" Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face slobozi " Evanghelia Sfântului Ioan VIII:32

vineri, 22 martie 2024

Arta populara saseasca in Gherdeal

 


Articolul de fata este rezultatul traducerii unei cercetari  publicate (presupun pe la) 1934, de Erhard Antoni din Cincu. Ii multumesc prietenului meu Klaus Hilker, care in iarna anului 2022, stand la gura sobei m-a ajutat sa traduc acest articol. Fiindca avea si fragmente in saseste cu termeni arhaici, a fost destul de dificil de tradus.

"Gherdeal, vechea Vale a Ghertrudei - Gertruda vallis, mai multe informatii gasiti aici - este un satuc micut, ghemuit sub crestele Carpatilor, inconjurat de munti inalti si paduri adanci. Se zice ca turcii si tatarii nu l-ar fi gasit niciodata, asa de bine era ascuns intre munti si paduri (ntr. tot dintr-un document tradus de mine se pare ca a fost gasit - Gherdeal, contract 1302) Este cea mai mica asezare din Scaunul Cincului - 235 de sasi si 96  de romani, iar locuitorii sunt prietenosi, binevoitori si ospitalieri, tocmai de aceea, in zona sunt numiti "de Gâden" (ntr. de Goden = Bunii sau cei buni. Adevarul este ca am auzit din foarte multe surse ca locuitorii acestei mici comunitati erau foarte binevoitori si ospitalieri si nimeni care venea sau trecea prin sat nu iesea din el fara a fi omenit/invitat la masa. Iar dupa vorbele unei persoane dintr-un sat vecin - gherdelenii locuiau in micutul lor sat ca in sanul lui Avraam, si cumva frumusetea locului este o reflectie a bunatatii sufletului celor care au locuit odata ... pe aceste meleaguri ).

Gherdelenii au foarte mult de lucru la padure si din acest motiv sunt foarte iscusiti la lucru cu lemnul sau in lemn. Mai demult totul se manufactura in sat: saniile, carutele, plugurile cu 4 brazdare de lemn, multe ustensile casnice, unelte si utilaje agricole, mobilier de uz casnic etc. Pe timpuri era nevoie in sat de cioplitori in lemn. De mult timp se obisnuia ca in majoritate, cei care se ocupa de aceasta indeletnicire sa fie flacaii. Mai presus de toate, flacaii practicau aceasta arta, dupa munca, primavara, in jurul domnisoarelor, sculptand si colorand: greble, furculite, cozi de sapa ... ca sa dea fetelor ceva frumos sculptat, drept cadou social. ... Flacaii faceau ceva frumos decorat chiar si pentru cute, gresia pentru ascutit unelte, in acelasi stil frumos decorat.


Obiceiul locului

Un batran taran a povestit:

>Un vechi obicei de pe timpuri: primavara, dupa ce au pus semintele in pamant in Mai, flacaul trebuia sa faca daca vroia sa primeasca un buchet, sa dea unei fete o coada cioplita de sapa. La inceputul primaverii devreme, cand ploua, flacaul sculpteaza coada sapei. Pana la 15 Mai, pana la prima sapa, trebuie sa fie terminata. Fiecare fata primeste o coada de sapa, niciuna nu e lasata deoparte. De asemenea, incepand din aceea zi, flacaii care au facut cozile la sape, primesc in fiecare duminica un buchet de flori. Fetele trebuie sa faca intreaga vara, pana la prima bruma, buchete de flori frumoase.

La Rusalii, flacaul aduce la fata un mesteacan. Toti baietii tebuiau sa faca de asemenea coada pentru o grebla si o furca si sa o aduca in ziua de "Gehonnesdach".

In ziua de "Gehonnesdach" se cheama fata la un dans de fratie si la o masa de seara, un obicei la fel ca si de Martinstag<"

Va urma

...cand voi mai avea timp :-)