Stăpânirea de sine și tăria de caracter. S-au văzut lacrimi, dar nu strigăte, țipete, durere dezlănțuită sau necontrolată. Japonezii ne-au arătat o suferință cutremurător de decentă în manifestările ei.
Ordinea, demnitatea și conștiința. Oamenii au stat ore întregi la cozi pentru a primi ce li se oferea, dar nu s-au dus să-și ia singuri din magazinele abandonate. Sinistrații și-au împărțit, voluntar, fără înghesuieli, îmbrânceli sau cuvinte urâte, puținele resurse disponibile. Jaful nu a intrat în calcul. Când s-a oprit curentul electric în magazine, oamenii au pus produsele la loc în raft și au plecat. „Psihologic, avem o tendință comună de a evita să creem mai multă confuzie, panică sau un mai mare pericol și, de aceea, noi toți am ajutat la menținerea ordinii publice", declara pentru BBC, o angajată a municipalității din Sendai.
Vedere aeriana cu japonezi stand la coada, in curtea unei scoli, pentru a lua apa de baut, dupa cutremur.
(Foto: Reuters)
Răbdarea și responsabilitatea. Fluxul mare de oameni care căutau să ajungă acasă, intersecțiile nesemaforizate din lipsa curentului electric, au creat blocaje uriașe în trafic, după cutremur. Un corespondent BBC scria că nimeni nu a apăsat claxonul și nici nu a încercat să ocolească rândul pentru a ajunge în față. Au cooperat.
Sacrificiul și solidaritatea. Cincizeci de muncitori nu și-au părăsit postul, în ciuda riscurilor, ci au rămas pentru a continua procesul răcirii reactoarelor nucleare cu apă de mare. Un drum rupt de cutremur a fost complet reparat în 4 zile, astfel încât maşinile de mare tonaj să poată transporta alimente şi combustibil spre zonele lovite de tsunami. Organizațiile criminale din Japonia s-au implicat în distribuirea de ajutoare pentru sinistrați. „În timpurile de criză, nu mai există Yakuza şi civili sau străini. Sunt doar fiinţe umane şi ar trebui să ne ajutăm unii pe alţii", a spus unul dintre liderii organizaţiei criminale Sumiyoshi-kai, conform slate.com.
Acest tip de imagini nu reprezintă un decupaj de presă, ci reflectă cu adevărat (și fără pretenția de a elimina excepțiile) o lume profund diferită de cea în care trăim noi. Explicațiile pot fi găsite ușor în câteva principii de bază ale gândirii nipone (vezi lista de la finalul articolului), dar ce mi se pare remarcabil nu este setul de principii, discursul moral sau etic din Japonia, ci nivelul de adeziune al japonezilor față de aceste valori.
De-a lungul timpului, Japonia a fost acuzată de incapacitatea de a-și actualiza politicile din mers, de descurajarea diversității și a inovației, de lentoare și de rigiditate. În cazul crizei prezente, oficialii japonezi au fost mustrați pentru ezitare în luarea deciziilor, iar populația pentru conformism și lipsă de reacție critică. Nu e totul roz în Japonia. Însă ceea ce va rămâne, ca impresie durabilă, vor fi imaginile memorabile ale demnității, altruismului și răbdării japoneze din timpul acestei crize.
Oamenii vor continua mult timp să se întrebe de ce sunt japonezii diferiți. Răspunsul este educația - adeziunea față de un sistem de valori este cultivată cu multă grijă încă din fragedă copilărie. Spre deosebire de comuniști care au vrut să obțină coeziunea prin opresiune și egalizare forțată, japonezii caută coeziunea socială prin combinarea educației cu simțământul responsabilității și onoarei. Sistemul este eficient, dar cât este de sigur?
Modelul creștin afirmă, pe drept, că siguranța stă în alegerea liberă, motivată de dragoste, pentru că aceasta din urmă oferă contextul în care schimbarea caracterului poate fi complet autentică. Societatea japoneză însă, ca monolit, ne-a dat o lecție importantă despre ce înseamnă conexiunea vie între teorie și practică.
Deși presiunea omogenizării sociale are în Japonia o influență majoră asupra indivizilor, nu pot trage concluzia că niponii sunt responsabili, disciplinați și altruiști doar pentru că nu sunt liberi să aleagă altfel. În schimb, constat că libertatea de care se cramponează occidentul trebuie îmbinată la nivelul cel mai profund cu educația, pentru că libertatea însăși, prost înțeleasă, rănește societatea. De asemenea, constat că relativismul, deși ne ferește probabil de fanatism sau totalitarism, ne și dezrădăcinează. O altă lecție prețioasă pentru democrațiile creștine este că dragostea și empatia nu sunt doar sentimente volatile, ci sunt și principii care trebuie cultivate și măsurate prin gesturi de responsabilitate socială.
________________________________________
Iată câțiva dintre pilonii mentalității nipone, responsabili pentru reacțiile oamenilor din arhipelag în timpul crizei prin care trece Japonia.
Echilibrul. Budismul îi învață pe japonezi cum să obțină pacea interioară și echilibrul care sunt considerate unele dintre cele mai importante virtuți. Confucianismul a dezvoltat abilitatea japonezilor de a nu-și exprima sentimentele de tulburare. În Japonia oamenii zâmbesc cu fața și plâng în interior, spune profesorul Jeff Kingston de la Universitatea Temple din Tokyo.
Visul societății omogene. Ideea că japonezii gândesc la fel este un mit. Societatea japoneză dezvăluie aceeași uimitoare diversitate de credințe, preferințe și abilități ca în oricare altă societate a lumii, e de părere Jonathan Rauch, autorul cărții The Outnation. Diferența este că japonezii sunt educați să nu pună accentul pe diferențe, ci pe evitarea conflictului cu orice preț și astfel construiesc coeziunea socială, față de care se simt suprem responsabili. Japonezii simt că „în primul rând trebuie să fie responsabili față de comunitate" a spus, pentru CNN, Gregory Pflugfelder, directorul Centrului Donald Keene pentru cultură japoneză, de la Universitatea Columbia.
Evitarea conflictului. Încă de mici, japonezii sunt învățați că evitarea conflictului este posibilă dacă nu fac greșeli. Lipsa greșelilor înseamnă lipsa criticii și, deci, lipsa conflictului. A lua poziție critică în public față de ideea cuiva este un act de iresponsabilitate socială.
Armonia. Istoricul Hajime Nakamura consideră că armonia, acordul sau înțelegerea reciprocă au reprezentat principiul cel mai important în istoria Japoniei din ultimele sute de ani. Cel mai important este ca discuțiile să aibă loc într-o atmosferă de armonie, iar dacă problemele dificile sunt discutate astfel, soluțiile vor ieși spontan la suprafață.
___________________________________
articol apatinand domnului Iacob Norel
