Vi s-a intamplat sa va indoiti vreodata de propriile valori sau crezuri. Mi-e mi s-a intamplat. Si nu vad absolut nimic gresit in aceasta.
Se intampla pe cand aveam sapte ani. Tot universul acela linistit al copilariei s-a prabusit intr-o singura luna, ... luna in care trei dintre membrii familiei mele au murit. Pana la data aceea, moartea pentru mine era ceva abstract, dar din acel moment a devenit ceva foarte concret. S-a furisat si pe langa mine de mai multe ori :-) Dar am scapat si cu timpul am ajuns sa o ignor.
In urma experientelor de la aceea varsta am inceput sa imi pun intrebari, tot mai multe intrebari. As reduce scopul acestor intrebari la dorinta de a afla Adevarul.
Am inceput cu cartile (acasa aveam o biblioteca generoasa de cate-va mii de volume).
Fiindca nu aveam timp de pierdut in acest demers, romanele copilariei mele au fost jurnalele de calatorie, biografiile marilor personalitati. Am continuat cu stiintele naturii, istorie, ceva filozofie, psihologie ... si cam tot ceea ce tine de stiinta.
Toti acesti metrii cubi de carte au raspuns intr-o masura mai mica sau mai mare la intrebari de genul: de unde venim, cine sunte, incotr-o ne indreptam, daca exista Dumnezeu unde este cand ti se intampla astfel de tragedii.
Am invatat ca atunci cand am intrebari sa caut si sa incerc sa imi raspund singur. De asemenea am invatat ca fiecare poate sa raspunda doar in dreptul lui la o intrebare de genul: Unde este Dumnezeu cand ti se intampla nenorociri. Eu am aflat raspunsul la aceasta intrebare (destul de greu), dar nu cred ca rspunsul meu este valabil si in dreptul altuia. Raspunsul al astfel de intrebari se afla doar personal.
Am observat ca in natura, istorie (si cam tot ceea ce ne inconjoara) exista niste legi si un oarecare echilibru, de parca cineva s-ar afla la o carma nevazuta a vietii biologice si a istoriei.
Toate acestea nu le-as fi descoperit daca nu m-as fi indoit si nu as fi fost motivat (de circumstante neplacute) sa aflu Adevarul.
Dar ce este Adevarul, este ceva relativ sau ceva absolut ? Grea intrebare, cele mai luminate minti au cautat raspunsul la aceasta intrebare. Si eu continui sa caut, dar ma incumet sa spun ca este ceva absolut. Acest raspuns este influentat si de perspectiva din care privesti lucrurile.
Pentru a afla mai multe despre Adevar, mi-am indreptat atentia de la stiinte asupra teologiei.
VA URMA
In copilarie inclinam spre ateism,fiind poate indoctrinat la scoala .Mergeam la biserica fiind constrins de mama,dar nu intelegeam mare lucru din ce spunea si cinta popa ca nu -mi era capul acolo.Gindul era la joaca ,la sanius iarna,ca e frig in biserica,vara la scalda ,la alergat pe dealuri,s.a.Cu timpul,inaintarii in virsta si desprinderii de matca-mama,plecarii din familie in lume,crearea propriului,camin,univers,incet incet au inceput problemele negative ale vietii ( consecinte ale unor fapte,activitati,care nu tin de latura corecta a comportamentului in general ) si sa ajuns la o suma de necazuri.Cum se pot rezolva acestea:printr-un comportament normal,s-a nu ne abatem de la niste reguli de buna purtare,si bineinteles prin apropierea de Dumnezeu,Tatal care ne este aproape,si ne raspunde la rugaminti ,daca stim ce sa cerem.Aceasta se poate face prin alegerea unui duhovnic bun ,spovedanie si impartasire.Tot ceea ce deschizi tu sint probleme foarte complexe ,cum spuneai si in celalalt articol care tin de fiecare individ in parte.Nu as vrea sa concluzionez ca bolile trupului ar fi toate in originea pacatului.Chiar daca dumnezeu e bun,sa mai credem ca e dur si rece.Eu zic ca adevarul este de cum intelege fiecare lucrurile si e multumit de raspunsuri.
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru comentariu. Si eu am plecat de timpuriu de acasa. Sansa mea a fost ca am avut niste parinti intelepti care de mic m-au invatat fac alegerile singur si sa fiu responsabil pentru alegerile facut. Ce m-a ajutat in aceea perioada foarte mult era o carte a Bibliei, cartea Proverbelor (lui Solomon), pe care as recomanda-o orcui (in special tinerilor). Imi place foarte mult cum incepe: " pentru cunoasterea intelepciunii si invataturii, pentru intelegerea cuvintelor mintii, pentru capatarea invataturilor de bun-simt, de dreptate, de judecata si de nepartinire, ca sa dea celr neincercati agerime de minte, tanarului cunostinta si chibzuinta ...". Da, cred ca Biblia iti poate oferi un set de valori, care te ajuta sa ai o viata "cuminte" si echilibrata, care sa te scuteasca de multe dureri de cap :-).
RăspundețiȘtergereCu privire la duhovnic, si eu am unul, Cel mai bun duhovnic. De fapt El ar trebui sa fie duhovnicul tutror. Ce imi place la El este ca este un duhovnic care ceea ce spune si face (nu I se aplica proverbul, fa ce zice popa dar nu fa ce face el). El este Cel care ne-a oferit exemplul suprem. El este de fapt Adevarul. O zi buna Mircea.