" Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face slobozi " Evanghelia Sfântului Ioan VIII:32

joi, 14 iulie 2011

O tara mea frumoasa si pierduta ... zisera sclavii

Fa-ti timp pentru a citi textul, apoi vizualizeaza video-ul.




Un superb moment de performanţă muzicală şi revoltă !


Silvio Berlusconi lovit de Giuseppe Verdi

12 martie, Silvio Berlusconi a trebuit să se confrunte cu realitatea. Italia a sărbătorit aniversarea a 150 de ani de la unire şi cu acest prilej a fost la Opera din Roma, un spectacol al Operei din cele mai simbolice de la această unire: Nabucco de Giuseppe Verdi, dirijata de Riccardo Muti.
Nabucco de Verdi este o lucrare muzicală politica: ea evocă povestea de înrobire a evreilor în Babilon, şi celebra piesa "Va pensiero" este corul sclavilor oprimaţi. În Italia, acest cântec este simbol al căutarii libertatii poporului, care în 1840 - anul în care opera a fost scrisă - era asuprit de către Imperiul habsburgic, şi a luptat până la crearea Italiei unificate.

Înainte de spectacol, Gianni Alemanno, primarul Romei, a urcat pe scena pentru un discurs ce denunta reducerile din bugetul culturii, de catre guvern. Alemanno este membru al partidului de guvernământ şi fost ministru in guvernul Berlusconi.

Această intervenţie politică într-un moment cultural dintre cele mai simbolice pentru Italia, a produs un efect neaşteptat, mai ales ca Sylvio Berlusconi era prezent la spectacol...

Times - Riccardo Muti, dirijor, spune că a fost o reactie de revoluţie: "La început, am fost ovaţionat de public. Apoi am inceput spectacolul de operă. Totul mergea foarte bine, dar cand am ajuns la celebrul cântec Va Pensiero, imediat am simtit ca atmosfera a devenit tensionată în audienţă. Exista lucruri pe care nu le poţi descrie, dar le simti. Anterior, tăcerea publicului era preponderenta. Dar atunci când oamenii au realizat ca Va Pensiero va începe, tăcerea a fost schimbata cu o fervoare reala. Se putea simţi reacţia viscerală a publicului la lamento-ul sclavilor cântând "Oh ţară, atât de frumoasă şi de pierduta! .>".

În timp ce corul se apropia de sfârşit, audienţa deja striga "Bis! "Publicul a început să strige:" Trăiască Italia! "Şi" Vive Verdi! "Oamenii din balcoane au început să arunce cu mesaje patriotice - unii solicită,"Muti, senator pe viaţă".

Deşi el a mai acordat doar o dată la La Scala din Milano în 1986, un BIS, Muti a fost reticent în a acorda "a doua oara bis-ul". Pentru el, o operă ar trebui să fie de la început până la sfârşit. "Eu nu am vrut să se interpreteze un bis", Spune el.

Dar publicul a avut deja trezit sentimentul de patriotism. Într-un gest teatral, dirijorul se întoarse pe podium lui, si se confruntă atât cu publicul cat şi cu Berlusconi, şi asta e ceea ce s-a întâmplat:

[După ce apelul pentru un "bis" din "Va Pensiero" s-a oprit, s-a auzit în public: "Trăiască Italia!"]
Dirijorul Riccardo Muti: Da, sunt de acord cu "Trăiască Italia", dar ... [Aplauze]
Muti: Am peste 30 de ani de cariera şi am trăit ca un italian care a călătorit în întreaga lume de multe ori, mi-e ruşine de ceea ce se întâmplă în ţara mea. Aşa că voi aproba cererea dvs. de bis "Va Pensiero". Aceasta nu este doar pentru bucuria mea, ci pentru că in seara asta, când am condus corul cântând "O, ţara mea, frumoasă şi pierduta," m-am gândit că dacă vom continua în acest fel, vom ucide cultura pe care Italia construit-o. În acest caz, noi, ţara noastră am devenii cu adevărat "O, ţara mea, frumoasă şi pierduta,"[Aplauze, inclusiv a artiştilor pe scena]
Muti: Din moment ce avem aici un "climat italian," eu, Muti, am tăcut pentru prea mulţi ani. Permiteţi-mi acum... ar trebui să dam un sens acestui cântec, aşa ca suntem în casa noastră, pe scena capitalei, si cu un cor care a cântat frumos, dacă nu va suparati, va invit să vă alăturaţi pentru a cânta împreună.

El a invitat apoi audienţa să cânte cu corul de sclavi. "Am văzut grupuri de oameni ce se ridicau în picioare. Toata opera din Roma s-a ridicat. Şi, de asemenea, corul. A fost un moment magic de operă"
În seara aceea nu a fost numai o reprezentare Nabucco, dar, de asemenea, o declaraţie a teatrului în atenţia politicienilor
__________________________________
Articol preluat

2 comentarii:

  1. Acu ma gandesc cu tristete ca s-ar putea ca noi sa nu fim nici latini... ca uite latinii mai au un dram de mandrie nationala. :(

    RăspundețiȘtergere
  2. Referitor la ce spuneai, uite ce ziceau strainii despre noi pe la 1934: " The Roumanians, it is safe to say, are Romanised Dacians, infiltrated with Slav and to a very much lesser degree Tatar blood", ... in romana citire: Trebuie sa admitem ca romanii sunt daci romanizati, amestecati cu sange slav si, intr-o mult mai mica masura, sange tataresc" (R.W. Seton-Watson, A History of the Roumanians from Roman times to the Completion of Unity, Cambridge, The University Press. p.12)
    Oricum situatia este mult mai complexa deoarece inaintea tatarilor au fost multe alte valuri de migratori care au maturat aceasta parte de lume (goti,avari, protobulgari, pecenegi, uzi, cumani si altii pe care nu mai am loc sa-i mai mentionez :-) Asa ca se pare ca latinitatea noastra s-a cam diluat (si mi-e teama ca din genele latine am pastrat numai trasaturile negative :-) Acuam fac o conexiune, nu intelegeam de ce le place la asa de multi zgomotul pe care unii il numesc manele (sangele tatar /oriental o fi de vina :-)))
    Hai ca am deviat de la subiect. Simt nevoia sa inchei intr-o nota optimista :-) ... stii hibrizii sau corciturile au u avantaj, sunt mai viguroase si mai frumoase de cat indivizii pur sange :-)
    Ce sa-i faci, facem si noi haz de necaz
    O zi buna.

    RăspundețiȘtergere