Adventistii (The Adventists)

Adventistii (The Adventists) on Vimeo.

"Adventistii" - Lansat pe 3 aprilie 2010 pe posturile publice de televiziune din Statele Unite, documentarul „Adventistii” este cea mai recentă producţie a Casei „Journey Films” și explorează ceea ce regizorul independent Martin Doblmeier (romano-catolic) vede ca fiind un paradox: o comunitate de credinţă conservatoare se află în prima linie a tehnologiei medicale.

“Realizarea documentarului a fost motivată de dorinţa de a afla de ce adventiştii, care cred în revenirea iminentă a lui Isus, doresc să trăiască mult şi bine. Cum se explică faptul că o biserică în care se vorbeşte foarte serios despre apropiata revenire a lui Isus Hristos şi sfârşitul lumii are în acelaşi timp un succes incontestabil privind calitatea vieţii?” a spus Doblmeier." sursa aici

Religie, economie social si Revolutie vs. Reforma

Inca din copilarie in urma vizitelor pe care le-am facut in vest, m-am preocupat sa inteleg, de ce unele tari au ajuns unde au ajuns iar noi suntem unde suntem. Aflandu-ma la cate-va mii de km de tara, intrebarile au reaparut si de la o zi la alta incepeam sa imi explic tot mai bine mecanismele.
In adolescenta, printre cartile pe care le-am citit se numara si "Etica protestanta si spiritul capitalismului" de Max Weber. Desi nu sunt in mare parte de acord cu ideile autorului, este de apreciat pista pe care o deschide in ce priveste corelatia dintre religie si statutul economic-social al unei tari.
Conform viziunii mele, crezul religios influenteaza profund conditia unui individ, tari sau societati. Acest fapt s-ar datora acelor crezuri si idealuri care se afla ascunse in cele mai adanci straturi ale constiintei, si care la cei mai multi oameni se suprapune cu crezul religios. In acelsi sens, conditia unui individ sau societati este determinat de idealul si modul in care il percepe el/ea pe Dumnezeu. Simplificat, proiectia lui Dumnezeu in mintea ta, influenteaza modul in care te raportezi la ceea ce te inconjoara. Nemtii ar denumi aceasta weltanschauung, iar in limba romana cred ca i s-ar potrivi urmatoarea sintagma: viziunea despre lume si viata.
Nu demult stateam de vorba in strainatate, cu un romanas, care-si povestea cu multa mandrie "ispravile". Cand i-am atras atentia ca ceea ce face nu este bine nici pentru el nici pentru cei din jurul lui si ca in viata totul se plateste, mi-a raspuns: " E ... Dumnezeu e baietas de cartier. El e bun si ne iarta." Interesant este ca acesta idee am intalnit-o la foarte multi romani, cu privire la "Dumnezeu dragutu". In conceptia multora el este proiectat ca un batranel simpatic, dar senil, pe care reusesti sa-l duci usor de nas.
Religiile traditionale pun mare accent pe forma ... meritul reformatorilor cum ar fi Ulrich Zwingli, Calvin, Menon este ca au cautat sa transfere importanta de pe forma pe fond. Astfel conform teologiei reformatorilor, nu mai trebuia sa arunci bani in cutia lui Tetzel (cel care vindea indulgente), ca sufletul sa iti fie ispasit de pacate, nu mai trebuia sa participi in procesiuni, perelinaje sau chiar cruciade pentru a fi absolvit de papa. Reforma protestanta a pus capat "tocmelii cu Dumnezeu" si l-a inaltat in schimb pe Isus Christos si Legea Sa. Iar Legea, chiar a fost luata in serios, in toate aspectele vietii. Asta este una dintre problemele mari care le avem noi ca popor.
Respectul fata de aproape (si tot ce tine de el, proprietatea lui) s-a intiparit profund in genomul :-) populatiei acestor tari, pe care noi le numim civilizate.
Este suficient sa mergi in Suedia si sa intrii intr-un magazin fara vanzator, unde fiecare isi cantareste, tasteaza si plateste singur factura. Sau poti incerca acelasi lucru pe strazile Genevei lui Calvin, unde poti sa-ti ridici singur ziarul dupa ce ai pus banii intr-o cutiuta. Sau poti sa colinzi dealurile pe unde acum cate-va sute de ani, a trecut Luther (cu manuscrisul Bibliei, tradus in limba poporului, pregatit pt tiparnita), si sa iti culegi capsuni de pe o plantatie, ca apoi sa lasi banii pe o tavita.
De asemenea Reforma, apeland la Biblie, l-a invatat pe om ca atunci cand isi da cuvantul, sa si-l respecte chiar daca este in paguba lui. De aici si expresia germana, care era des folosita si in Ardeal:"Ein Mann, ein Wort" ... Un om, un cuvant (cu sensul ca promisiunea-i promisiune).
Dar lucrul cel mai important pe care l-a facut (asta din perspectiva discutiei noastre), este ca a coborat teologia din turnurile de fildes si de la catedrele universitatiilor prestigioase, in strada, la oamenii de rand facand-o mult mai accesibila si mai practica. Astfel pantofarul, laptareasa sau gospodina au fost invatati ca pantoful, laptele pe care-l mulg sau mancarea pe care o fac pentru familie, daca este de calitate, atunci in fata lui Dumnezeu este la fel de bine primit(a) ca si o slujba pe care o tine preotul in biserica.
Parerea mea este ca acest lucru nu s-a produs peste noapte. In istorie ideile sau anumite tendinte au nevoie de o perioada lunga pentru a fi asimilate. Nimic nu se produce peste noapte.
In concluzie, de ce cred eu ca religia are o asa de mare importanta practica?
1. Religia unei tari, reflecta situatia ei economic-sociala.
Daca ar fi sa fac o astfel de ierarhie si as incepe de jos in sus, in cadrul crestinismului european, ar fi.
a. nivelul de baza: tarile ortodoxe Est europene: Ucraina, Bulgaria, Romania si bineinteles Grecia.
b. tarile catolice: Portugalia, Spania, Italia.
c. tari mixte: Germania, si as pune aici si Franta(daca pun in discutie istoria relatiei cu bis. Catolica - cazul Napoleon, si istoria protestantiilor francezi, hughenotii)
d. Anglia - i-as oferi un statut aparte, pe mai multe considerente.
e. tarile protestante, nordice: Suedia, Norvegia, Danemarca si Finlanda.
Parerea mea este ca cam aceasta va fi si ordinea in care vor cadea tarile d.p.d.v economic daca criza va continua.

Poate veti spune ca daca o luam din punct de vedere religios, piramida ar fi inversa, in sens ca tarile protestante sunt cele mai libertine si in care ateismul are cei mai multi adepti. Da, va voi da dreptate. Este o consecinta logica. Bunastarea duce in final (la cei mai multi) la autosuficienta. Cand ai tot ce iti trebuie si nu stii ce inseamna aia sa iti lipseasca paine de pe masa, de obicei il arunci pe Dumnezeu la cutia cu vechituri.
Poate va veti intreba atunci, de ce tarile acestea (protestante) continua sa se mentina, cat de cat la un nivel economic ridicat. Raspunsul meu este: din inertie. Aminteam ca "nimic nu se produce peste noapte". Desi nu il mai au pe Dumnezeu, unele principii inradacinate adanc in cultura poporului (principii provenite din Biblie cum ar fi cinstea, respectarea proprietatii aproapelui) mai sunt pastrate da o parte buna a populatiei.
2.Daca vei studia in istorie, in general tarile protestante nu au avut revolutii. Cu precadere revolutiile lor au fost industriale :-).
Cred ca istoria lumii se afla din nou la o rascruce, sistemul capitalist e pe duca.
O mica paranteza: crezul meu este ca ori ce sistem, ori cat de bine pus la punct ar fi, in fianl dupa ce a ajuns la apogeu va cadea. Nu din cauza neperformantei sistemului ci din cauza bunastarii excesive, de fapt efectelor acesteia asupra omului. Veriga slaba este omul: lacomia lui, neinfranarea, egoismul si ma opresc aici deaorece lista este foarte lunga.
Variantele care urmeaza ar fi: Revolutie sau Reforma.
Ce inteleg prin revolutie: aceea situatie in care clasa de mijloc (care se subtiaza si ea) se foloseste de furia acumulata in clasa de jos (care sunt cei mai numerosi) pentru a o rasturna pe cea de sus. Aceasta presupune schimbarea fizica a celuilalt, micsorarea cu un cap :-) si alte actiuni de genul asta. Aparentele beneficii sunt pana ce clasa de mijloc care a ajuns destul de puternica ca sa controleze clasa de jos. In final se ajunge ca istoria sa se repete.
Ce inteleg prin reforma: schimbarea launtrica prin adoptarea constienta si rationala (fara vre-o constrangarea exterioara,si asa cum inteleg eu) a unui set de norme si reguli, benefice, care sa nu fie infuentate de nici un context sau circumstante exterioare. Aceasta actiune este mult mai dificila (e mai simplu sa-l scurtezi cu un cap pe altul) de cat sa faci schimbari radicale in propriu-ti cap.
Pana una alta pentru evenimentele care se prefigureaza religia va juca un rol foarte important. Este clar (pt. mine) ca exista o corelatie intre religie si economic/social. Dar este total anti-crestin cand economicul si social scoate la inaintare religia pentru a rezolva problemele societatii. Cand politicul va da mana cu religia ca sa rezolve problemele economic sociale, tocmai se va naste un balaur cu doua capete care va reinvia timpurile apuse ale evului mediu.

Deus Est !

Articolul de fata se bazeaza pe trilogia lui Decartes: Dubito ergo cogito, Gogito ergo sum, Sum ergo Deus Est. Titlul articolului este putin schimbat fata de ce apare in ultima parte a dictonului cartesian, deoarece in conceptia mea existenta lui Dumnezeu nu este determinata nici in cea mai mica masura de existenta mea. In aceasta privinta nu sunt asa umanist ca Decartes :-)
Deoarece este ultimul articol din acest ciclu, voi fi ceva mai generos :-) asa ca imi doresc sa aveti rabdare sa cititi pana la capat ... si nu veti regreta.
Articolul va fi in continua schimbare. Momentan filonul de inspiratie este un foarte profund ganditor indian, devenit crestin Subodh K. Pandit.
Discutia are o deosebita importanta in ceea ce priveste fenomenul religios, deoarece nu poti merge mai departe in cautari daca nu ai raspuns la intrebare: Exista Dumnezeu, ... (sau pentru unii sensibili la acest termen)- un Facator, o forta Superioara Absoluta ?
Nu poti vorbi despre un rau (religie), daca tu ai probleme in ceea ce priveste existenta conceptului de apa (Dumnezeu).
Asa ca, sa purcedem la drum in demersul nostru, care as dori sa fie unul rational .

"Allah hu Akbar" este strigatul care se ridica din varful unui minaret, strigat prin care imamul cheama de cinci ori pe zi credinciosii musulmani pentru rugaciune. "Shema Israel" sunt primele cuvinte pe care le intoneaza un rabin evreu dupa ce si-a pus chipa si talicul, pentru rugaciune. Inr-u cu totul alt colt al lumii, in Tibet, poti auzi urmatoarea mantra: "Om mani padme hum".
"Nu exista nici un alt Nume sub ceruri prin care putem fi mantuiti" sunt cuvintele pe care le rosteste un pastor/preot intr-o biserica/catedrala.
In imensitatea Indiei, pe un drum prafuit vei putea auzi pe un guru impreuna cu ucenicul sau, plecati in perelinaj, rostind cuvintele:"Hare Rama,Hare Rama, Rama, Rama, Hare, Hare. Hare Krishna, Hare Krishna, Krishna, Krishna, Hare, Hare."
Diverse si raspandite - religiile acestei lumi.
Pe de cealalta parte a baricadei, se gaseste scepticul cel exuberant impreuna cu ateistul declarat. Cei doi zambesc condescendent, parca scaprandu-le de pe grimasa cuvintele: "Aceste fiinte naive ...oh, cat de lipsit de sens este droghezi cu acest opiu al popoarelor."
Acesta era de fapt si felul in care Karl Marx denumea religia. El avea impresia ca toti aceea care credeau in Dumnezeu si aveau de-a face cu religia, se foloseau de cele doua ca de niste proptele. Carje cu care se tarasc prin viata, sperand ca prin ele sa inlature durerea si suferinta (sau macar, sa le ofere un sens), cand de fapt ele alcatuiesc insasi realitatea vietii. Toate aceste pretentii referitoare la cer sau la "ceva de dupa", nu sunt decat niste utopii nascute din neputinta de a face fata crudului adevar, ale unei existente fara sens. Nu exista Dumnezeu, viata de dupa, cer. Numeni nu stie de unde venim, si incotro ne indreptam.
In asentiment cu cele spuse mai sus putem citii declaratia lui Quentin Smith (coautor al cartii Teism, Ateism si Cosmologia Big Bangului) "Singurul crez rezonabil este ca venim din nimic, prin nimic si pentru nimic" (Oxford, Calderon Press, 1995)
Sa fie oare chiar asa ? Sa fie aceasta "realitate", una, care multora dintr noi le-a scapat.
Care este atunci motivul care iti da imbold, si pe care iti poti baza existenta ? Din cele citite mai sus, singurul motiv rezonabil este NIMIC! Daca fundamentele mele se bazeaza pe nimic si franghia de care ma tin este nimic rezulta ca filozofia mea de viata are in centru NIMIC. Cu o astfel de filozofie bazata pe nimic nu e chiar usor de trait. Nu-i de mirare ca Jean-Paul Sartre, dupa o disputa elocventa in care si-a prezentat foarte structurat argumentele discreditand ideea de supranatural si Dumnezeu, marturiseste ca singura intrebare care ramane este de ce nu a comis inca suicidul.
Albert Camus, laureatul Nobel concluzioneaza "Ultima intrebare filozofica este cea cu privire la suicid" The Myth of Sisyphus and Other Essays (New York: Vintages, 1955)p.40.
Nu as dori sa deschid o discutie pe tema suicidului, fie vorba intre noi, si multi oameni piosi au comis acest act..., ci doresc sa mergem mai departe si sa incercam sa raspundem la intrebarea: Exista Dumnezeu ?
La aceasta intrebare pot fi doar doua raspunsuri. Replica acelora care spun ca nu stiu si ca nu se pot decide, nu este un raspuns, ci este mai degraba o "marturisire de ignoranta" si dezinteres fata de subiect.

Raspunsurile sunt simple si scurte:

A. Dumnezeu nu exista, este o fictiune.
B. Dumnezeu exista, este un fapt concret.

Cele doua opinii sunt ireconciliabile si ce este interesant ca in literatura gasesti
declaratii vehemente si categorice in ambele sensuri:

"Universul pe care il privim ar avea EXACT proprietatile la care ne-am astepta, daca nu exista, la urma urmelor,nici un plan, nici o intentie, nici un rau sau nici un bine, nimic altceva decat o indiferenta oarba, nemiloasa." Richard Dawkins (Un rau pornit din Eden)p. 155

"Aparent arbitrarele si nerelevantele constante in fizica au un neobisnuit lucru in comun - au EXACT valorile de care ai nevoie daca doresti sa ai un univers capabil sa produca viata.
... Nu exista nici un motiv pentru o persoana rationala si inteligenta sa imbratiseze iluzia ateismului si agnosticismului." Patrick Glynn, in God: The Evidence (Rocklin, CA: Prima Publishing, 1997).

Dar sa mergem mai departe in incursiunea noastra ca sa analizam si sa intoarcem pe toate partile cele doua raspunsuri:

I.A. Dumnezeu nu exista, este o fictiune.

O afirmarie negativa este valida, numai si nuami cand, toate posibilitatile sunt epuizate. Daca afirm ca exista 10 000 de lacuri in SUA si nici unul dintre ele nu se numeste Char gog agog munchaug agog chau bun agun gamuag, cate lacuri ar trebui sa cunoasc ? Toate cele 10 000. Chiar daca as cunoaste 9 999 nu ar fi suficient pentru a confirma pretentia.
"Char gog agog munchaug agog chau bun agun gamuag" - este un lac in Massachusetts. Este cel mai lung nume in SUA si tradus din limba amerindienilor ar insemna - Eu pescuiesc pe partea mea de lac, tu pescuiesti pe a ta si nimeni nu pescuieste intre noi.
Sa aplicam aceasta doar la un factor care il priveste pe Dumnezeu, Locatia. El poate locui oriunde in univers.
Nimeni nu poate avea pretentia de a cunoaste fiecare cotlon al orasului sau, si mai putin a tarii, al lumii,al sistemului Solar sau al galaxiei. Prin absurd, daca am reusi sa il cautam in 99% din univers, tot ar ramane peste un miliard de galaxii de cautat.
Cu atat mai mult, daca vorbim de un Dumnezeu care nu este static, in cursul cautarilor noastre, el si-ar putea modifica locatia.
In consecinta, pentru a avea o pretentie valida in ce priveste subiectul neexistentei lui Dumnezeu, ar trebui sa stii fiecare punctisor de ori unde din acest univers si in fiecare moment. Tradus, aceasta ar fi omniscienta si omniprezenta. Acestea sunt atribute caracteristice numai lui Dumnezeu.
Pentru a epuiza toate si a demonstra in acelasi timp ca nu exista Dumnezeu, fie ar trebui sa posezi atributele lui Dumnezeu, fie ar trebui sa devii insusi Dumnezeu.

II. Argumente impotriva B. Dumnezeu exista, este un fapt concret.

Aceste argumente e posibil sa ne fi trecut fiecaruia dintre noi prin cap, cred ca sunt cele mai raspandite.

1. Absenta dovezilor empirice.
2. Prezente durerii si a suferintei.
3. Probleme cu privire la creatie.

II.1.Absenta dovezilor empirice.
Dovezile empirice sunt forme directe de cunoastere, asemenea vazului, atingerii gustatului. Niciodata nu l-am vazut sau auzit pe Dumnezeu, in modul in care mi se intampla cu oamenii.
Aceasta marturisire ar putea insinua inexistenta lui Dumnezeu. Dar, in acelasi timp, tot eu nu am vazuta sau simtit entitati sau realitati, in a caror existenta totusi cred, cum ar fi: propriu-mi creier, sau formula chimica a apei. Si totusi ele constitue realitati pentru mine si pentru oricine altcineva.

II.2. Prezente durerii si a suferintei.
Acesta este un argument puternic, daca ai pretentia unui Dumnezeu bun si iubitor.
Deci acest argument nu este un argument care sa aiba de-a face cu existenta lui Dumnezeu ci cu natura felului in care este descris, adica bun si iubitor. Cu alte cuvinte daca se demonstreaza ca El este bun si iubitor, poate sa existe, pe de alta parte chiar daca ar fi un Dumnezeu rau el ar putea exista de asemenea.
Acuma, as ridica o intrebare: durerea si suferinta constitue intreg spectrul existentei noastre ? Presupun ca fiecare dintre noi a avut parte in viata si de placere si bucurie profunda. Daca suferinta si durerea ar indica absenta lui Dumnezeu, ce ar indica atunci prezenta bucuriei si a placerii ?

II.3. Probleme cu privire la creatie.

Da, exista probleme cand incerci sa explici creatia, deoarece, a. nu este un fenomen observabil, b. nu este in conformitate cu legile, cunoscute, ale naturii si stintei.
Asa ca pentru o minte rationala care invariabil cauta o explicatie, simpla pretentie ca s-a intamplat intr-un anumit mod, nu este satisfacator.
Creatio ex nihilo (Creatia a ceva, din nimic), nu apeleaza la ratiuni. Implicarea credintei in acest fapt este evidenta.
Asupra acestui subiect voi reveni.


III. B. Dumnezeu exista, este un fapt concret.

III.1. Marturii cirumstantiale

III.1.1. Marturia numarului
Daca o persoana iti spune ca a vazut o balena cu corn in frunte, ai putea sa nu crezi relatarea. Daca acelasi lucru ti-ar fi relatat de 1000 de persoane s-ar putea ca indoiala sa persiste. Daca milioane de oameni spun acelasi lucru ar fi cazul sa iti spui unele semne de intrebare.
Miliarde de oameni cred in existenta lui Dumnezeu (sau a unei fiinte superioare) si marturisesc aceasta prin experienta personala. Schimbarea de la necredinta la posibilitatea existentei unui adevar in astfel de conditii este rezonabila.
Pentru mine numarul nu are importanta (in sensul ca nu numarul determina adevarul), dar daca mai multi oameni imi relateaza un fapt, caut sa imi iau timp ca sa verific daca ce mi-au spus este adevarat.

III.1.2.Marturia timpului
Ateismul nu este o inventie a timpurilor recente. Cu toate acestea credinta in Dumnezeu nu a putut fi inabusita nici in cele mai tulburi timpuri, cand ateismul era "doctrina oficiala". Faptul ca crestinismul, cu toate bunele si relele lui a rezistat, ar trebui sa puna unele semne de intrebare.

III.1.3. Prezenta unui proiect
Oamenii de stiinta descopera atat in lumea subatomica cat si in macrocosmososul astrofizicii niste forte coplesitoare care indica prezenta unui proiect.
De ce nu auzim niciodata un arheolog, care sa fi scos din moloz un stalp frumos ornamentat despre care sa declare:" S-a realizat prin el insusi. Nimeni nu l-a facut. Nu l-am vazut niciodata pe cel care l-ar fi putut realiza" ? Cum reuseste arheologul sa distinga stalpul din/de moloz ? Stalpul da indicii clare ca acolo a lucrat o mana si o minte umana care a proiectat acel stalp.
Toti mesterii din lume pusi laolalta nu ar putea sa egaleze complexitatea dar si precizia unui sistem, ca de exemplu sistemul nervos. Gandeste-te la intreaga lume naturala, la complexitatea ei, la simbioza si relatiile care exista si care necesita o coordonare nefireasc de sensibila.

III.2. Analiza logica

III.2.1. Argumentul lui Kalam. Al Gazali, a fost un musulman care a trait in secolul al XI-lea si a creat un silogism foarte interesant.

a. Fiecare lucru (care exista) are un inceput, are o cauza.
b. Universul are un inceput.
c. In consecinta, universul are o cauza.

III.2.2. Analiza pe baza argumentului lui Kalan

a. Oamenii de stiinta pretind ca materia, energia, spatiul si timpul sunt doar entitati in univers. Nu exista nimic altceva. Nu este nimic supranatural.
b. Cauza unei substante sau produs sta in afara ei si transcede substanta/produsul.
De exemplu, o lingura de lemn nu poate fi produsul unei linguri de lemn ... sper :-) Pasionatul de bushcraft sau cioplit in lemn ar putea fi cauza, dar el este distinct de produsul sau.
c. In consecinta, nu putem apela la materie, energie etc. ca sa fie cauza materiei, energiei etc.
Cauza ar trebui sa posede doua caracteristici care pot fi observate in natura.
Prima, natura materiei in vastul univers de peste 125 miliarde de galaxii este complexa si "intortocheata" in asa masura ca te copleseste. Cauza, putem deduce ca poseda o proportie incomensurabila - un intelect gigant care este in stare sa conceapa, execute si tina sub observatie aceasta structura multi complexa.
Mircea Eliade: despre Albert Einstein care-si descria " Uimirea plina de farmec cu privire la legea naturala, care descopera o inteligenta de o asa superioritate, ca , comparandu-ne cu ea, toata gandirea sistematica si actiunea fiintei umane este cu totul insignifianta" The Encyclopedia of Religion (New York: Marcmillan, 1995) p.322.
Mircea Eliade
A doua, energia implicata in univers este de o asa imensitate, dincolo de capacitatea noastra de intelegere. Cauza aceasta este capabila sa ofere energie pentru un cluster de galaxii si in acelasi timp sa pastreze in echilibru elementele subatomice.
Aceatsa Cauza care poseda un intelect gigant si o energie imensa, s-ar putea referi la Dumnezeu ?


VA URMA

Cogito ergo sum II

Daca stiinta isi propune sa analizeze creatia, religia isi propune sa discute despre Creator.
Stiinta nu poate exista si opera decat pe baza unor presupuneri mai dinainte acceptate privind lumea naturala. Si anume ca lumea trebuie sa fie:
a. rationala - altfel ratiunea noastra nu ar putea fi un instrument de incredere in descoperirea lumii
b. inteligibila - altfel mintea noastra nu ar putea-o sesiza
c. ordonata - altfel informatia din natura n-ar putea fi sistematizata, facand stiinta imposibila
d. uniforma - guvernata de legi consecvente (cat de cat), fara de care nu ar putea avea loc experimentul stiintific repetabil si masurabil.

Aceste 4 presupuneri nu puteau fi imaginate decat de mintea unui om religios care crede intr-o inteligenta creatoare. Isaac Newton era dispus sa afirme ca marile sale descoperiri se datoreaza faptului ca a putut vedea mai departe stand pe umerii unor urisi. Si noi am ajuns unde am ajuns pentru ca am stat pe umerii unor uriasi (intemeietorii stiintelor moderne) ... care pe langa alte similitudini au avut-o si pe aceea ca au fost crestini:


A. in FIZICA: 1. Blaise Pascal (1623-1662), 2. Isaac Newton (1642-1727), 3. Cotton Mather (1662-1727),4. Michael Faraday (1791-1867), James Clerk Maxwell (1831-1879), James Joule (1818-1889), Lord Kelvin (1824-1907), William Thompson ...
B. in CHIMIE: 1. Robert Boyle (1627-1691), John Dalton (1766-1844), William Ramsay (1852-1916) ...
C. in BIOLOGIE: 1. Carol Linne (1707-1778),2. Louis Agassiz Ray (1807-1873),3. 4.Rudolph Vircow (1821-1902),5. Louis Pasteur (1822-1895),6. Louis Gregor Mendel (1822-1884) ...
C. in GEOLOGIE: 1. Nicolas Steno (1631-1686), Georges Cuvier (1769-1832), William Buckland (1784-1856)...
D. in ASTRONOMIE: 1. Nicolaus Copernicus (1473-1543), Galileo Galilei (1564-1642), John Kepler (1571-1630), William Herschel (1738-1822), William Huggins (1825-1910), Edward Walter Maunder (1851-1928) ...
E. in MATEMATICA: 1. Blaise Pascal (1623-1662),2. Isaac Barrow (1630-1677). 3. Isaac Newton (1642-1727), 4. Gottfried William Leibnitz (1646-1716) ...

Cum se face ca toti acesti savanti au fost crestini ? De ce s-a dezvoltat civilizatia in masura in care s-a dezvoltat in area de influenta iudeo-crestina ?
Incerc un raspuns. Acesti savanti au pornit de la conceptia unui creator inteligent. In consecinta lumea naturala trebuie sa poarte amprenta atributelor Sale. Astfel daca El era rational. inteligent, ordonat,leguitor ... atunci si natura trebuia sa poarte atributele Sale.

Albert Einstein exprima acelasi adevar: " Religia este impulsul cel mai nobil pentru cercetarea stiintifica. ... Cel care nu l-a cunoscut mi se pare mort sau cel putin orb. Recunoasterea existentei a ceea ce este de nepatruns pentru noi, recunoasterea manifestarii Ratiunii mai inalte, fata de care mintea noastra este cu totul primitiva, acesta este adevaratul sentiment religios ... Religia consta intr-o admiratie umila a Spiritului infinit superior, ce se reveleaza pe Sine in putinul pe care-l putem cunoaste din realitate, folosindu-ne de ratiunea noastra slaba si trecatoare ... Convingerea aceasta sta la baza oricarei lucrari stiintifice superioar. Cunoasterea obiectiva ne oferea instrumente puternice pentru realizarea unor scopuri. Dar scopul ultim al existentei si dorinta de a-l atinge , trebuie sa vina din alta sursa".*
________________________________________
*pasaje preluate dintr-un seminar al domnului prof. Lucian Cristescu

Cogito ergo sum I

Inainte de a merge mai departe as dori totusi sa clarific unele chestiuni referitoare la Stiinta, respectiv Religie deoarece ambele pretind ca detin Adevarul.
In secolul acesta, "conflictul" care a inceput acum mai bine de 150 de ani, pare sa fi aruncat "sortii de izbanda" in tabara stiintei, in "ostirea religiei" ne mai ramanand decat cativa fanatici dezacsati, trei babe si doi mosi. Nu zic ca nu sunt si dinastia :-) Dar ... sa clarificam cate-va lucruri.

Chiar exista un conflict intre stiinta si religie si acesta sa fie chiar autentic ?
Atunci cum se face (in ciuda ideii destul de raspandite, ca religia este pentru oameni "modesti") ca in 1999 revista „The Scientific American” publica un sondaj* in care 40% din savanţii americani isi exprimau convingeri religioase. Cum se poate ca un crestin cu puternice convingeri religioase sa fie si om de stiinta ? Este vorba de shizofrenie sau de un conflict indus, artificial intre stiinta si religie ?

Poate ar fi bine sa definim Stiinta si Religia:

A.I. Stiinta este suma ordonată (sintetizata) a informatiilor despre „masinaria naturii”, despre cauzele si procesele ei naturale. Pentru ca stiinta vrea sa cunoască cat mai exact structurile naturii si mecanismele ei, ea nu are în vedere decat faptele stiintifice”. Acum, când omul de stiintă studiaza „faptele stiintifice”, el urmareşte în mod special regularitatea lor, ca să ajunga sa descopere „legi stiintifice”. Dar „faptele stiintifice” şi „legile” nu sunt de ajuns. Savantul arde de curiozitate sa gaseasca si o explicatie, un raspuns la toate „de ce?”-urile. Spre exemplu, pe aragaz clocoteste o oala cu apa. De ce? Aparent: pentru ca focul de sub oala a ridicat temperatura apei la pragul de fierbere. Dar de ce a ajuns apa în oala şi oala pe foc? La acest „de ce”, natura tace. Natura furnizează fapte, nu si explicatii. Stiinta poate, de exemplu, sa constate moartea unei persoane si cauza decesul: otravire cu cianura. Dar cine si de ce a comis crima? Pentru aceste întrebari, savantul trebuie sa recurga la imaginaţia sa.

În acest punct am ajuns la o primă mare descoperire: ca, pe langă „fapte” si "legi stiintifice”, savantul mai are nevoie si o „schemă explicativa”, pe care o gaseste, în ... propria sa minte.

Ca sa supumen unei analize mai amanuntite Stiinta, sa incercam sa clarificam limitarile ei si ce nu este ea:

A.II.
1. Ştiinţa nu se ocupă decât de „faptele ştiinţifice”. Atunci: este Ştefan cel Mare
un „fapt ştiinţific”? Nu, pentru că el nu poate fi nici repetat şi nici masurat. El este doar un „fapt istoric”. Ştiinţa nu poate investiga trecutul, pentru ca nu-l poate repeta! Faptele trecutului nu pot constitui obiectul ştiinţei exacte. „Metoda ştiinţifică” e cea care limitează stiinţa doar la „timpul prezent”.

2. Întrucât savantul este preocupat să identifice legile din natură, el este in mod deliberat orb fată de toate faptele ce scapa legitatii. Daca intalneşte fenomene care nu se încadrează în legile cunoscute de el, le consideră erori de observatie sau „de interpretare” şi le dă la o parte. Ştiinţa, deci, reţine din realitatea faptică doar partea pe care e în stare s-o recunoască, tot aşa cum un magnet nu reţine decât părţile feroase din totalitatea de obiecte existente.

3. A treia limitare se datorează faptului că niciodată stiinta nu poate ajunge la
adevarul ultim, la adevarul absolut, pentru simplul fapt ca insasi cunostinta omului este relativa si in contiua dezvoltare. Descoperiile stintifice de maine le vor pune in balanta pe cele de azi. De exemplu, mii de ani s-a crezut ca teoremele geometriei lui Euclid constituie adevarul final, pana cand matematicianul rus Nicolai Lobacevschi (cca. 1850) şi ardeleanul Janos Bolyai au identificat geometria ne-euclidiana care depaseste sfera de aplicaţie a primeia. Apoi: sute de ani am crezut ca principiile newtoniene ale fizicii (mecanicii) sunt universale, pana cand Einstein a statuat teoria relativitatii. Aici cei care au citit prima parte a articolului vor spune ca ma contrazic cand afirma ca Adevarul, este absolut. Am adaugat acolo: depinde din ce perspectiva privesti.

4. A patra limitare, şi cea mai drastică, este cea dată de subiectivismul savantului.Faptele sunt ca niste saci goi care iau forma lucrului pe care îl bagi in ele. „Faptul stiintific” trebuie interpretat si el. Dar ca să poată fi interpretat, trebuie să se raporteze la un sistem explicativ. După cum am mai spus-o, omul nu intelege decât fenomenele care pot avea o semnificatie pentru imaginea sa despre lume.
Filosoful Immanuel Kant spunea ca toat cunostinta omeneasca poarta amprenta propriei structuri a mintii. Ca adica omul, ca să poata interpreta faptele, proiecteaza asupra lor propria sa judecata (concepte, categorii). Imaginea despre lume pe care omul o are inainte de a deveni savant este cea care influenteaza orientarea sa.
O mica ilustratie: În noiembrie 1999, prestigioasa revistă „National Geographic” publica o veste fulminantă: în China, provincia Liaoning, se descoperise mult aşteptata verigă lipsă dintre reptile şip ăsări. Era un mic dinozaur cu pene şi aripi. Fosila prezenta caracteristicile de pasăre(avea oase subţiri şi pene) dar mai avea şi o coadă compactă de dinozaur. După un studiu minuţios şi expuneri la teste radioactive, i s-a dat un nume, Archeo-raptor Liaoningensis, a fost omologată şi a pornit biruitor ca să biruiască lumea. Din nefericire, după numai câteva luni, criticii au dovedit că rămăşiţele aparţineau mai multor fosile distincte care au fost asamblate (intenţionat) într-o singură piesă (http://en.wikipedia.org/wiki/Archaeoraptor). De ce? Pentru că paleontologii au interpretat faptele în funcţie de ceea ce aşteptau ei să găsească, pentru care „National Geographic” a trebuit să-şi ceară scuze ... Va să zică, în interpretarea rezultatelor experimentale, savantul este predeterminat de „concepţia sa despre viaţă”.
Din pricina acestor patru limitări, ştiinţa nu poate fi sursa cunoştinţei "obiective" si absolute. În cazul cel mai fericit, ştiinţa redă conştiincios doar o parte din realitate, acea parte care se referă la aspecte prezente, în domenii materiale, şi acestea bine delimitate.


B. A venit acum rândul să evaluăm comparativ religia cu pretenţiile ei.
Religia este o ideologie, sau o concepţie de viaţă, care recunoaşte ca fundament: existenţaunei puteri supranaturale şi nevăzute ce controlează natura, destinul lumii şi al omului; şi căreia omul îi datorează ascultare, respect şi închinare. La fel ca şi ştiinţa, religia pretinde să ofere omului cunoaşterea. Dar e vorba de un alt tip de cunoaştere,diferit de „metoda ştiinţifică”. În timp ce „metoda ştiinţifică” aşează mintea omului ca arbitru, cunoaşterea religiei aşează ca arbitru divinitatea. Ea este cea care revelează omului adevărul: despre Dumnezeu, despre lume şi despre om.

Divinitatea se afirmă pe sine ca autor al creaţiunii şi al vieţii. În această calitate de autor, divinitatea este exterioară naturii şi deasupra ei. Ca urmare, şi modul în care lucrează divinitatea este altul decât cel natural: este supranatural. Prin definiţie, Dumnezeu este de aşteptat să facă minuni. Altfel n-ar mai fi divin.

Întrucât religia porneşte cu divinitatea şi lucrarea ei supranaturală, domeniul religiei este miracolul. În creştinism, miracolul nu este un incident excepţional. Dimpotrivă, creştinismul se fundamentează pe miracol: creaţiunea, întruparea lui Hristos, învierea… **

Va urma.

__________________________________________
* sondaj cu privire la savantii americani care cred într-un Dumnezeu personal care Se reveleaza pe Sine, care raspunde la rugaciune si care intervine prin miracole, articolul era intitulat „Scientists and Religion in America”.
** pasaje preluate dintr-un seminar al domnului prof. Lucian Cristescu

Dubito ergo cogito

Vi s-a intamplat sa va indoiti vreodata de propriile valori sau crezuri. Mi-e mi s-a intamplat. Si nu vad absolut nimic gresit in aceasta.
Se intampla pe cand aveam sapte ani. Tot universul acela linistit al copilariei s-a prabusit intr-o singura luna, ... luna in care trei dintre membrii familiei mele au murit. Pana la data aceea, moartea pentru mine era ceva abstract, dar din acel moment a devenit ceva foarte concret. S-a furisat si pe langa mine de mai multe ori :-) Dar am scapat si cu timpul am ajuns sa o ignor.
In urma experientelor de la aceea varsta am inceput sa imi pun intrebari, tot mai multe intrebari. As reduce scopul acestor intrebari la dorinta de a afla Adevarul.
Am inceput cu cartile (acasa aveam o biblioteca generoasa de cate-va mii de volume).
Fiindca nu aveam timp de pierdut in acest demers, romanele copilariei mele au fost jurnalele de calatorie, biografiile marilor personalitati. Am continuat cu stiintele naturii, istorie, ceva filozofie, psihologie ... si cam tot ceea ce tine de stiinta.
Toti acesti metrii cubi de carte au raspuns intr-o masura mai mica sau mai mare la intrebari de genul: de unde venim, cine sunte, incotr-o ne indreptam, daca exista Dumnezeu unde este cand ti se intampla astfel de tragedii.
Am invatat ca atunci cand am intrebari sa caut si sa incerc sa imi raspund singur. De asemenea am invatat ca fiecare poate sa raspunda doar in dreptul lui la o intrebare de genul: Unde este Dumnezeu cand ti se intampla nenorociri. Eu am aflat raspunsul la aceasta intrebare (destul de greu), dar nu cred ca rspunsul meu este valabil si in dreptul altuia. Raspunsul al astfel de intrebari se afla doar personal.
Am observat ca in natura, istorie (si cam tot ceea ce ne inconjoara) exista niste legi si un oarecare echilibru, de parca cineva s-ar afla la o carma nevazuta a vietii biologice si a istoriei.
Toate acestea nu le-as fi descoperit daca nu m-as fi indoit si nu as fi fost motivat (de circumstante neplacute) sa aflu Adevarul.
Dar ce este Adevarul, este ceva relativ sau ceva absolut ? Grea intrebare, cele mai luminate minti au cautat raspunsul la aceasta intrebare. Si eu continui sa caut, dar ma incumet sa spun ca este ceva absolut. Acest raspuns este influentat si de perspectiva din care privesti lucrurile.
Pentru a afla mai multe despre Adevar, mi-am indreptat atentia de la stiinte asupra teologiei.

VA URMA

Raspuns la intrebarea - Cine a scris Biblia

Fiindca suntem in contextul uneia dintre cele mai mari sarbatori crestine, voi continua subiectul inceput,referitor la Biblie. Consider ca este un moment potrivit sa ne indreptam privirea si mintea catre cele spirituale, deoarece moartea si ivierea Mantuitorului nostru ar trebui tratata mai mult de cat o sarbatoare culinara (vorba unui prieten).

Biblia sau Sfanta Scriptura este revelatia lui Dumnezeu data omului pacatos prin prooroci si apostoli. Daca vorbim despre autori problema este putin mai complexa, deoarece in forma (ca si scriere) Biblia este opera oamenilor care au scris-o, in timp ce in continut (ca si sursa) este capodopera lui Dumnezeu, transmisa oamenilor prin actiunea supranaturala a Duhului Sfant, (actiune pe care o numim inspiratie).

Termenul de Biblie provine din grecescul Biblos (care initial insemna "papirus egiptean", material de baza folosit in copierea sulurilor antice). Termenul este si numele unui port fenician Byblos, care detinea monopolul comertului cu papirus adus din Egipt. Biblia (carti) este forma de plural a termenului Biblos (carte), deoarece ea constitue o colectie de carti 39 in Vechiul Testament si 27 in Noul Testament.
Dar sa continui, incercand sa raspund la intrebarea (din articolul anterior) pusa (dupa cum a observat un cititor) un pic la deruta de catre reporter:

Cartea din Biblie/ AUTOR
VECHIUL TESTAMENT
1.Geneza - Moise
2.Exod -Moise
3.Leviticul -Moise
4.Numeri -Moise
5.Deuteronom -Moise
6.Iosua -Iosua
7.Judecatori -Samuel
8.Rut -Samuel
9. I. Samuel -Samuel
10.II. Samuel -? (posibil Ezra)
11.I. Imparati -? Ieremia
12.II. Imparati -? Ieremia
13.I. Cronici -posibil Ezra
14.II.Cronici -posibil Ezra
15.Ezra -Ezra
16.Neemia -Neemia
17.Estera -posibil Mardoheu
18.Iov -Moise
19.Psalmi -David,fii lui Core,Asaf,Solomon,Heman,
Etan, Moise, Hagai,Zaharia, Ezra,Ezechai
20.Proverbe -Solomon (et alii)
21.Eclesiastul- Solomon
22.Cantarea Cantarilor- Solomon
23.Isaia- Isaia
24.Ieremia- Ieremia
25.Plangerile lui Ieremia- Ieremia
26.Ezechiel- Ieremia
27.Daniel- Daniel
28.Osea- Osea
29.Ioel- Ioel
30.Amos- Amos
31.Obadia- Obadia
32.Iona- Iona
33.Mica- Mica
34.Naum- Naum
35.Habacuc- Habacuc
36.Tefania- Tefania
37.Hagai- Haagai
38.Zaharia- Zaharia
39.Maleahi- Maleahi

NOUL TESTAMENT
1.Matei- Matei
2.Marcu- Marcu
3.Luca- Luca
4.Ioan- Ioan
5.Faptele Apostolilor- Luca
6.Romani- Pavel
7. I Corinteni- Pavel
8. II Corinteni- Pavel
9. Galateni- Pavel
10. Efeseni- Pavel
11. Filipeni- Pavel
12.Coloseni- Pavel
13.I Tesaloniceni- Pavel
14.II Tesaloniceni- Pavel
15. I Timotei- Pavel
16. II Timotei- Pavel
17.Tit- Pavl
18. Filimon- Pavel
19.Evrei- Pavel ?
20.Iacov- Iacov
21.I Petru- Petru
22. II Petru- Petru
23.I Ioan- Ioan
24. II Ioan- Ioan
25. III Ioan- Ioan
26. Iuda- Iuda, fratele lui Isus.
27.Apocalipsa- Ioan

HRISTOS A INVIAT !