" Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face slobozi " Evanghelia Sfântului Ioan VIII:32

miercuri, 20 decembrie 2023

La stejarul cel mare

 



Printre exercitiile mele de imaginatie, este sa imi inchipui cum aratau aceste meleaguri in urma cu 800-1000 de ani. Cu siguranta daca as fi "intrat sub scoarta" celor cati-va stejari seculari din Gherdeal, as fi putut vedea evolutia locurilor pentru cate-va sute de ani. 

Se spune ca pe timpuri, ar fi fost noua astfel de stejari. Eu am mai prins pe ultimii 2 sau 3, dar stejarul la care ma gandesc, este cel care strajuieste inca emblematic, asemenea unei santinele la portile Gherdealului.




              Sa tot fie cate-va ierni, de cand intr-o dimineata geroasa, m-am trezit cu un prieten, Matei, insotit de inca doua persoana, care venisera sa vada stejarul legendar din Gherdeal. Ulterior am aflat ca unul dintre ei facea o inventariere a stejarilor seculari din Transilvania. Stiu ca data urmatoare cand ne-am intalnit, erau mai multi, sa-i zicem cercetatori, care ne-am inghesuit intr-un Unimoc in incercarea de a ajunge in apropierea stejarului impreuna cu aparatura pe care o aveau la dispozitie. Din pacate nu am putut sa ajungem la el, asa ca am abandonat masina si ne-am deplasat doar cu aparataura, in mod special o drona, care facea scanare Lidar. Au incercat o scanare a stejarului, pentru a-i afla volumetria. Ulterior am aflat ca din cauza dimensiunilor foarte mari ale coroanei, scanarea s-a facut doar partial fapt care a compromis cercetarea. Asa ca nu am descoperit nici de data aceast varsta batranului stejar. Totusi din spusele lor, am aflat ca ar putea fi unul printre cei mai mari si batrani din Transilvania. La ora actuala cel mai batran este considerat Stejarul (mai precis Gorunul) de la Mercheasa, Batranul Carpatilor, care la data intalniriri cu acei cercetatori ar fi avut in jur la 933 de ani. Ochiometric vorbind, dupa spusele lor, stejarul din Gherdeal ar fi putut avea chiar mai multi ani decat el.

Dar care sa fie istoria acestor stejari?



In limba germana, asa cum am mai amintit in alt articol exista un dicton, bei Eichen muss man weichen, care s-ar traduce aproximativ "stejarul ocoleste-l". Una dintre explicatii era ca stejarii erau plasati la rascruce de drumuri, fapt care s-ar confirma daca privim singura harata (harta din secolul al XIX-lea) in care l-am gasit marcat, cum se vede, pozitionat fiind in apropierea unei rascruci de drumuri. Acum nu stiu ce sa zic daca a fost plasat sau a fost lasat sa creasca, alaturi de ceilati 8. De ce zic lucrul acesta. In cultura saseasca exista conceptul "Breitelor" (braite- nume ca cel al celebrei paduri de langa Sighisoara). In limba germana breite inseamna latimi sau largime. Sasii plantau sau lasau cati-va arbori mai falnici dintr-o padure mai veche sa creasca. Era important ca in jurul lor sa nu mai fie alti copaci pentru a nu avea concurenta si a se dezvota impozant. Acest lucu nu avea o functie estetica ci in primul rand una practica. Pe timpul verii animalele aveau loc de umbra in timpul amiezii, iar toamna turmele, in mod special cele de porci erau ingrasate cu ghinda lor. Din cate am inteles era ultima ingrasare inainte de taiere iar pe deasupra ar fi dat si o aroma mai aparte carnii, din cauza taninilor.








Tinand cont de distanta la care se afla acum stejarul fata de sat, tind sa cred ca acum 700-800 de ani, satul Gherdeal ar fi fost plasat mult mai aproape de stejari, daca teoria cu "braitele" e valabila. De asemenea, e stiut ca pe timpuri satele din zona erau asezate mai pe inaltime si doar cu timpul au coborat spre vai. 

Daca am vorbit despre trecut si istorie, as vrea sa inchei cu viitorul. La ora actuala stejarul cel batran e inconjurat si incoltit de fagii tineri, care ii rapesc din "putinele farame de lumina" care mai ajung la el. In contextul actual, asa sufocat stejarul isi da cam ultimele suflari. Deja acum cate-va ierni, din cauza furtunii o ramura mai mare s-a rupt. I-ar prinde bine o toaletare sau indepartare a copacilor din jur care ii fac concurenta si ii fura din putinii ani de viata ramasi. Mai devreme sau mai tarziu, falnicul arbore se va prapadii, dar vreau ca aceste cuvinte si imagini sa conserve memoria celui care a fost odata stejarul din Gherdeal. Pana atunci, daca drumurile te vor duce pe aceste meleaguri, poate vei ajunge si tu cititorule sa-i admiri maretia.


P.S. Fragmente din cartea care este in proces de scriere.