Mora Bushcraft Forest Knife - More Mora

Ultima aparitie Mora este un cutit, care nici bine nu a primit certificatul de nastere in manuta ca s-a si trezit cu mai multe nume: Mora Bushcraft Forest Knife (nume care gadila urechile celor mai multi dintre noi :-), sau mai simplu Mora MG 2010 (MG ... de la Military Green)



Acest cutit face parte dintr-o noua categorie - Morakniv, sectiune destinata activitatilor outdoor.



Mora 2010 rupe traditia esteticii sobre a cutitelor Mora, venind cu maner mult mai placut atat ochiului cat si palmei (comparativ cu predecesorul lui, Mora 2000).












Pe langa atuul unui maner ergonomic, cu o excelenta priza (oferind conditii deosebit de bune pentru utilizare, indiferent de mediu, inclusiv cu manusi), Mora MG 2010 mai are si alte avantaje.






Mora foloseste patru tipuri de otel: sandvik (S), carbon (C), triflex (T), laminat(L).
Lama destinata modelului MG 2010 este realizata din otel Sandvik 12C27 inoxidabil.
Pe scurt caracteristicile otelului Sandvik ar fi: material flexibil, usor de intretinut, pastreaza un tais bun pe o perioada lunga, rezistent la umiditate si coroziune (producatorii spun ca nu rugineste), si desi nu are cantitate mare de carbon este usor de ascutit. Duritatea pe scara Rockwell este de 57-58 (HRC).
Iarna la temperaturi foarte scazute nu ai asa probleme cu el (doarece materialul nu devine casant).
Otelul Sandvik prezinta o distributie egala a materialului, oferind un tais mai fin si mai ascutit, in raport cu cele mai multe oteluri, asa cum se poate observa si in imaginile urmatoare




Lama este prevazuta cu mai multe zone care pot fi folosite la diverse activitati:
zona curbata care porneste dinspre varful cutitului poate fi folosit la jupuit, dezosat, sculptat (lucruri de finete si migaleala), pe cand zona din apropierea manerului poate fi folosita pentru despicat, aprindere (lucruri mai grosiere - avand in vedere ca lama este mai groasa in acea portiune). Intre cele doua portiuni trecerea este foarte lina.
De mentionat ca lama este inserata mai in profunzimea manerului, comparativ cu celelalte modele Mora.
Teaca este realizata dintr-un material rezistent si este prevazuta cu un orificiu pentru scurgerea apei.

Atat teaca cat si manerul au o culoare placuta, calda - verde oliv.




Un lucru care pentru mine conteaza foarte mult (mai mult de cat faptul ca este folosit de armata suedeza :-) este faptul ca este produs in Suedia, cu materiale suedeze.

ALTE DATE:

Lungimea lamei - 10,1 cm.
latimea lamei - 2,3 cm.
grosime - 2,4 mm. - lama se suptieaza spre varf pana ajunge la 1 mm.

Greutate: teaca 40 gr. + cutit 100 gr. = 140 gr.



Are si unele (-) minusuri: primul ar fi de cativa milimetri (este cu 8 mm. mai mic de cat modelul anterior Mora 2000)
un alt minus l-as vedea in sistemul de prindere - este bun (mult mai bun ca la celelalte modele, spatiul prin care poti introduce cureaua are 6,5 cm) dar cred ca cei de la Mora pot sa faca ceva si mai bun ...

In final ... cred ca Mora 2010 poate fi asemanat cu un VW (dar in loc de masina poporului, l-am putea denumi cutitul poporului :-): fara prea multe pretentii, usor de intretinut, accesibil, calitativ si de ce nu simpatic ... daca doriti mai multe informatii, detalii sau cum se poate procura scrieti la:

danielscuriosityshop@gmail.com

O singura ATENTIONARE ... trebuie utilizat cu mare prevedere (si cu asa ceva langa el... taie brici :-)

leocoplast :-)




P.S. Niste poze pentru baietii care sunt interesati de grosimea lamei ... plus alte poze cu zona de contact dintre maner si lama
Pozele nu au iesit prea bine - incerc sa pun cat de curand niste poze mai bune.






Un alt model Bushcraft 2010 - varianta Signal





Momentan singurul produs disponibil este acesta:


Mora Carbon
Pretul 79 lei + transport
contact:danielscuriosityshop@gmail.com

De curand a aparut un model la mora destul de interesant, pe care totusi, l-am anticipat inca din iarna trecuta :-) Bushcraft Survival

Varianta mea mai rudimentara a fost aceasta





Este vorba de un amnar suedez (firesteel) si o ascutitoare micuta din carbura metalica. Procedura , foarte simpla - am taiat un pix cu o circumferita apropiata cu a amnarului, "am bandajat" cele doua piese in care urmau sa stea amnarul si ascutitoarea cu scotch negru, suficient de mult (astfel incat daca am nevoie sa deslipesc si sa il folosesc in situaii de urgenta). Si cam atat :-)

Mora of Sweden

Deoarece am fost deosebit de mulțumit de calitatea produselor Mora of Sweden doresc să prezint câte-va informații despre această companie.
Compania a reapărut pe piață în 2005 din fuziunea a două "afaceri" mai mici KJ Eriksson (infințată în 1912) și Frosts (în 1891). Numele provine de la localitatea Mora (din regiunea Dalarna), Suedia.



Legat de istoria metalurgiei și calitatea produselor sudeze puteți găsi mai multe informații aici.
Și cei de la Mora se pot lăuda cu o tradiție în domeniu, de aproximativ 300 de ani (mă gândesc ce tradiții vechi de 300 de ani mai avem noi ... probabil bahice sau dionisiace :-)

Ceea ce m-a impresionat cel mai mult în ce privește produsele Mora a fost: simplitatea, urmată foarte aproape de o calitate excepțională la un preț extrem de mic. Cred că dacă ar fi să clasez un produs la raportul calitate preț, pentru Mora aș oferi primul loc pe podium fără nici o discuție.
În Suedia cuțitele Mora sunt folosite ca every-day knives în diferite activități, dar în special construcții. Cu toate acestea produsele lor acoperă o gamă foarte largă de la: bushcraft knive, cuțite de bucătărie, industriale, meșteșuguri și foreze pentru gheață.
"Cuțitele au găsit o trecere specială în cadrul comunității bushcraft bazată pe simplitatea și robustețea construcției lor, ușurința și siguranța întreținerii precum și multilateralitatea utilizării lor și nu fără îndoială prețul lor scăzut. Cuțitele Mora au fost apreciate de corifei :-) ai bushcraftului precum Ray Mears și Mors Kochanski." (sursă Wikipedia)
Acestea find spuse nu mai rămâne de cât să încercați și voi calitatea Suedeză ... Succesuri ...
fără eșece :-)

Dolar vs. Leu

V-ați gândit vreodată de ce banii noștri se numesc lei (animal care nu apare în fauna țării noastre ... și nu urși sau cerbi ? (... care sunt ceva mai autohtoni :-)

Să vorbească istoria ... pe la jumătatea secolului al XIX-lea în țara noastră circulau în jur de 90 de monede din care 20 erau de bază. Carol I, un conducător cu viziune s-a hotărât să facă ordine în haosul ... dealtfel specific zonei. De fapt inițiativa i-a aparținut lui A. C. Cuza, care din nefericire nu a putut-o materializa.
În aceea perioadă noi eram încă sub suzeranitate turcească. Așa că inteligentul Carol începe negocierile cu sultanul ... Luminăția ta, vrem să batem monedă proprie.
Răspuns: - Nu se poate !!!
... aici intervine geniul (care din nefericire lipsește aproape cu desăvârșire ... astăzi ... când e vorba de interesele țării) ...:
Măria ta, pe toate monedele de argint și de aur vom bate semiluna turceasca
- Da, așa sună altfel, așa îmi place :-)

Zis și făcut: Carol bate monedă ... dar nu peste mult timp este tras la socoteală de sultan :
De ce nu apare semiluna turcească pe monede ?

Carol ... a dat ordin să se bată numai bani de aramă, dar foarte diplomat și elegant i-a explicat sultanului:
- Luminăția ta, țara noastră este încă o țară săracă și nu ne permitem să batem monedă de aur și de argint ... dar când vom bate monede de aur și argint vom pune semiluna turcească așa cum ne-am înțeles.

Cea mai populară monedă care circula la începutul secolului al XIX-lea era talerul olandez: leeuwendaaler

Fiindcă riscai să-ți fracturezi limba când pronunțai leeuwendaaler, țăranul nostru a denumit-o după leul care apărea pe reversul monedei



De remarcat că alături de anul 1623 apare mottoul foarte inspirator , al Federației Olandeze: CONFIDENS.DNO.NON.MOVETVR. Cine se încrede în Dumnezeu nu este mutat.


Dar să revenim la leul nostru ... când se discuta alegerea numelui, cei mai mulți (probabil din curentul cu gât legău, nas suflău :-) au venit cu propunerea să se numească rumîn ... genial ;-)
... am fost salvați de replica unei alte minți luminate I.H. Rădulescu care a prezentat o situație ipotetică: ce face țăranul nostru dacă se duce la târg și vrea să cumpere un bou ... bade Gheorghe, cât costă boul ăsta .... răspuns - zece rumîni :-)
Și așa am ajuns să aven în loc de rumîni ... lei


dar cum rămâne cu dolaru ?
când comercianții olandezi au ajuns în America au adus cu ei și moneda leeuwendaaler... dar au păstrat doar ultima parte a termenul: daaler de unde a rezultat $ dolar.


Deci leul românesc și dolarul american au un strămoș comun ... Din nefericire similitudinile se opresc aici :- )))

Ceva experimente din vara aceasta I

Ceva experimente din vara aceasta II

Eroina din Gherla

Avea 15 ani, era elevă şi locuia în apropierea închisorii de la Gherla. În fiecare zi când mergea şi se întorcea de la şcoală, trecea prin faţa ferestrelor cu zăbrele şi se simţea privită de cei închişi. O dată, fără să-i vadă, a fluturat spre ei o batistă, şi dintre toate gratiile, i-au răspuns batiste fluturând. A reuşit să facă rost de la un impiegat de mişcare de alfabetul Morse, l-a învăţat şi a intrat în dialog cu deţinuţii, transmiţând de la geamul camerei ei semnale. Deţinuţii i-au transmis numele şi adresele soţiilor şi a început să le trimită acestora cărţi poştale, ilustrate în care le anunţa să vină la Gherla, la cimitirul catolic de sub zidurile închisorii, la o anumită oră când soţii închişi, şi preveniţi la rândul lor, le puteau vedea. Cărţile poştale le punea în cutii din Dej sau Huedin. Ingeniosul mecanism a funcţionat nebănuit, aducând puţină bucurie în tragedia unor familii. În cele din urmă a fost prinsă şi condamnată la 7 ani de închisoare. Era cea mai tânără deţinută, deţinuţii care nu ştiau cum o cheamă îi spuneau „îngerul păzitor”, avea acum 17 ani şi se numea Gertrud Bader.

Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, Sighet

Articol preluat de pe: http://gorbanescu.blogspot.com/2009/01/ngerul-pzitor.html

Fotocopii provenite de la Institutul de investigare a crimelor comunismului:

Enron vs. Google

Acestă postare a fost "plăsmuită" în urma citirii unui articol excepțional care mi-a dat mult de gândit. Este vorba de o analiză a două companii americane ENRON, respectiv GOOGLE (în variantă romanizată goagăl). Acest articol prezintă cum poate o filozofie să înalțe o companie (societate,comunitate,instituție) până pe cele mai înalte culmi sau să o arunce în cel mai adânc abis.
Voi începe cu povestea companiei ENRON ... de fapt spre final, MALEFICUL ENRON
Compania și-a început activitatea în anul 1985 la inițiativa lui Kenneth Lay
Între anii 1986 - 1996 compania a fost manageriată de Richard D. Kinder. Această perioadă ar putea fi rezumată la doi termeni: eficiență și transparență. Faptul acesta este demonstrat și de cifre (cu muuulte zerouri:-).Între 1990-1996 Enron a raportat o creștere a câștigurilor de la 202 milioane $ la 584 milioane $, în timp ce veniturile au explodat de la 5,3 miliarde $ la 13,4 miliarde $. Două ingrediente (eficiență și transparență) ... la care se mai pot adăuga promovarea unei atmosfere de familie (fapt care i-a adus lui Kinder respectul și loialitatea angajaților) ... iată secretul reușitei acestei companii.
Dar ca în ori ce poveste de succes trebuie să se întâmple inevitabilul ... inevitabilul s-a produs în 1997 când Jeffrey Skilling, absolvent de Harvard Business School l-a succedat pe Richard Kinder la președenția companiei. Skilling și-a inspirat modul de conducere al companiei din epocala carte scrisă de Richard Dawkins - Gena Egoismului (The selfish gene).
Cum a interpretat el această carte (nu mă pronunț cu privire la carte - nu am citit-o), : în concepția lui evoluția este condusă exclusiv de competiție, egocentrism și frică. Find partizan al teoriei "supraviețuirea celui mai potrivit" el a implementat în cadrul firmei o politica intitulată Peer Review Committee (PRC - Comitetul de Revizuire a Angajaților). Sistemul se baza tot pe două ingrediente (ca și la Kinder), numai că de această dată ele erau frica și lăcomia (așa cum am mai amintit - în concepția lui cele două sunt elementele care motivează cel mai bine un om). Conform sistemului PRC angajații erau evaluați periodic pe o scară de la 1 la 5. Cei care primeau calificativul 5 erau concediați. Consecința acestui sistem era că la fiecare șase luni între 10% - 20% dintre angajați erau dați afară, făcându-i pe cei care rămân să se simtă în permanență pe muchie de cuțit și într-o continuă stare de anxietate față de viitorul slujbei lor. Ca să sporească gradul de umilire recenziile formale alături de poza angajatului concediat era pusă pe pagina de internet a companiei. ... toate acestea le făcea cu binecuvântarea lui Kenneth Lay care afirma: " ...Cultura noastră este una dură. Este o cultură foarte agresivă".
Pentru că sistemul de evaluare era foarte arbitrar și subiectiv, era la îndemâna fiecărui manager să se folosească de el pentru a recompensa loialitatea oamenilor care ascultau ca oile și își făceau treaba fără să-și bage nasul unde nu trebuie și pentru a-i anihila pe cei cu viziuni diferite. Asmuțindu-i pe angajați unul împotriva celuilalt Enron a reușit să scoată tot ce e mai rău în oameni: egoism, lăcomie, competiție neloială. "În mod evident, elementul care crează un mediu social nefast este reprezentat de oamenii aflați la conducerea companiei: directori, manageri - pe scurt oameni care induc o anumită psihologie socială întregii firme".
Unde a dus acest mediu social nefast ? la un mare scandal
până una alta pe alții i-a dus aici ...



Beneficul Goagăl

Filozofia celor de la Google, în totală opoziție cu cea de la Enron "reușește să instaureze un mediu favorabil muncii, un mediu care le crește valoarea până și celor mai buni angajați, creând totodată o legătură extraordinară cu clienții lor." Deviza celor de la Google este "SĂ NU FIM RĂI". A fi angajat la Google înseamnă să te ridici la cele mai înalte standarde posibile de etică ale mediului afacerist: "este o chestiune de practică și de etică, angajăm oameni grozavi care muncesc din greu,pentru a construi produse extraordinare, însă cel mai de preț lucru este de departe reputația ce o avem ca și companie ce garantează încredere clienților noștri". "Mediul Google influențează foarte puternic atât fizicul, cât și psihicul angajaților, iar holul firmei pare să dea tonul asupra a ceea ce se află în spatele ușilor de sticlă. Vorbind despre acest aspect trebuie menționat că ușile și zidurile de sticlă sunt elemente transparente , deschise, care creează senzația de încredere. Angajații lucrează în grupuri restrânse, în spații cu canapele, în care își pot aduce și câinii. Ei lucrează din greu, dar se și relaxează pe măsură, în cadrul Googleplex existând nenumărate facilități. Este un mediu care conservă atât spiritul de echipă cât și cel de independență. Oamenii vorbesc la masa despre lucrurile de care se ocupă la momentul respectiv, spune un inginer software. Este ca și cum fiecare este un mic director al propriei sale companii. Mediul companiei Google accentuează prietenia și atenuează conflictele, minimalizând ierarhia directorilor și mărind gradul de interacțiune dintre departamente. Pentru că fiecare angajat realizează că este la fel de important pentru succesul companiei Google, nimeni nu ezită să întreacă un director la o competiție sportivă - declarația unui director. Angajații Google sunt chiar încurajați să-și dedice 20% din timp pentru dezbaterea unor noi proiecte, fără să fie supervizați de cei aflați pe o scară mai înaltă în ierarhie. Atmosfera companiei Google trece zidurile campusului și se extinde în întreaga lume. Să ne gândim doar la implicațiile Proiectului Bibliotecii Google Online, în cadrul căruia milioane de cărți din biblioteca publică din New York , precum și din bibliotecile Universităților Standford, Hardward, Michigan și Oxford sunt scanate și sunt puse la dispoziția publicului, pentru a fi citite gratuit de oricine de pe glob. Încă mai există probleme de copyright, care vor fi, evident, rezolvate, însă astfel de proiecte consolidează un mediu de încredere și reprezintă un pas important pe drumul către o mai mare libertate și prosperitate. Suntem de părere că o societate, pentru a funcționa corespunzător , trebuie să aibă acces nelimitat, liber și neinfluențabil către o informație de înaltă calitate, de aceea Google își asumă o responsabilitate față de întreaga lume. - Sergey Brin și Larry Page (cofondatorii Google). Cei care controlează informația controlează lumea, dar dacă toți avem acces la informație, nimeni nu o poate controla. Transparența informației poate învinge astfel hegemonia politică."

Sursă: Michael Shermer (Nu fi malefic), editorialist al revistei "Scientific American", publicist în Skeptic, autor a nenumărate cărți printre care De ce oamenii cred lucruri ciudate(1997), Știința binelui și a răului (2004).

Lingură din lemn de nuc

M-am gândit să mai pun și ceva text pe lângă atâtea imagini ... (ca să nu fac asemenea celor de la National Geografic:-) ... și să prezint motivația care se află în spatele acestor mici tentative artistico-manufacturiere.
În filozofia mea de viață, motivația este mai importantă de cât faptele ...

Primul imbold a venit odată cu sosirea pe lume a băiețelului meu. Mi-am propus să nu îi prea cumpăr jucării ... ci să i le confecționez, iar cu trecerea timpului, când va fi mai mare să le proiectăm și să le realizăm împreună. Încă nu i-am făcut nici o jucărie ... ce am realizat pană acum a fost doar antrenamentul :-). Plănuiesc să-i sculptez ceva în lemn de mahon (esența este mai dificilă decât în tot ceam mai lucrat până acum, dar sper să-l îmblânzesc ... mahonul).

Pe de altă parte ceea ce fac este și un PROTEST ... protest împotriva culturii consumeriste care face din tânăra generație o generație handicapată. O generație plafonată fără viziune și perspectivă, o generație care nu știe să aprecieze frumosul și să-l deosebească de kitsch ... nu-i acuz (și eu fac parte cam din același leat) ... ci vreau să prezint și alte variante, că se poate și altfel ...
Dacă cu 60, 70 de ani în urmă oamenii își petreceau o semnificativă parte a timpului încercând să își facă siguri o serie lucruri, unelte etc.(necesare traiului) ... astăzi acel timp (ba chiar mai mult) este petrecut la shopping , folosesc termenul tocmai fiindcă mă irită. Automat ... o astfel de generație educată doar să consume, va fi ruptă de realitate și de ... natură (lista cu "rupturile" poate continua).
Consider că în dezvoltarea armonioasă a unei persoane astfel de activități sunt la fel de utile ca și învățarea unei limbi străine sau a pianului ... aici sunt perfect de acord cu ceea ce afirmă domnul C. Sorescu :-)
La final ... obiectele pe care le-am realizat pană acum, nu le mai dețin ... decât în poze, ... pentru că le-am făcut cadou. Probabil e cea mai autentică metodă de a face cadouri ... în care se află o parte din sufletul tău, din talentul tău și din timpul tău ... de fapt o parte din tine.