine să urli: “este!”, vezi și nu-ți vine-a crede că tu, un fost oarecare, fără studii de arhitectură și fără pregătire fizică de sportiv olimpic, ai putut să faci așa ceva. Îți pui mâinile în cap și înțelegi ce cacealma uriașă era să-ți dea sistemul. Cobul oferă șansa asta, șocant de simplă, de a face o piruetă de prim-balerină din calea viforniței financiare globale. (Cobul, adică acel amestec bine cumpănit dintre argilă, nisip, paie, apă, pe de o parte, și tălpile, palmele și – hai să fiu poet – sufletele constructorilor, pe de altă parte. Cei care au strâmbat din nas la faza cu sufletele sunt rugați să lucreze cob câteva zile și apoi să spună cu mâna pe inimă că nu au lăsat nimic din ei acolo, între și întru ziduri)." introducere de S. MAN

Link-ul catre carte: http://cartidintei.wordpress.com/2013/06/27/08-i-evans-m-g-smith-l-smiley-casa-la-inde-mana/

Joël Carbonnel – Gestul corect. Manualul grădinarului si E.F. Schumacher – Mic înseamnă frumos. Economie cu chip uman

Dupa ce am studiat aproape toate cartile publicate de TEI pot sa afirm ca si unul dintre autori (Schumacher): "Cel mai bun ajutor care se poate oferi este ajutorul intelectual, un cadou sub formă de cunoștințe utile. Un cadou de cunoștințe este de preferat de un innit de ori mai mult decâtun cadou constând în lucruri materiale. Există o mulțime de motive pentru a conrma. Ni-mic nu devine cu adevărat „propriu“, cu excepția celor bazate pe efort real și sacriciu. Uncadou de bunuri materiale poate  însușit de către destinatar fără efort și sacriciu; foarterar îi devine „propriu“ și este destul de frecvent și foarte ușor tratat ca ceva picat din cer. Uncadou format din bunuri intelectuale, un cadou de cunoștințe, este cu totul altceva. Fără unefort real de însușire din partea beneciarului, nu există nici un cadou. Pentru că a-și însuși cadoul și a și-l face propriu este același lucru, și „nici molia, nici rugina nu-l strică“.  Cadourile constituind bunuri materiale îi fac pe oameni dependenți, însă cadourilealcătuite din cunoștințe îi fac liberi – cu condiția, bineînțeles, să e cunoștințele adecvate.Dăruirea de cunoștințe are un efect mult mai de durată și se apropie foarte mult de concep-tul de „dezvoltare“.

Sper  ca  roamii  sa   aprecieze  sacrificiul celor din Tei  si sa nu ignore acest cadou de "cunostinte utile".


 Si acuma linkurile de pe care se poate citi/descarca cartile:

1.

Mic înseamnă frumos. Economie cu chip uman

http://cartidintei.wordpress.com/2013/05/22/05-e-f-schumacher-mic-inseamna-frumos-economie-cu-chip-uman/ 

2.

Gestul corect. Manualul grădinarului -

Joël Carbonnel 

http://cartidintei.wordpress.com/2013/05/22/07-joel-carbonnel-gestul-corect-manualul-gradinarului/

Soba racheta, Rocket Stove

Ultima aparitie TEI - Incalzitoarea cu masa termica. Autor Ianto Evans si Leslie Jackson. Traducerea de faţă se bazează pe ediţia din anul 2007, publicată de editura americană „Cob Cottage Company“.Prima ediţie a lucrării a fost publicată în anul 2004.
 Aceasta este o carte mult așteptată despre un sistem unic de încălzire, care va deveni neprețuită și fascinantă pentru oricine dorește să se încălzească cu lemne și să-și mențină con-fortul 24 de ore pe zi. Doar o mână de oameni au fost destul de piromani și temerari încâtsă-și construiască încălzitoare cu masă termică pentru încălzirea clădirilor de cob. Acum văalăturaţi găştii lor.După ce vom mai face cercetări și vom primi reacțiile cititorilor noștri, este planicatăo ediție mai extinsă. Dacă veți avea o contribuție substanțială la noua ediție, vă vom trimitedouă copii ale acesteia după publicare.

A doua carte lansata de TEI

O noua carte pe care o puteti citi de aici: http://de.scribd.com/doc/121341876/Edward-Faulkner-Nebunia-aratului-TEI

Spor la pus in practica :-)

Lansare TEI

Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din TEI. :) Am fi vrut să terminăm de editat cartea cu ceva zile în urmă. 

Dragi prieteni, mai jos aveți link către "Permacultura" lui Holzer - integrală, tradusă pentru prima oară în română și disponibilă gratuit.

Înainte de a da clic pe link, vă rugăm să distribuiți linkul către carte însoțit de textul de mai jos (pe care-l veți regăsi și în partea introductivă a volumului).

Pe scurt, TEI există pentru că există câțiva oameni care, după putința fiecăruia, sacrifică din timpul lor pentru toți ceilalți. "Permacultura" lui Holzer e doar începutul. În planul nostru editorial, figurează nume grele, ca Bill Mollison, Edward Faulkner sau Ianto Evans. Ca să traducem mai mult și mai bine și să facem din TEI cel mai minunat proiect de acest gen, avem nevoie de: buni cunoscători de engleză, franceză sau altă limbă de circulație internațională, corectori, terminologi, DTP-iști - care pot să sacrifice câteva ore lunar.

Deci...

“Ajută-ne să ajutăm!

Cartea pe care o ții acum în mâini sau o citești pe ecran este rezultatul a sute de ore de muncă migăloasă – traducere, verificare terminologică, adaptare, corectură, editare, punere în pagină și design. Nenumărate e-mailuri și mii de corecturi. Nici un membru al grupului TEI – fie el traducător profesionist sau amator – nu este plătit pentru munca sa; tot ceea ce facem, facem gratuit, fără să cerem sponsorizări la Monsanto și fără să așteptăm medalii, diplome și, eventual, statui în fața ministerului agriculturii. Unii pot numi asta sacrificiu, alții civism, alții tâmpenie crasă și pierdere de timp.

Nu suntem sprijiniți de nici un partid politic sau ONG, nici unul dintre noi nu are de gând să candideze la președinție la următoarele alegeri, nici unul dintre noi nu are fabrică de produs insecticide. Dar asta nu înseamnă că nu avem și noi, la rândul nostru, nevoie de ajutor. În schimbul faptului că, prin intermediul nostru, ai acces gratuit în limba română la cărți de importanță fundamentală, pe care nici o editură din România nu a avut puterea sau curajul să le traducă, te rugăm să ne dai o mână de ajutor.

Dacă te simți stăpân pe orice limbă de circulație internațională și îți poți sacrifica câteva ore lunar pentru a traduce 10–20 pagini împreună cu noi, dă-ne de știre la adresa de mail: carti.din.tei@gmail.com. Cu cât vom fi mai mulți, cu atât vom putea traduce mai multe volume într-un timp din ce în ce mai scurt – performanță pe care nici o editură, din străinătate sau din România, probabil că n-a atins-o vreodată.

Și chiar dacă nu ești atât de deprins cu o limbă străină, tot ne poți fi de mare folos – dă mai departe cartea de față și celelalte cărți din colecția TEI, anunță-ți prietenii, recomand-o, tipărește-o, fă-o cadou, urmărește-ne pe Facebook, pe Scribd și oriunde vom mai apărea. Poți chiar să-ți enervezi socrii dându-le din când în când citate din cărțile traduse și publicate de noi, promitem că nu ne supărăm. Suntem siguri că, pe măsură ce crește numărul oamenilor care știu despre TEI, care citesc și aplică cele scrise în cărțile noastre, vom fi o țară din ce în ce mai greu de mințit, de controlat și de cumpărat. Îți mulțumim!”

Sarbatori fericite!

Și acum, în aplauzele Dvs., Sepp Holzer! :)

http://www.scribd.com/doc/117896743/Sepp-Holzer-Permacultura-Ghid-Practic-Pentru-Agricultura-La-Scara-Mica-tei-v-color

Link alternativ: https://www.wetransferbeta.com/downloads/bb97d862d64dadfa45b6947d1fd8926720121225035147/e49e85#

ANUNT !!!

La sfârșitul acestei săptămâni, amatorii de permacultură și agricultură ecologică se vor putea bucura GRATUIT de prima traducere integrală, în limba română, a fabulosului volum al lui Sepp Holzer - Permacultura! Pay it forward.

Până atunci, câteva cuvinte despre noi, că așa e politicos :)

"Graba noastră și dezinformarea sunt extrem de profitabile pentru cei care ne repetă zilnic, fără încetare, că soluțiile unice de supraviețuire în ziua de astăzi sunt: job-urile epuizante, creditele pe zeci de ani pentru autoturisme sau locuințe scumpe și ineficiente și consumul dus la maxim.

TEI - Traduceri Ecologice Independente - s-a născut pentru a face accesibile informațiile care dinamitează acest mod de gândire. Cărțile traduse de noi demonstrează fără greș că suntem, zi de zi, captivi ai unei imense iluzii – aceea că nu putem trăi decât așa cum trăim acum: stresați, obosiți, vlăguiți de viață, înstrăinați de valorile fundamentale care ne îndreptățesc să ne numim oameni.

În contra unui Sistem al cărui mod de funcționare implică inundarea constantă cu false informații, ne propunem să oferim publicului acele cunoștințe folositoare, ignorate în mod sistematic de “mainstream” din simplul motiv că de pe urma lor au de câștigat numai oamenii, nu și corporațiile și guvernele. În loc de reziduuri de gândire ambalate țipător, oferim acces la cunoașterea practică. Complet gratuit, dar din dar, fără pretenții, fără trufie și fără clauze ascunse. O bibliotecă a independenței reale față de Sistemul absurd în care am fost aruncați în ultimile decade. O serie de cărți care, nădăjduim, vor fi pașaportul de independență în gândire și în fapte al fiecăruia dintre noi."

Si o mica mostra din carte: "Primele mele experiențe legate de creșterea plantelor datează din copilărie. Aveam o bucată de pământ uscată și pietroasă pe o pantă abruptă în apropierea casei pe care am închiriat-o de la tatăl meu pentru 2 șilingi austrieci, sumă echivalând astăzi cam 2 lire. Din punctul de vedere al părinților mei, terenul era aproape inutil, fiind doar cosit odată pe an. Parceluța asta însorită și pietroasă furniza un habitat ideal pentru o populație numeroasă de șerpi și acesta este motivul pentru care era numită Beibwurmboanling - după legendarul Beibwurm, un șarpe mare și otrăvitor. Copil fiind, această parcelă de pământ mi-a permis să învăț multe despre creșterea plantelor. Înainte de asta, experiențele mele legate de cultivare proveneau din îngrijirea ghivecelor cu flori ale mamei mele. Am început să-mi lucrez bucata mea de pământ de 2 metri pătrați cu o sapă și o săpăligă. Am așezat pietre pentru a construi un răzor, care, în mic, a fost prima terasă pe care am creat-o. Căpșuni, mici pomi fructiferi, dovleci și multe alte plante au început curând să crească. Am observat, căpșunile care creșteau în apropierea pietrelor erau mai mari și mai dulci decât în mod obișnuit. Am numit căpșunile ”căpșuni de piatră” sau Stoaroadbe și le-am schimbat la școală pe gumă de șters și cărți scrise de Karl May.

Experiența mea cu căpșunile m-a facut să realizez ceva important ce urma să-mi fie de folos mai târziu. Un număr de factori, ca de exemplu abilitatea pietrelor de a înmagazina și elibera căldura, efectul lor de a echilibra temperatura, felul în care pământul de sub pietre rămâne umed și plin de râme, și viața din sol, toate au un efect pozitiv asupra căpșunilor, și de asemenea au același efect asupra altor plante. Asta înseamnă că, deși în mod normal abia dacă ar face fructe mici, căpșunile mele de pădure cresc mari și foarte dulci. Tocmai de aceea este important să observi îndeaproape solul și plantele. Ar trebui să încerci, ori de câte ori poți, să afli de ce unele plante cresc bine, și de ce altele nu prea cresc. Aceste cunoștințe te vor ajuta să tragi concluziile corecte. Aceasta este una din cele mai importante abilități necesare pentru lucrul cu natura. Mai merită să analizezi și de ce anumite lucruri au mers rău, deoarece din asta poți înțelege cauzele eșecurilor. De ce este planta asta așa de frumoasă și de sănătoasă, în timp ce cealaltă este bolnavă și slabă? De ce o plantă este bogată și cu frunze de culoare verde închis, dar cealaltă este decolorată și ofilită? Faptul că am fost mereu atent la grădina mea a fost un factor decisiv în succesul meu de la bun început. Gama de plante pe care le creșteam a crescut în mod constant și în scurt timp am putut să cresc mai mulți pomi fructiferi diferiți, ierburi și legume. Am continuat să observ și să-mi îmbunătățesc sistemul. În cele din urmă, mi-am făcut primul iaz și așa am reușit să-mi cresc proprii pești. Am scris deja în detaliu despre modul în care mi-am dezvoltat metodele de cultivare și peisagistică în copilărie și tinerețe, în prima mea carte, Fermierul rebel. "

Compostul, si nu numai

 De mai mult timp mi-am propus sa sa ajung sa il cunosc pe domnul Willy Schuster. Aseara am avut ocazia aceasta si m-am bucurat mult pentru ea. Domnul Schuster este unul dintre parintii agriculturii ecologice de la noi din tara, si ma bucur ca a ramas la fel, un parinte  :-) care te primeste in casa si familia lui cu multa caldura.
Dansul este si copresedinte al grupului "eco ruralis" grup destinat sprijinirii taranilor ecologici si traditionali.
M-a impresionat foarte mult mottoul gospodariei domnului Schuster: "...Domnul Dumnezeu a luat pe om si l-a pus in gradina Edenului, ca s-o lucreze si s-o pazeasca". (Geneza 2:15)
Se pare ca in contradictie cu alte crezuri provenite din legendele urbane :-) meseria de agricultor ... sau hai sa-i zicem mai pe romaneste, taran, este cea mai veche meserie, care are in plus si "binecuvantare".
Voi dedica acest articol domnului Schuster, un om care iubeste pamantul ... in forma lui cea mai naturala.
Si daca tot vorbeam de pamant  in articolul urmator voi discuta despre compost.

Din pacate termenul de taran este folosit de multe ori in sens peiorativ. In Suedia am avut parte de o experienta care m-a facut sa doresc sa scimb perceptia care exista la noi in tara cu privire la "meseria" si statutul de taran. Am avut ocazia sa intalnesc un batranel de vre-o 70 de ani care cand a inceput sa vorbeasca despre agricultura, despre bacterii eficiente, despre compozitia solului, te fascina dar in acelasi timp te provoca serios la cercetare. Asa ca m-am pus serios pe treaba, iar ce urmeaza este rezultatul studiilor  impletite cu experienta.

Daca ar fi sa dau o definitie compostului aceasta ar fi - descompunerea controlata a resturilor de materie organica de catre microorganisme, in prezenta oxigenului din care rezulta un sol de o calitate superioara.
Secretul compostului este reactia si raportul dintre doua elemente chimice: C (carbonul) si N (azotul). Carbonul este reprezentat de materialele uscate, lemnoase, de culoare maro (ca de exemplu: frunze, paie, in general tot ce contine celuloza).
Azotul este prezent in compost sub forma materialelor verzi: resturi proaspete de iarba, gunoiul animal si resturi de la bucatarie (in acest sens prezinta si un avantaj in vederea depozitarii resturilor biodegradabile).
Ceea ce ofera succesul compostului este raportul dintre cele doua elemente. Cele mai multe materiale pe care le-am citit in acest sens recomanda un raport cat de cat egal intre C si N. Alte materiale recomandau un raport de 3 parti N si o parte C.
Cum am procedat eu - am pus straturi cu continut de carbon (gros de aproximativ 10 cm.) dupa care am pus un strat cu continut de N (tot de 10 cm). Straturile le-am pus succesive C-N-C-N , ar fi recomandat cat mai gros, ideal ar fi un metru si jumatate.
Am inceput cu un strat de C deoarece am pus la baza crengi astfel incat sa fie cat mai mult oxigen iar "claia" de compost sa nu zaca direct pe pamant :-)
Oxigenul este al treilea secret al compostului - mai mult decat mancare, bacteriile au nevoie de aer (a se citi O). Tot in acest sens in compst se recomanda o concentratie de 50-60 % H2O (o alta sursa de O).
Oxigenul este elementul care mentine echilibrul in gramada de compost. Daca este prea putin oxigen atunci creste aciditatea (ideal pentru compost este un mediu acid neutru care sa aiba un Ph de 8,5). Daca in compost este o aciditate marita acest fapt va duce la moartea bacterilor, si deci la incetinirea procesului.
Cea mai simpla metoda de oxigenare o reprezinta rascolirea gramezii de compost cu furca.
Un alt secret o constitue temperatura - temperatura ideala pentru o gramada de compost este de 50-65 de grade. Cu cat temperatura este mai apropiata de aceste valori cu atat procesul de maturare a compostului va fi mai rapida. Totusi nu se recomanda sa se depaseasca temperatura de 70-80 de grade deoarece in acest caz bacteriile ajung la autodistrugere datorita temperaturii crescute.
Pentru mine aceasta activitate de pregatire a compostului a ajuns una placuta care este si foarte utila pentru gradinaina, in sensul ca am o gradina curata in care nimic nu se pierde ci totul se transforma in ceva util :-). De acuma nu mai este nevoie sa ard decat ce este bolnav sau contaminat, restul se transforma in compost.
In incheiere o observatie - cu cat bucatelele de materie incorporata in compost sunt mai mici, cu atat bacterile le vor descompune mai repede, iar procesul va fi mai scurt.
In munca de compostare m-a ajutat foarte mult ce veti vedea in urmatorul videoclip.

Apropos - daca vre-un cititor are vre-un tocator  manual (deci sa nu fie pe curent electric) de vanzare, sau stie de unde s-ar putea cumpara unul, m-as bucura mult sa-mi comunice si mie.

Multumesc.

Despre beneficiile exercitiului fizic

- Exerciţiul fizic - 
Probabil una dintre cele mai bune prezentari care promoveaza exercitiul fizic si miscarea.
Mai am nevoie din cand in cand de stimuli pentru a persevera in efectuarea exercitiului fizic :-) ... cu precadere cand vine anotimpul rece.
Vara asta probabil am pedalat mai mult de 800 de km pe bicicleta si am urcat pana pe creasta de mule ori ... si pot sa spun ca ma simt mai rezistent ca niciodata.
Desi alimentatia joaca si ea un rol important in sanatate, din proprie experienta pot sa spun ca sportul este mai important decat alimentatia.
Probabil unul dintre cei mai mari dusmani ai civilizatiei actuale este sedentarismul.
Asa ca daca vreti sa faceti creasta la 80 -90 de ani, apucati-va de pe acum de exercitiu fizic (daca nu v-ati apucat inca) si nu veti regreta.
Sanatate maxima :-)

Calfele Calatoare

De foarte mult timp imi doream sa continui articolul despre calfele calatoare, abia acuma am gasit timpul si energia si pentru asa ceva.

Intre timp am fost entuziasmat sa descopar ca unul dintre vecinii mei care s-a mutat de curand in zona a fost si el calfa calatoare.
De la el am aflat ca traditia calfelor calatoare s-ar intinde in urma pe durata a 800 de ani, in mai tot arealul  sub influenta sau vorbitor de limba germana, din Franta, Elvetia pana in Danemarca.

Pentru inceput o mica vizionare - promo-ul handwerc-arilor din Germania:

Poate primul lucru care iti va atrage atentia la o calfa este costumul care poarta numele de "kluft". Acest are un specific pentru fiecare meserie in parte. Astfel cei care sunt imbracati in negru - sunt dulgheri sau lucratori in lemn,
cei care au culoarea albastra sunt - fierari, crem sau alb - pietrari; rosu - croitori,tapiter; cei care sunt in carouri - cei care lucreaza in domeniul alimentar.
Toate calfele trebuie sa poarte palarie care este de mai multe forme si modele dar toate sunt negre. Palarie este un simbol medieval - simbolul omului liber. Ea este purtata cu sfintenie :-) singurele ocazii cand este data jos este la masa sau la culcare.
Un alt obiect care mi-a atras atentia si initial m-a intrigat a fost un cercel pe care l-am vazut la mai multe calfe calatoare. Vecinul meu m-a dumerit. Este vorba despre o "garantie", pe care calfa o purta pe parcursul celor 3 ani de drumetie. In caz ca murea, acel cercel (care la data respectiva era din aur) trebuia sa acopere cheltuielile de inmormanare. "Ritualul incercelarii" este destul de barbar :-), in sensul ca gaura pentru cercel se face cu un cui care se bate cu ciocanul. In cazul in care calfa nu isi respecta promisiunile sau nu se dovedeste a fi o persoana serioasa, colegii de breasla au dreptul sa-i smulga cercelul din ureche. De aici am inteles ca in germana ar exista o expresie -ureche spintecata- care se refera la oameni neseriosi.
Un alt obiect specific calfelor este stenz-ul.

Este vorba despre un baston cu o forma deosebita, forma care este data de o planta cataratoare parazitara (caprifoi) care creste in jurul lui.

In cadrul calfelor exista mai multe fratii, ca de exemplu: Fratia lui Roland, Calfele independente.

Desi sunt unele diferente intre acesete fratii, in mare scopul este acelasi si anume perfectionarea meseriasului prin expunerea la culturi cat mai diferite si diverse. Personal mi se mare una dintre cele mai eficiente metode de formare.

 Deci, dupa terminarea unei scoli de meserii calfa pleaca in calatorie (in functie de fratie, 2 ani sau 3 ani si o zi). Este echipat cu cele amintite mai sus, la care se adauga un jurnal care este pastrat cu sfintenie si care la ajungere intr-o localitate este vizat cu data si stampila postei sau este semnat de catre primar.
Calfa pleaca in calatorie cu o suma minima de bani, singurele bogatii care le poarta cu el fiind propria indemanare si experienta. Pentru inceput este insotit de o "calfa de export" cum este denumita in termeni specifici, care  indeplineste sarcinile unui mentor, aducandu-i la cunostinta novicelui modul traditional de a calatori si transmitandu-i mai departe regulile, obiceiurile si experientele acumulate de-a lungul generatiilor. In acest interval nu are voie sa se apropie la mai mult de 50 de km de casa.
Lucreaza pentru cazare si masa. Singurele orase din Europa unde au cazare gratuita pusa la dispozitie sunt: Rugen, Neustadt, Leipzig si Sibiu.

In Sibiu, locul unde sunt cazati se numeste chiar asa - Casa Calfelor si a fost pus la dispozitie de Parohia Evanghelica.
Se pare ca locul devine destul de indragit, astfel incat in general calfele raman in Sibiu mai mult de cat si-au propus. Intrebata una dintre calfe care sunt motivele care ai tin aici, a raspuns: "...Romania este o gaura in care te poti arunca doar pentru a-ti da seama ca aterizezi pe ceva moale, pe un petec de pamant plin de dealuri, unde sunt oi care ne dau lana, care ne tin de cald. Este o gaura plina de experiente noi, traditii vechi, o alta limba si alte forme de lucru, muzica, si in care orele se scurg mai incet decat altundeva.
Am vrea sa cadem mai jos pentru a simti tensiunea creata de schimbarile care se petrc aici."

As incheia cu prezentarea experientei romanesti prin ochii unei calfel calatoare, reflectii care m-au pus pe ganduri:
"Atunci cand colegul meu si cu mine am calcat pentru prima oara pe pamant romanesc, eram plini de bucurie. La zece metrii dupa granita a oprit deja o masina, care vroia sa ne ia, fara ca noi sa fi inceput sa facem deja autostopul ! Inainte de a pleca spre Romania am fost sfatuiti sa privim cu scepticism orice oferta ni se face. Ne-am urcat in masina si am mers pana la urmatoarea benzinarie, unde soferul ne-a cerut bani pentru benzina . L-am platiti si ne-am hotarat sa cautam alta masina. Imi amintesc exact ca aceste prime impresii au fost frustrante, deoarece nu cunosteam nici limba, nici modalitatile de comportament specifice acestei tari. Cu urmatoarea masina ne-am descurcat mai bine si am aflat repede ca in Romania este normal sa lasi bani soferului cand faci autostopul.
Pe drumul spre Ardeal am trecut prin peisaje fara sfarsit, in care puteai admira dealuri si multe paduri. Am vazut deasemenea si campuri si sate mici, care eraau toate vechi si care difera cromatic foarte mult de satele din Germania.
Asa cum il am in  amintire pot intari felul in care am perceput aceste sate prima oara cand le-am vazut, prin cuvintele "pline de viata si in care se simte bucuria vietii". Am devenit deasemenea constient dupa aceste prime impresii despre casele si strazile de aici, ca nu voi gasi perfectiunea si nici strictetea conditiilor de viata din Germania. Acesta este un lucru de care ne este dor uneori.
Aceasta nu inseamna insa ca ne-am obisnuit repede si usor la modul de viata din Romania. Din contra. Prima saptamana de lucru in Romania a stat sub o presiune enervanta, din cauza faptului ca lucrurile se rezolva incet si exista intotdeauna o anumita nesiguranta. In aceste vorbe nu sta nici un repros, pentru ca noi singuri si felul nostru de a percepe, pe care si-a pus amprenta societatea vestica mereu dornica sa faca lucrurile perfect, eram straini in acest loc si trebuia sa ne adaptam.
Aveau sa treaca saptamani si luni si sa dipara stresul. Este bine sa ai un tel! Insa nu il vei atinge astazi, nu trebuie sa fii suparat si nici sa te enervezi. Pentru ca astfel iti ramane un tel si pentru ziua urmatoare. Astfel sau asemantor as descrie scimbarea modului de a gandi si care mi-a facut sederea aici placuta.
Mi-a ramas apoi din ce in ce mai mult timp in afara lucurului sa cunosc si sa simt traditiile si modul de viata al romanilor. Pentru mine a fost o experienta revelatoare sa merg printr-un lan, care crea impresia unuia de porumb, dar care se dovedea cu fiecare pas a fi plantat, cu tot felul de legume. Acolo cresteau cu adevarat fasole si dovlecei intre porumb si mi-am imaginat ce bucurie ar fi sa gasesti pe un camp mai multe feluri de legume! Si nu monoculturi. Oare unde mai poti gasi asa ceva ?
Si eu am fost foate impresionat de cuptoarele de paine din sate, de casele de lut, de carutele trase de cai care erau folosite peste tot ca mijloc de transport si de legumele, care se puteau cumpara in vechile piete si care aveau gust asa bun cum niciodata nu ar putea sa aiba cele din supermarket.
In scimb in orase arata altfel. Aici era clar ca valorile si dorintele oamenilor, in special al celor din generatia tanara, se apropie de cele din Europa de Vest. Si aici sunt mai multe cereri pentru telefoane mobile decat pentru un pahar de lapte proaspat sau un buchet de trandafiri din propria gradina, din propria bucatica de pamant.
In acest loc mai sunt multe traditii care sunt pastrate. Oamenii devin si aici din ce in ce mai individualisti ...
In afara tuturor tipicuilor si noutatilor culturale, mancarea de aici a fost cea care ne-a cucuerit. Nu mi-am imaginat niciodata ca exista sa ceva ca ciorba de burta. Dupa aceea am mancat-o peste tot unde gaseam meniul. Numai ideea de a folosi toate partile unui animal in mancare m-a pus pe ganduri. Constientizarea faptului ca nu omori un animal din placere ci de a profita de tot ce are de oferit a fost pentru mine ceva nou. ...
In final nu vreau sa trec peste faptul ca mie mi se pare ca gobalizarea si intrarea Romaniei in EU va modifica cu totul viata romanilor, in special a celor care traiesc la sat. Oamenii nu vor mai avea voie sa isi taie  singuri animalele si in tara vor fi importate super-vinete, manipulate genetic. Si din nou va disparea ceva din cunostintele noastre, acumulate de-a lungul istoriei. Ramane amintirea unei tari, care mie mi-a adus aminte ca nici o alta tara de radacinle vietii naostre. UN LUCRU, PE CARE UN OM FARA RADACINI CARE TRAIESTE LA ORAS IL CAUTA INTREAGA VIATA" de la FFB Christian

Sustenabilitate in varianta romaneasca - continuare

Zilele trecute ne-am hotarat impreuna cu familiasa ne luam un mic concediu - lucrativ. Asa ca am revenit la statiune de refortificare - tradus, ferma lui Berni. Initial am vrut sa facem drumul pe biciclete. De data asta nu am reusit dar speram ca ocazia viitoare sa nu mai ratam experienta placuta a unei calatorii printre blandele dealuri ardelenesti si prin frumoasele sate sasesti.

L-am gasit pe Berni in plina activitate agricola.

Nu demult treierase floarea soarelui, care acum era in remorci, nerabdatoare sa fie dusa pentru presat la rece ... dupa atata arsita indurata.

Micuta Maria, cu parul auriu parca priveste campurile care inconjoara ferma. Din peisaj lipseste ceva. Holdele care cu ceva timp in urma se leganau in bataia vantului au fost si ele deja recoltate si sunt depozitate in silozurile proaspat construite de tatal ei. In curand o parte din el va fi macinat si va putea ajunge in cuptoarele celor care doresc sa aiba o paine sanatoasa (fara E-uri si chimicale) pe masa.

Si anul acesta ca si in ceilalti nici o picatura de pesticid, ierbicid sau ingrasamant chimic nu au "spurcat" terenurile familiei.
La dificultatile existente deja, anul acesta s-a mai adugat si napasta asta cu seceta.
Totusi Berni este increzator si spera ca in final totul sa fie bine.
Probabil va trebui sa renunte la vaci (care intre timp s-au inmultit si ele) deoarece, din cauza secetei nu va avea suficient nutret sa le asigure hrana peste iarna.
Albinutele au incercat sa-si faca si ele treaba, au foast cam impiedicate de seceta dar pana la urma au reusit sa aduca ceva nectar de pe holdele lui Berni dar si miere de mana din padurile invecinate. M-am delectat din plin cu dulceata mierii recoltate anul acesta. E grozava.

Iata cate-va dintre plantele deasupra carora harnicele albinute isi faceau zborul zilnic, iar pe multe din ele le-au chiar polenizat. Sa incepem cu ce imi place mie mai mult.

Desi nu este o zona in care sa se cultive asa ceva in mod uzual anul acesta pepenilor le-a mers foarte bine.
Berni a adus si unele varietati de pepni despre care eu nu am mai auzit, cel putin la noi in tara: pepene galben cu gust de mango.
Desi sezonul a cam trecut m-am putut bucura de aroma naturala a pepenilor verzi - acum la inceput de toamna.
Sa continuam cu formele rotunde:

Probabil pe viitor un soi special de dovleac va constitui o noua sursa de ulei natural pentru cei interesati. Anul acesta acestui soi i-a mers bine. Am gustat si eu semintele si sunt bune.

In general toate produsele lui Berni au un gust deosebit, dar ce m-a impresionat si pot spune cu cea mai mare sinceritate ca nu am mai mancat asa grozavie pana acuma- sunt rosiile.

Niciodata nu am vazut atatea soiuri, atata varietate in ce priveste forma, dimensiunea si culoarea si nici nu am mancat asa rosii gustoase. Desi par umflate cu pompa, rosiile nu sunt modificate genetic ci sunt rodul unui pamant bine lucrat, hranit sanatos si a unor gene sanatoase. In general cam toate semintele de plante nemaiauzite si nemaintalnite din "gradina botanica a  lui Berni" :-) provin din Austria dintr-o sursa sigura care nu foloseste decat soiuri traditionale.
Alte minunatii pe care le-am vazut si pe care unele le-am si degustat de prin gradina lui Berni au mai foast:

ardei

Kalle 

alune de pamant

ghimbir

naut

si celebrii struguri Cabernet

Nu am pretentia sa fi amintit nici macar o traime din ce soiuri are Berni pe la ferma lui dar probabil in vizitele viitoare voi reusi sa le mentionez pe toate.
Pe langa latura ce tine de degustare :-) vizita a avut si o parte practica. La ferma e nevoie din plin de forta de munca. Cea mai curajoasa actiune a fost incercarea de a pregati o sera subterana, gen Walipini.

Am inceput cu unul dintre tractoarele lui Berni (fapt care a fost deliciul copiilor), in final am constatat ca muschii sunt mai rezistenti decat fiarele. Dupa ce un mecanism de la tractor a cedat sleit de incapatanarea lutului si a pamantului a trebuit sa spargem zidul de pamant cu sapele si tarnacoapele.
Efortul va merita deoarece va asigura familiei si abonatilor hrana proaspata si sanatoasa si pe timpul iernii cu un cost minim de intretinere.
Ma bucur mult pentru realizarile lui Berni. Si acuma imi aduc aminte de serile cand studenti fiind ne impartaseam vislele cu privire la viitor, in jurul unui ceai indulcit cu miere de la albinele lui. Visul lui a inceput sa dea roade ... si la propriu si la figurat :-)
Pentru cei care doresc sa guste din cate-va din roadele pamantului si a trudei lui Berni, acest lucru va fi posibil la a cincea editie a targului Raw Generation care va avea loc in Bucuresti, la inceputul lui octombrie.

Va asteptam :-)

P.S. Chiar daca acuma agricultori asemenea lui Berni sunt precum copacul din prima imagine, unul pe ici unul pe colo, sper ca intr-o zi acolo unde este doar unul singur sa fie o padure. Agricultori care sa aiba principii ,valori si calitate. De aceea initiative gen Ecoruralis merita sustinute. Felicitari domnule Willy Scuster si Atilla Szocs.

Criza alimentara

Initial m-am gandit sa pun titlul acestui articol "Circ ... fara paine" dupa celebrul dicton al lui Juvenal "Panem et circenses". Dar pentru astfel de vremuri este bine sa lasam voalarile, si sa spunem lucrurilor pe nume :-)
M-am gandit la aceasta sintagma pronind de la elementul cel mai comun de atunci si de acum: circul. Unora le place circul ... de fapt daca suntem realisti - multora le place circul.
Este suficient sa pornesti televizoru - ... dar sa lasam circul, circarilor, pentru ca eu as vrea sa discutam despre paine.
In acest circ sau balci generalizat, pe nesimtite se strecoara o noua criza: CRIZA ALIMENTARA.
Spre deosebire de celelalte crize care au fost sau mai sunt, pe aceasta s-ar putea sa o resimtim mai tare.
Istoria se repeta ... prima data ca farsa, a doua oara ca tragedie, as zice eu.

Exista toate premizele pentru aparitia acestei crize.
Pentru inceput as lasa istoria sa vorbeasca.
"Cei care cultivă terenul sunt cei mai valorosi cetateni. Ei sunt cei mai vigurosi, cei mai independenti, cei mai virtuosi si cei mai atasati de tara lor, veghind asupra libertaţii în cel mai profund şi durabil mod"
Acestea erau cuvintele pe care le rostea Thomas Jefferson pe la 1785.
Intr-o scrisoare catre prietenul sau James Madison, scrie unele cuvinte care explica multe ... din zilele noastre:
"Guvernul nostru va ramane virtuos pentru mult timp, atât timp cat va ramane unul agricol" (1787)

Cam in perioada in care Thomas Jefferson scria aceste lucruri 90% din forta de munca a Statelor Unite era implicata in agricultura.
Pentru o imagine mai clara, dau cateva detalii despre evolutia fortei de munca in ultimii doua sute si ceva de ani:
anul  - populatia tarii - procent din forta de munca a SUA implicata in agricultura
1790-  3 929 214    - 90%
1840- 17 069 453   - 69%
1880-  50 155 783  -  49%
1920- 105 710 620  - 27%
1960- 180 007 000  - 8,3%
2005- 293 000 000  - 0,94%

Numai lantul de magazine din SUA, Wal Mart are 1,15% din forta de munca in timp ce agricultura, care nu hraneste doar Statele Unite ci si multe alte tari ale globului, avea la dispozitie in 2005 sub un procent. SOCANT !!!

Acest lucru nu se rasfrange doar asupra calitatii hranei si a solului, ci creează fragilitate in intreg sistemul alimentar.
Cum influentează calitatea hranei si a solului:
simplu - prin a.monoculturile superintensive duc la epuizarea solului fapt care afecteaza implicit b.calitatea alimentelor(culturi intensive, folosirea de utilaje supradimensionate care tasează si distrug solul)
contaminara cu pesticide, reziduri si erbicide.
alimente modificate genetic
metode distructive de conservare a produselor agricole (iradierea alimentelor pentru distrugerea ciupercilor si a altor paraziti, dar care distrug si ce mai este bun in ele).

Pe pamant absolut nimic nu este gratis. Iar anii de asa zisa prosperitate si abundenta, in care sub 1% din populatie producea hrana pentru restul ... ii vom plati scump - cu sanatatea noastra, mai mult a copiilor nostrii si cu handicaparea unei mari parti a orasenilor care sunt total dependenta de supermarket.

Alte elemente care contrubuie la fragilitatea sistemului alimentar la scara globala:
1. formarea de regiuni, unitati de supraproductie care in caz ca sunt afectate (de calamitati, molimi sau alte dezastre) dau peste cap intreg sistemul, iar pe de alta parte acest element poate duce la aparitia monopolului. Vezi cazul SUA care produce 50% din cantitatea mondiala de porumb, recolta cre anul acesta este compromisa, fapt care ne va ustura tare la buzunare.

2. dar lucrul de care imi este mie cel mai teama este dependenta prea mare de petrol: momentan o buna parte a productiei agricole "calatoreste" peste 2680 de kilometri pentru a ajunge in frigiderele noastre.
La ora actuala, agricultura moderna consuma 12 calorii de combustibil fosil (din care 9 provenite din petrol) pentru o calorie de mancare. Să fiu mai explicit: este vorba de energia folosita pentru arat, semanat, de fapt toate lucrarile agricole plus irigat, eventual ingrasamintele care se imprastie din plin pe terenuri (ingrasaminte care in mare parte sunt tot pe baza de petrol). Apoi transportat, depozitarea in camere frigorifice sau magazine si nu in ultimul rand ambalajul (care si el este cam tot pe baza de petrol :-). In caz ca petrolul se duce - s-a dus agricultura moderna si nu numai ...


Este foarte clar pentru orice persoana cu riduri (circumvolutiuni) pe creier :-) ca un astfel de sistem care consuma (12 calorii) mai mult decat produce (o calorie), este un sistem care este sortit esecului.

In fata acestor probleme este posibil sa te simti un simplu spectator care nu poate face nimic.
Nu este asa. Desi la macro scara nu prea mai exista solutii, ar putea exista in schimb solutii locale, vorba unui prieten - solutii parohiale.
Ceea ce este incurajator este ca ai putea face parte si tu din ea :-)
Pentru inceput nu va fi nevoie sa pui mana pe sapa (desi ar fi bine sa o pui si pe ea la socoteala:-).
Este suficient sa te informezi, iar apoi sa-ti folosesti degetele (tastand) pentru a-i informa si pe altii.
Pentru aceasta a luat fiinta grupul de voluntari TEI (Traduceri Ecologice Independente)
Poti face si tu parte din el - sunt deja 28 de pupaze care te asteapta.
Adresa, e simpla - intri in gradina, iar TEI-ul este undeva pe dreapta :-)
Iar vorba lui Geoff Lawton, referitor la gradina : You can solve all the problems of the world in a garden
Mult succes 
si .... te asteptam

Despre Calfele Calatoare

Trecand acum cateva zile prin Sibiu i-am vazut pe acesti oameni speciali, as zice un fel de hippy de secol XVII :-) In germana stiu ca li se spune "Handwerk" in romana, calfe calatoare, desi mie mi s-ar parea mai potrivit termenul de guilzi. Oricum, ca sa va starnesc interesul pentru inceput voi posta trei filmulete: VA URMA

Zoom spre acoperisul tarii ... Fagarasului

Batranul Fagaras, inca burdusit cu zapada.