Ce NU au facut japonezii dupa cutremur.

Un articol exceptional preluat de aici.

Stăpânirea de sine și tăria de caracter. S-au văzut lacrimi, dar nu strigăte, țipete, durere dezlănțuită sau necontrolată. Japonezii ne-au arătat o suferință cutremurător de decentă în manifestările ei.

Ordinea, demnitatea și conștiința. Oamenii au stat ore întregi la cozi pentru a primi ce li se oferea, dar nu s-au dus să-și ia singuri din magazinele abandonate. Sinistrații și-au împărțit, voluntar, fără înghesuieli, îmbrânceli sau cuvinte urâte, puținele resurse disponibile. Jaful nu a intrat în calcul. Când s-a oprit curentul electric în magazine, oamenii au pus produsele la loc în raft și au plecat. „Psihologic, avem o tendință comună de a evita să creem mai multă confuzie, panică sau un mai mare pericol și, de aceea, noi toți am ajutat la menținerea ordinii publice", declara pentru BBC, o angajată a municipalității din Sendai.



Vedere aeriana cu japonezi stand la coada, in curtea unei scoli, pentru a lua apa de baut, dupa cutremur.
(Foto: Reuters)

Răbdarea și responsabilitatea. Fluxul mare de oameni care căutau să ajungă acasă, intersecțiile nesemaforizate din lipsa curentului electric, au creat blocaje uriașe în trafic, după cutremur. Un corespondent BBC scria că nimeni nu a apăsat claxonul și nici nu a încercat să ocolească rândul pentru a ajunge în față. Au cooperat.

Sacrificiul și solidaritatea. Cincizeci de muncitori nu și-au părăsit postul, în ciuda riscurilor, ci au rămas pentru a continua procesul răcirii reactoarelor nucleare cu apă de mare. Un drum rupt de cutremur a fost complet reparat în 4 zile, astfel încât maşinile de mare tonaj să poată transporta alimente şi combustibil spre zonele lovite de tsunami. Organizațiile criminale din Japonia s-au implicat în distribuirea de ajutoare pentru sinistrați. „În timpurile de criză, nu mai există Yakuza şi civili sau străini. Sunt doar fiinţe umane şi ar trebui să ne ajutăm unii pe alţii", a spus unul dintre liderii organizaţiei criminale Sumiyoshi-kai, conform slate.com.

Acest tip de imagini nu reprezintă un decupaj de presă, ci reflectă cu adevărat (și fără pretenția de a elimina excepțiile) o lume profund diferită de cea în care trăim noi. Explicațiile pot fi găsite ușor în câteva principii de bază ale gândirii nipone (vezi lista de la finalul articolului), dar ce mi se pare remarcabil nu este setul de principii, discursul moral sau etic din Japonia, ci nivelul de adeziune al japonezilor față de aceste valori.

De-a lungul timpului, Japonia a fost acuzată de incapacitatea de a-și actualiza politicile din mers, de descurajarea diversității și a inovației, de lentoare și de rigiditate. În cazul crizei prezente, oficialii japonezi au fost mustrați pentru ezitare în luarea deciziilor, iar populația pentru conformism și lipsă de reacție critică. Nu e totul roz în Japonia. Însă ceea ce va rămâne, ca impresie durabilă, vor fi imaginile memorabile ale demnității, altruismului și răbdării japoneze din timpul acestei crize.

Oamenii vor continua mult timp să se întrebe de ce sunt japonezii diferiți. Răspunsul este educația - adeziunea față de un sistem de valori este cultivată cu multă grijă încă din fragedă copilărie. Spre deosebire de comuniști care au vrut să obțină coeziunea prin opresiune și egalizare forțată, japonezii caută coeziunea socială prin combinarea educației cu simțământul responsabilității și onoarei. Sistemul este eficient, dar cât este de sigur?

Modelul creștin afirmă, pe drept, că siguranța stă în alegerea liberă, motivată de dragoste, pentru că aceasta din urmă oferă contextul în care schimbarea caracterului poate fi complet autentică. Societatea japoneză însă, ca monolit, ne-a dat o lecție importantă despre ce înseamnă conexiunea vie între teorie și practică.

Deși presiunea omogenizării sociale are în Japonia o influență majoră asupra indivizilor, nu pot trage concluzia că niponii sunt responsabili, disciplinați și altruiști doar pentru că nu sunt liberi să aleagă altfel. În schimb, constat că libertatea de care se cramponează occidentul trebuie îmbinată la nivelul cel mai profund cu educația, pentru că libertatea însăși, prost înțeleasă, rănește societatea. De asemenea, constat că relativismul, deși ne ferește probabil de fanatism sau totalitarism, ne și dezrădăcinează. O altă lecție prețioasă pentru democrațiile creștine este că dragostea și empatia nu sunt doar sentimente volatile, ci sunt și principii care trebuie cultivate și măsurate prin gesturi de responsabilitate socială.
________________________________________

Iată câțiva dintre pilonii mentalității nipone, responsabili pentru reacțiile oamenilor din arhipelag în timpul crizei prin care trece Japonia.

Echilibrul. Budismul îi învață pe japonezi cum să obțină pacea interioară și echilibrul care sunt considerate unele dintre cele mai importante virtuți. Confucianismul a dezvoltat abilitatea japonezilor de a nu-și exprima sentimentele de tulburare. În Japonia oamenii zâmbesc cu fața și plâng în interior, spune profesorul Jeff Kingston de la Universitatea Temple din Tokyo.

Visul societății omogene. Ideea că japonezii gândesc la fel este un mit. Societatea japoneză dezvăluie aceeași uimitoare diversitate de credințe, preferințe și abilități ca în oricare altă societate a lumii, e de părere Jonathan Rauch, autorul cărții The Outnation. Diferența este că japonezii sunt educați să nu pună accentul pe diferențe, ci pe evitarea conflictului cu orice preț și astfel construiesc coeziunea socială, față de care se simt suprem responsabili. Japonezii simt că „în primul rând trebuie să fie responsabili față de comunitate" a spus, pentru CNN, Gregory Pflugfelder, directorul Centrului Donald Keene pentru cultură japoneză, de la Universitatea Columbia.

Evitarea conflictului. Încă de mici, japonezii sunt învățați că evitarea conflictului este posibilă dacă nu fac greșeli. Lipsa greșelilor înseamnă lipsa criticii și, deci, lipsa conflictului. A lua poziție critică în public față de ideea cuiva este un act de iresponsabilitate socială.

Armonia. Istoricul Hajime Nakamura consideră că armonia, acordul sau înțelegerea reciprocă au reprezentat principiul cel mai important în istoria Japoniei din ultimele sute de ani. Cel mai important este ca discuțiile să aibă loc într-o atmosferă de armonie, iar dacă problemele dificile sunt discutate astfel, soluțiile vor ieși spontan la suprafață.
___________________________________
articol apatinand domnului Iacob Norel

Curatarea pomilor

Zilele acestea m-am indeletnicit cu o activitate care imi place foarte mult... curatatul pomilor. Pentru mine este o activitate recreativa si in acelasi timp un exercitiu de imaginatie si intuitie. Sa explic putin - cand curat pomii caut sa imi imaginez cum va creste fiecare crenguta, daca va umbrii sau va atinge pe cele din jur.



Curatarea pomilor este indicata inainte ca temperaturile din timpul zilei sa depaseasca 7 grade C.(deci inainde ca seva sa inceapa sa circule).
Primii cinci ani sunt cei mai importanti in formaera pomului.
Rolul taierilor este acela de a intari si a-i conferi stabilitate viitorului copac (in acest sens, este bine sa nu fie foarte inalt - deoarece cu cat este aproape de sol, trunchiul lui va fi mai gros si mai puternic, iar vanturile puternice nu il vor afecta). Acest fapt ofera si avantajul de a avea acces mai usor la rod.

De asemenea trebuie ca viitorul copac sa fie cat mai iluminat, aerisit, si crescut echilibrat (pe toate laturile). In mijlocul copacului nu este indicat sa creasca ramuri deoarece, din cauza ramurilor de pe exterior, centrul va fi slab luminat. Ar trebui sa aiba aspectul unei cupe asa cum veti vedea in imaginile urmatoare:



In taierea tinerelor crengute se va folosit urmatoarea metoda - cu 2-3 mm deasupara unui mugure, se va taia intr-un plan inclinat, asa cum se poate vedea in imaginile urmatoare:

inainte de taiere:


dupa taiere:




taierile trebuie facute cat mai netede (pentru aceasta sunt preferabile unelte de calitate care sa fie ascutite foarte bine)
In filmuletul urmator veti vedea o taietura efectuata cu o foarfeca ieftina (autohtona:-), urmata de o taiere cu o foarfeca nemteasca. Se vede diferenta :-)



Din resturile mai groase care au rezultat in urma curatarii copacilor vor iesi linguri si alte lucruri frumoase, astfel incat nimic nu se pierde ci totul se transforma.
Asa ca spor la treaba, iar daca mai aveti pomi de curatat , grabiti-va:-)

Exercitiul fizic 1

Saptamana aceasta "m-am lasat de fumat" :-) ... in ciuda faptului ca nu am fumat niciodata si nici nu o voi face. Dar ... "a incepe sa faci miscare este comparabil cu a te lasa de fumat" Dr. Ralph Paffenbarger.
Saptamana aceast m-am reapucat de alergat, dupa cati-va ani (2-3) de abstinenta :-(, incepusem sa prind ceva rugina ... si m-am gandit ca tebuie sa fac ceva inainte de a-mi ajunge rugina la os :-)
E gorzav ...
Si ca sa aduc putina motivatie voi prezenta istoria unei doamne pe nume Mavis Lindgren (istorioara este preluata din cartea domnului profesor Lucian Cristescu, Incepe sa traiesti).
Istoria bunicutei Mavis Lindgren incepe acolo unde istoria celor mai multi se incheie. La 62 de ani, cu sechelele unei tuberculoze din tinerete, ale multiplelor pneumonii si cu degetele deformate de artrita, Mavis arata ca de 70. Pana la varsta aceea practicase un singur sport ... crosetatul :-). Ce a urmat, insa, i-a adus celebritatea de erou de prima pagina in New York Times, Sports Illustred si alte publicatii de mare tiraj.
Totul a inceput cu un seminar de sanatate, cand doctorul, el insusi pacient de cardiologie, a prezentat beneficiile exercitiului fizic. "Va astept maine dimineata la sase, in tenisi".
Desi consteinta de neputinta ei, a zis totusi sa incerce. La inceput nu a putut alerga mai mult de 200 de metrii. Insa dupa 7 ani a alergat cursa de 32 km in Sacramento. Si-a serbat 70 de ani alergand pentru prima oara intr-un maraton adevarat. La 73, a obtinut cel mai bun timp - un record mondial pentru seniori - 4:32:08. Pana la 86 de ani a alergat in 65 de maratonuri.
In 2010, la 103 ani, Mavis tot mai alerga cate 7 km pe zi. Pneumonia a disparut de mult. Fiind si vegetariana, Mavis e sanatoasa tun!
Beneficiiile exercitiului fizic deriva din efectul muschilor in activitate, care actioneaza ca niste statii de pompare a sanagelui, stimuland circulatia. Aceatsa determina cresterea aportului de oxigen la nivelul celulei. Organele isi intensifica activitatea, toxinele sunt eliminate, vitalitatea organismului se imbunatateste, iar omul intinereste. Cu exercitiu pe termen lung, speranta de viata creste in medie cu 5 ani.
Asa ca merita sa incercati si dumneavoastra :-)
O ZI BUNA SA AVETI !

Cum o sa ajungem de (din) sticla

V-ar placea o astfel de viata ?
Mie NU !!!



Ma intreb cand vor aparea oamenii din sticla? :-)

P.S. Si ca sa dau un mic raspuns la raspunsul meu... de ce nu as dori o astfel de viata - pe pamant nimic nu e gratis, totul are un pret, chiar si bunastarea
"Pe timp de razboi oamenii sunt ucisi de sabie, pe timp de pace de lux".
dupa parerea mea, luxul are taisul mai ascutit decat sabia. :-)

Reclama exceptionala

SUPERR ... clasicul ramane frumos indiferent de imprejurari :-)

Dr. Mikkel Hindhede

Dupa cum am promis, voi continua cu mai multe detalii despre doctorul Mikkel Hindhede, acest om deosebit care a facut enorm de mult bine tarii lui si de ce nu, omenirii. Experienta lui de viata poate fi inspiratoare atat tinerilor, cat si parintilor din zilele noastre. Sa ascultam ce povesteste el insusi:
"Cu toate ca tatal meu era taran, era socotit un om instarit. Poseda o extraordinara putere de munca, si muncea cu atata silinta, incat a transformat zone mlastinoase in pamant cultivabil. Sistemul de nutritie pe care l-am promovat de-a lungul vietii, il am in mare parte de la el. Cand eram copil, mancarea noastra se compunea din: 2 mese pe zi de cereale, uneori chiar 3, iar la pranz aveam cartofi din belsug cu o bucatica de slanina. Tatal meu a dat copiilor lui urmatorul sfat: Traiti simplu, nu fumati, nu beti niciun fel de alcool si nu faceti legaturi cu oameni care nu sunt ca voi."
Doctorul Hindhede, povesteste cat de usor i-a fost chiar in anii studentiei sa nu fumeze sau sa nu bea alcool, caci niciodata nu-si vazuse parintii facand asa ceva. Nu a luat parte la petrecerile studentesti cu bautura, mancare, fumat si pierderea noptilor. Se scula la 6 dimineata si programul de lucru incepea dupa ce parcurgea 1-2 km in aer curat. Niciodata nu lucra dupa 8 seara si nu pierdea noptile. Din aceasta cauza randamentul lui profesional a fost excelent, asa incat profesorii il considerau genial. "Eu stiu", spune el, "ca nu sunt un geniu, ci numai un om obisnuit care a inteles sa traiasca cu cumintenie".
Cu o asa stralucita calificare, doctorul Hindhede, nu ramane in oras ca medic, ci prefera sa profeseze la tara. Intelege de timpuriu ca viata in mijlocul naturii este singura care il poate vindeca pe om. Ajunge atat de cunoscut si iubit de oameni incat i se ofera un laborator in Copenhaga pentru cercetari in nutritie. Cartea lui "Sanatate printr-o hrana simpla si adevarata", devine cunoscuta in toata lumea. Cand a implinit 80 de ani si a fost sarbatorit in capitala tarii sale, doctorul Hindhede a declarat plin de umor unui jurnalist:
-150 de ani lungi, nici nu am baut alcool de nici un fel, si nici nu am fumat!
-150 de ani?, s-a mirat jurnalistul.
-Da, am calculat corect. Nici tatal meu, nici bunicul meu nu au fumat si nu au baut alcool.
Doctorul Hindhede a lasat urmatoarele reguli pentru pastrarea sanatatii:
"Daca un tanar m-ar intreba cum ar putea sa-si pastreze sanatatea, puterea de munca si sa se bucure cu adevarat de viata, i-as raspunde:
1. Gandeste ca hrana simpla ca painea completa, cartofii, untul, laptele, legumele si fructele, sunt cele mai sanatoase alimente. Chiar daca nu reprezinta toata alimentatia ta, sa constituie cea mai mare parte din hrana. Mananca cel mult de trei ori pe zi. Mananca incet si mesteca bine, si sa nu crezi ca daca te hranesti cu vegetale trebuie sa mananci mult, nu iti va face bine. Este adevarat ca se invata greu arta de a manca putin. Cel putin o jumtate de ora inainte de masa trebuie sa simti o foame adevarata. O zi pe saptamana sa nu mananci nimic, este benefic organismului, mai ales daca ai o profesie sedentara.
2. Nu fuma si nu te bucura de nicio bautura care are alcool. La fel straduieste-te sa nu bei cafea. Cea mai buna bautura este apa proaspata de izvor.
3. Mergi devreme la culcare si scoala-te devreme. Spala-te dimineata cu apa rece, iar apoi frectioneaza intregul corp cu o perie sau cu ceva aspru. Fa in asa fel, incat zilnic sa-ti pui muschii in miscare in aer curat (sport, lucru in gradina etc.). Daca nu ai aceasta posiblitate, sa faci plimbari lungi de 8-10 km mai ales in zilele cu soare. Ai treaba in celalalt capat al orasului, mergi pe jos, nu cu autobuzul sau tramvaiul.
4. Sa te obisnuiesti cu o temperatura scazuta, nu sta permanent langa soba. In aer curat nu trebuie sa fi foarte gros imbracat. Vara imbraca-te cat mai usor, cu lucruri din fire naturale. Gandeste-te ca soarele vindeca cele mai multe boli (n.m. in zilele noastre expunerea la soare trebuie facuta totusi cu precautie).
5. Pazeste cu strictete legile morale. Un barbat cu o singura femeie este mijlocul cel mai sigur pentru prevenirea bolilor sexuale, care pentru raspandirea lor au nevoie de trei persoane. Cand vor intelege oamenii in fine ca pe masura in care alearga dupa placeri, cu atat devin mai insetati de ele, si ca cea mai mare placere in viata este sa ramai sanatos la corp si la suflet! Intr-o astfel de sanatate nu mai exista alergarea dupa placerile artificiale. Sa-ti simti nervii si muschii plini de sanatate si forta de viata, aceasta este singura si adevarata placere a vietii, care nu lasa in urma nicio suferinta.
Sobrietatea si modul de viata modest, te vor face sa gasesti drumul spre fericire."
Ce fericiti sunt copiii carora parintii le dau un astfel de exemplu.

Desi sfaturile par demodate pentru zilele noastre, am convingerea ca efectul lor este acelasi. Echilibrul si cumpatarea sunt elemente pe care daca civilizatia actuala le-ar practica, ar evita multa suferinta si neplacere.
____________________________
*informatie preluata din cartea "Pentru ce atat de bolnavi?"

Experimentul danez

"In timpul primului razboi mondial, Danemarca inconjurata de blocada, era amenintata sa moara de foame. Danemarca era considerata o tara agricola, cultiva cereale, crestea vaci si porci, a caror carne o exporta. Erau foarte cautate produsele ei lactate: laptele, untul,branzeturile. Dar ca sa-si poata creste animalele, inainte de razboi importa cereale. Productia proprie de cereale abia ajungea sa-si indestulezele populatia.
In timpul razboiului, nu mai era posibil importul de cereale pentru cresterea animalelor si tara se vedea dintr-o data in fata unei alegeri vitale: sa hraneasca porcii cu cereale si cartofi, sau oamenii? Sa lase sa moara animalele sau oamenii?
In fata acestei situatii grave, guvernul danez apeleaza la unul dintre cei mai populari si cunoscuti medici din acea vreme, careia i se da mana libera sa hotarasca si sa-i scoata din impas.
Este vorba de medicul danez Mikkel Hindhede.
Doctorul Hindhede hotaraste sa reduca cresterea porcilor la jumatate. Astfel revine oamenilor o cincime din orzul si cartofii care se dadeau porcilor. Apoi toate taratele care ramaneau de la macinarea graului le amesteca cu secara ca sa faca o paine hranitoare pentru populatie. Proba a facut-o chiar in laboratorul lui, pus la dispozitie de guvern. Mai departe, rationalizeaza bauturile spirtoase, caci pentru producerea lor, era nevoie de cereale si cartofi. Producerea berii, bautura cea mai iubita a danezilor o reduce la jumatate. In acelasi timp, din cauza blocadei, in tara nu mai ajungeau cafeaua si tutunul. Calculand totul la limita, doctorul Hindhede oferea populatie drept hrana: consum la discretie din paine de secara, mult mai putin din paine alba, consum la discretie din cartofi si paste din faina de orz. Consumul de grasimi se reducea la jumtate din ceea ce erau ei obisnuiti inainte de razboi, iar al carnii devine extrem de mic. Consumul de lapte ramane neschimbat, pentru ca acum nu se mai hranesc porcii cu lapte(in Danemarca, inainte de razboi porcii consumau lapte mai mult decat oamenii). Consumul untului se injumatateste si el, revenind totusi cate 250 gr. pe saptamana pentru fiecare locuitor.
Ce urmari a avut aceasta nutritie asupra populatiei daneze de aproximativ trei milioane de oameni?
In primul an al rationalizarii (1917-1918), a scazut mortalitatea populatiei cu 17%, iar cazurile de boala a scazut atat de drastic, incat medicii au inceput sa se planga de somaj. Pe langa toate aceste castiguri, se adauga si o economie de mai multe sute de milioane de coroane daneze, aceasta in conditiile in care in tarile vecine oamenii mureau ca mustele."
Ce inseamna omul potrivit, la locul potrivit, in momentul potrivit.
Mai multe despre acest om vom afla in articolul ce va urma.
____________________
*paragraf preluat din cartea Pentru ce atat de bolnavi ?
- mai multe informatii referitoare la experiment puteti vizualiza aici

Poveste cu "aroma de cires"

Povestea a inceput de la un concurs initiat de mine pe bushcraft.me.

Arsenalul uneltelor folosite :-)



Unealta pe care am folosit-o cel mai frecvent si de care sunt cel mai multumit

Poate fi achizitionata de pe adresa danielscuriosityshop@gmail.com la pretul de 105 Ron.
O alta unealta deosebit de buna este:



Desi nu l-am folosit decat foarte putin la sculptat - cutitul dalta care poate fi vazut (filmat) in articolul anterior, pot sa il recomand celor pasionati de sculptura in lemn. Ambele unelte pot fi achizitinate de la aceeasi adresa, prezentata anterior, la pretul de 90 Ron. bucata.

Dar sa revenim la povestea lingurii





Ca sa impartasesc cateva din secretele pe care le-am descoperit si eu pe parcurs, as incepe cu problema faptului ca lemnul crapa. Chiar si bucata aceasta, desi avea cel putin 6 luni de uscare, dupa ce i-am dat coaja jos, a avut o crapatura care a inaintat multicel. De aceea de cate ori sculptez ceva las vreo 5 centimetri (poate ar fi bine chiar mai mult), astfel incat fisurile sa nu ajunga pana la sculptura propriu-zisa.
Al doilea motiv pentru care las acei cativa centimetri in plus este ca sa pot imobiliza bucata ramasa intr-o menghina si astfel sa imi utilizez ambele maini (daca folosesc dalta si ciocan de lemn).






Lather edit:

dupa ce am dat-o cu ulei ...

Strop - ascutit unelte

Despre Leather Strop, am auzit si vazut prima data, la prima intalnire Bushcraft Romania (Siriu; Buzau). Mi s-a parut interesanta ideea. Din nefericire nu am putut-o materializa din cauza timpului ... atat de repede cat mi-am propus.
La realizarea proiectului am folosit urmatoarela unelte:



+ o masina manuala de gaurit (de pe timpu lu' bunicu) si un aparat cu capse




Materialele folosite: o simpla bucata de lemn de brad, o bucata de piele cu fata nefinisata pozitionata spre exterior.
Lungimea este de 37 de cm din care 27 acoperiti cu piele.
Timp de lucuru (insumat pe mai multe zile) ... nu cred ca am depasit 2 ore.

Ce a iesit puteti vizualiza in urmatoarele poze:




Ca sa fie "tacamul complect" am adaugat si o pasta de lepuit (de fapt nu prea era o pasta, ci mai degraba un calup de material solid si sfarmicios ... pe care am reusit sa-l intind pe suprafata de piele, cu destul de multa greutate). Poate are cineva o solutie mai buna ... eu am incercat sa-l incalzesc putin ...



Pasta de lepuit are rol abraziv (este un abraziv fin). Personal am folosit sistemul pentru ascutit daltile si urmatoarele unelte, in vederea cioplirii in lemn :-) Anumite informatii utile puteti gasi aici cu privire la pastele abrazive de la noi din tara.
Sunt deosebit de multumit de calitatea taisului in urma ascutirii pe strop.
ATENTIE ! am inteles ca pasta este destul de toxica, asa ca nu folositi cutitul in prepararea alimentelor, daca nu l-ati spalat foarte bine dupa ce l-ati ascutit cu pasta abraziva.
I-am facut si sotiei, pentru bucatarie, dar la acela nu folosesc pasta de lapuit.
In urmatoarea filmare: o varinta de folosire ... intre timp am gasit alta mai buna :-)



Si acum nodul promis de ceva vreme:

Abatele Pierre

Era prin 1912, la numai cateva luni dupa ce Titanicul se scufundase. In familia unui bogat negustor de matasuri din Lyon, se naste al cincilea copil, Henri. In ciuda intentiilor tatalui de a-l determina pe tanar sa-i urmeze calea, la 18 ani ... visand la o lume mai buna, acesta renunta la mostenire si se calugareste.
Al Doilea Razboi Mondial l-a scos din contemplare si l-a aruncat in valtoarea Rezistentei franceze. Acolo si-a primit pseudonimul "Pierre". Din locuinta sa din Grenoble, Pierre conduce un cuib de luptatori. De doua ori arestat a scapat de fiecare data, dupa ultima scapare este nevoit sa fuga in Algeria.
In 1945 "revolutionarul" este impins ca deputat in Adunarea Nationala Constituanta. Dezgustat de politica, in 1950 isi da demisia din Parlamentul Frantei.
Gasise ceva mai bun de facut: la data aceea , Parisul misuna de oameni ai strazii lipsiti de toate. Abatele Pierre s-a dedicat ajutorarii lor.
Iarna lui 1954 a fost una cumplit de geroasa. In fiecare noapte in Paris mureau cam 2000 de oameni degerati. Abatele nu mai poate suporta. Rosteste la radio un apel fulminant catre parizieni. Peste noapte, se naste "insurectia bunatatii". In cateva zile se strang 500 de milioane de franci si apar volunatrii! Luat pe nepregatite de sarcina imensa a distributiei, Pierre pune la cale cel mai inspirat sistem: ii organizeaza pe cersetori, ca sa-i ajute pe cersetori. Metoda da roade.
Vazandu-se deodata utili, vagabonzii s-au facut oameni de treaba.
Dupa ce a trecut iarna , Pierre ii organizeaza in echipe si ii trimite prin tot Parisul sa stranga sticle. Pe altii mai voinici, ii echipeaza sa transforme din ruine ... un depozit, unde sa fie sortate sticlele. Asa s-a nascut Societetea Emaus, in care cersetorii ii salveaza pe cersetori. Modelul s-a extins si peste hotare in peste 42 de tari (Beirut 1959, colonia de leprosi Vellore, din India 1971).
In 1992 a fost medaliat cu Legiunea de onoare. De asemenea, pentru stradaniile sale de a face lumea mai buna, ani de-a randul a fost votat cel mai popular om din Franta. Abia in 2003, a fost intrecut de ... fotbalistul Zidane. Spune si asta ceva despre "evolutia societatii" ...
Desi cu o viata riscanta, scapat ca prin urechile acului de nenumarate nenorociri, printre care un accident aviatic (1950) si un grav naufragiu (1963), Pierre - ca si altii care "isi pierd viata pentru Isus" atinge pragul longevitatii, moare la nouazeci si patru de ani (22 ianuarie 2007). In ciuda personalitatii sale controversate Pierre, a lasat in urma ceva ... a facut ceva pentru semeni ...
Pare pe dos. Dar oamenii care au iubit cel mai mult Imparatia de sus, sunt cei care au facut cel mai mult pentru lumea de jos.
De fapt asta si este esenta adevaratului crestinism ...
_____________________
material care apartine d-nului profesor Lucian Cristescu

Crucea insangerata

Cu vreo doi ani in urma am ajuns in Geneva, orasul lui Calvin si a altor cativa oameni de calibru, care au lasat ceva benefic in urma lor. Printre locurile pe care le-am vizitat se afla si unul care are legatura cu ce voi scrie in continuare.
Desi stiam istoria lui Henry Dunant, modul in care a povestit-o aseara, profesorul Lucian Cristescu, m-a entuziasmat atat de mult incat nu am putut sa ma abtin sa nu o impartasesc si pe glob (blog:-)
Personajul despre care am amintit s-a nascut in Geneva in 1829, intr-o familie destul de bine asezata. Dedicarea neobosita a parintilor pentru orfani si amarati a adancit sensibilitatea baiatului.
La optsprezece ani, Dunant a devenit membru al Societatii Caritabile. Fiind plin de initiativa a infiintat "Societatea de marti" un cerc de tineret care se strangea pentru studiul Bibliei si binefaceri la azil, orfelinat, puscarie ... Dar preocuparile caritabile i-au furat timpul pentru scoala, fapt pentru care Dunant a fost exmatriculat.
Tatal sau s-a oferit sa-l ajute, si datorita spiritului sau si a inteligentei a ajuns negustor, bancher si a infiintat mai multe companii ... (chiar pana in indepartata Algerie).
Pentru a-si clarifica niste situatii juridice (referitoare la Algeria - care atunci era sub francezi), Dunant a trebuit sa mearga in audienta la Napoleon al III-lea, care era in plin razboi cu Austria, pe frontul de la Solferino.
Providenta a facut sa ajunga acolo exact pe 24 iunie 1859, ziua macelului.
Pe campul de lupta zaceau 38.000 de morti si raniti. Atmosfera de iad l-a socat pe Dunant. In cateva ore a luat initiativa si a organizat populatia civila din oras. Pentru ca nu aveau nimic, Dunant a cumparat tot: de la consumabile sanitare, pana la corturi-spital. Zi si noapte a indemnat pe cetateni sa-i trateze pe raniti fara deosebire: Tutti fratelli !
Ajuns acasa, Dunant a dat glas poverii sufletesti in cartea Amintiri de la Solferino, pe care a distribuit-o personalitatilor Europei. Cartea a cazut si in mana unui jurist de la Societatea Caritabila din Geneva, care a prins ideea si l-a ajutat sa infiinteze societatea visata. Astfel pe 17 februarie 1863, s-a nascut Comitetul International al Crucii Rosii (adica insangerata), care, chiar in acelasi an avea sa coopteze 12 state membre.




Implicarea sa totala in cauza umanitara, i-a atras falimentul. Cu datorii la banci, Dunant a fost condamnat de Tribunalul din Geneva pentru "afaceri oneroase".
Denigrat inaintea societatii si chiar exclus din Comitetul Crucii Rosii, Dunant paraseste Geneva pentru totdeauna. Va ramane vesnic calator, urmarit de creditori si sustinut doar de cativa prieteni. In cele din urma se va refugia intr-un azil.
Rareori razbuna providenta atat de prompt nedreptatile. Prietenii sai au continuat sa-i popularizeze ideile si numele ... iar treptat, cu trecerea anilor Dunant a recapatat respectul lumii.
In 1901, un comitet norvegian proaspat infiintat a ajuns sa ia in discutie personalitatea care a contribuit cel mai mult la cauza pacii. Dupa multe tatonari, majoritatea l-a votat pe batranul de saptezeci si trei de ani.
Astfel Henry Dunant a devenit detinatorul primului Premiu Nobel pentru Pace din istorie.
Dunant nu a folosit in scop personal niciun cent din cei 104.000 de franci elvetieni. I-a destinat caritatii, iar el a ramas mai departe la azil. A murit cu intrebarea: "Incotro se indreapta omenirea ?".
__________________________________________
informatii preluate din prelegerea domnului profesor Lucian Cristescu "Incepe sa traiesti"
cei care vor sa vizioneze aceste emisiuni o pot face aici online, inregistrare.
O prelegere foarte buna pentru cei interesati de subiectul sanatatii Taramul longevivilor
merita vizionata
Speranta de viata ar creste imens, daca verdeturile ar avea miros de carnati
:-))) (Doug Larson)

Pietrele Naturale

Articolul de fata s-a dorit un interviu scurt, dar a iesit ceva mult mai complex si mai interesant. In domeniul pietrelor naturale nu am foarte multe cunostinte si nici material didactic :-)
"Materialul didactic" se rezuma la doua pietre:

una gasita de mine intr-un sant, dintr-un sat sasesc din Ardeal



ce mi-a atras atentia la ea si in acelasi timp si lucrul care m-a facut s-o remarc in acel sant este un mic orificiu care strabate piatra dintr-o parte in alta.
Aceasta a fost piatra pe care am purtat-o cu mine peste tot pana sa am ascutitoarea prezentata in articolul anterior.

a doua este un cadou de la un prieten din Belgia



Fiindca resursele si cunostiintele mele se opresc aici il invit in "scena" pe domnul Catalin Sorescu, care este un bun cunoscator al pietrelor naturale si un expert in pietre belgiene (ardennes-coticule).

Cate-va intrebari domnule Sorescu. Ne puteti spune ce sunt pietrele belgiene ?

Pietrele belgiene abrazive care ne intereseaza – coticule (galbene) si BBW (albastre) – sunt roci sedimentare formate din argila si materie cu origine vulcanica. Ele au luat nastere printr-un proces unic de metamorfoza care a avut loc intr-o zona limitata a muntilor Ardeni. Acest proces de transformare a dus la aparitia intr-o concentratie deosebit de mare a cristalelor de granat Spessartit. Acest tip de granat se prezinta sub forma de cristale aproximativ sferice-multifatetate, asemanatoare unor mingi de fotbal cu dimensiuni intre 5 si 20 microni:



Fatetele acestor cristale formeaza unghiuri obtuze intre ele, unghiuri care confera acestor particule, precum si pietrelor care le contin, proprietati de abrazivitate puternica, dar in acelasi timp delicata.

Concentratia de cristale de granat in pietrele “BBW” si “Coticule” este deosebit de mare si variaza intre 20% si 45%. Pietrele galbene (coticule) tind sa aiba concentratia mai mare de cristale abrazive, dar aceste pietre galbene sunt mult mai rare si mai scumpe decat pietrele albastre (BBW).

Pietrele belgiene galbene (Coticule) sunt folosite inca de pe vremea Imperiului Roman. Actuala si singura exploatare de pietre belgiene care mai exista (http://www.ardennes-coticule.com) isi are sediul si atelierul de prelucrare in aceiasi cladire in care timp de peste 145 s-a petrecut, neintrerupt, aceiasi activitate.



Cariera din care se extrag pietrele belgiene se intinde pe o suprafata de aprox. 300 x 100 metrii. Pentru fiecare kilogram de “Coticule” se extrag 2 tone de minereu!


Ce caracteristici au pietrele abrazive naturale belgiene ?

Pietrele belgiene “Coticule” si “BBW” sunt pietre abrazive foarte fine cu o duritate structurala medie. In functie de modul de utilizare dar si de piatra particulara pe care o avem, granulatia efectiva a acesteia poate fi variata in intervalul 4000-10.000. Deoarece continutul de granati din pietrele belgiene este foarte mare (cel mai mare intalnit in natura), aceste pietre sunt foarte abrazive relativ la finetea lor. La o finete comparabila, foarte putine pietre intalnite in natura se pot lauda ca sunt mai eficiente ca pietrele belgiene!

Asa cum am vazut mai sus, particulele active care confera pietrelor belgiene o abrazivitate remarcabila sunt cristalele de granat. Duritatea acestora este peste 72 hRC (1360 Knoop) astfel incat pietrele belgiene se preteaza la ascutirea oricarui obiect taios din otel. Duritatea otelurilor cunoscute nu depaseste 65 hRC iar marea majoritate a cutitelor si uneltelor taioase au duritate sub 62 hRC.

Ca structura, pietrele belgiene se afla undeva intre pietrele dense de tipul Arkansas si cele moi, japoneze (gresii). Aceasta face ca o piatra belgiana, la o abrazivitate comparabila cu o piatra japoneza de super-calitate, sa reziste la mult mai multe folosiri. Fata de pietrele Arkansas sau asemanatoare, pietrele belgiene, desi mai moi, sunt mult mai eficiente si mai versatile (de exemplu prin capacitatea de a li se varia granulatia efectiva). Din experienta mea cu mai multe tipuri de pietre naturale (Arkansas, japoneze de mai multe feluri, englezesti, germane, belgiene etc) pietrele belgiene mi-au parut compromisul cel mai bun intre eficienta, rezistenta in timp si pret. As tinde sa spun ca sunt cele mai bune pietre naturale din categoria de granulatie ~6000, dar nu vreau sa fac afirmatii fara sa fi incercat pietre foarte scumpe japoneze (exista unele de peste 2000 USD bucata de 1kg).

Ca o remarca ce merita a fi amintita este faptul ca o piatra mai dura isi pastreaza planeitatea mai mult timp ca una moale, dar tinde sa fie mai putin abraziva. La pietrele moi particulele abrazive sunt eliberate mai frecvent din structura in care sunt prinse formand o pasta abraziva foarte eficienta. Este stiut ca pietrele japoneze sunt utilizate prin formarea pastei puternic abrazive pe suprafata cu o piatra mai mica numita Nagura. In acelasi mod pot fi folosite si pietrele belgiene, caz in care granulatia efectiva coboara spre 4000. Prin diluarea succesiva a pastei abrazive pe pietrele belgiene, granulatia aparenta a acestora tinde spre 10.000 (piatra uda si fara pasta). Pietrele foarte dure, gen Arkansas, nu au aceasta proprietate interesanta de a putea fi utilizate cu sau fara pasta abraziva creata pe suprafata.

La ce se pot folosi pietrele naturale belgiene ?

Pietrele belgiene sunt pietre abrazive utilizabile la finisarea taisurilor cutitelor, bricelor, uneltelor si a oricaror alte obiecte taioase. Pentru a fi eficienta finisarea taisului pe o piatra belgiana, acesta trebuie sa fi fost ascutit in prealabil pe o piatra abraziva mai grosiera (cu granulatia 500 -2000). O data ce avem un tais ascutit (adica cu cele 2 plane ale taisului intersectandu-se dupa o linie foarte subtire) dar nefinisat (adica cu micro-striatii lasate de o piatra grosiera sau medie), trecerea acestuia de cateva ori pe o piatra belgiana “Coticule” sau “BBW” ii va imbunatati in mod semnificativ capacitatea de taiere si rezistenta in timp a acestei proprietati. Aceste lucruri se intampla deoarece finisarea taisului pe o piatra fina duce la eliminarea “zimtilor” lasati de piatra grosiera, zimti care reprezinta puncte de slabicine care in scurt timp se transforma in mici crapaturi ale taisului (care astfel va ceda mai usor).

Pietrele belgiene galbene (Coticule) au fost timp de secole pietrele standard folosite de barbieri pentru ascutirea bricelor. Chiar si acum, cei care inca folosesc briciul pentru a se barbieri prefera pietrele belgiene tuturor celorlalte variante naturale sau artificiale. Acest fapt se datoreaza eficientei si versatilitatii in utilizare a acestor pietre minunate.

De ce sunt atat de renumite aceste pietre ?

Deşi în multe locuri de pe Terra fenomene geologice misterioase au dat nastere unor roci mai speciale ce au proprietatea “magica” de a da tais otelului bont, doar o mica parte a acestora au ramas in constiinta umanitatii de la o generatie la alta timp de zeci sau chiar sute de generatii. Printre aceste cateva tipuri de pietre ce pot fi enumerate pe degetele de la o singura mana, cu siguranta isi gaseste loc piatra belgiana galbena, asa numita Coticule. Ea este pretuita si cautata inca de pe vremea Imperiului Roman si insusi denumiera de Coticule inseamna piatra de ascutit in limba latina!

Daca aceasta piatra renumita s-ar fi extras din dealurile pe care este asezata Roma, i-as fi putut banui de subiectivism pe vechii romani, dar ea se extrage dint-o regiune indepartata si doar calitatile ei intrinseci au facut-o atat de dorita in vremuri in care marketingul si televizorul nu mimnteau poporul ca in zilele noastre!

Cine a pus o data lama unui cutit sau unelte pe piatra belgiana galbeana si a vazut cum dupa doar cateva treceri particulele fine de otel se aduna pe suprafata acesteia, cu siguranta a inteles ca laudele aduse acestei pietre nu sunt desarte! Este absolut remarcabila puterea de abraziune a unei pietre cu granulatie atat de fina!

In plus, versatilitatea acestei pietre datorate proprietatii de a se putea utilizeaza atat direct, lubrifiata cu apa sau prin formarea in prealabil a pastei abrazive pe suprafata ei, o recomanda ca o piatra cu totul neobisnuita! Ea este preferata de cei care ascut brice acolo unde alte pietre nu reusesc sa produca rezultate satisfacatoare!

Domnule Sorescu va multumim.

Mai multe imagini si informatii puteti gasi aici: http://csorescu.wordpress.com/2011/01/21/pietrele-belgiene-faq/

Personal am folosit o astfel de piatra si pot sa spun ca sunt deosebit de incantat de ea, asa ca recomand pietrele belgiene din toata inima.
Pentru cei care doresc sa procure astfel de pietre puteti comanda la urmatoarea adresa, la acelasi pret ca si in Belgia http://csorescu.wordpress.com/for-sale/

VA URMA ...

Despre ascutirea uneltelor

Ceea ce imi trece prin cap cand aud termenul "ascutire" este traditia japoneza in domeniul ascutirii uneltelor ... am auzit de tamplari japonezi care petrec mai mult de 1/3 din timpul acordat unui proiect, pentru ascutirea uneltelor.
Din nefericire nu ne putem lauda cu o traditie de genul asta ... o fi de vina si perioada "cenusie" in care nea Ion de la scularie stia sa le faca pe toate, iar cand aparea vre-o problema ... merge(a) si asa.
Desi nu ma consider specaialist doresc sa continui un demers inceput deja de altii, referitor la modul in care se pot ascutii uneltele.
Dupa categoriile pe care le folosesc in ascutirea uneltelor as putea face urmatoarea clasificare:

A. materiale sintetice
B. pietre naturale
C. piele


A. Materiale sintetice

A.1. The Puck (de la firma Lansky)



o piatra combo cu 2 granulatii:
- o suprafata grosiera, care poate fi folosita in mod special pentru uneltele "avariate"
- si o suprafata mai finuta care are granulatie medie

Personal am folosit Puck-ul pentru ascutirea toporului si a coasei.


A.2. Piatra diamantata Dia-Sharp 6"



Piatra extra fine (1200/9 microni)

Am folosit piatra in mod special pentru dalti, cutite si lama de la foarfeca pentru curatat pomii.

A.3. Masat diamantat



L-am folosit pentru anumite cutite de bucatarie cu unghiuri mai intortochiate si pentru kukri.

Primele trei produse au fost procurata de la arcuri-cutite, actualul www.cutite-bushcraft.ro

A.4. DC3 - inca nu am apucat sa-l folosesc.



Luat din strainatate. Piatra cu o suprafata diamantata iar cealalta suprafata, din safire sintetice. Granulatia fina de 25 microni.


A.5. Ultimul instrument de ascutit este o descoperire recenta.






Ascutitoarea asta mi se pare foarte ingenioasa din mai multe motive:
pe langa faptul ca este foarte usoara, are doar 40 de grame si este mica 8/2 centimetrii
datorita dimensiunilor reduse este foarte usor de transportat ... iar acest lucru se poate face in foarte multe variant, doar cate-va exemple:


1.



2.



3.



4.




Nu este pretentioasa, nu este fragila, nu necesita intretinere

Daca o pierzi, datorita culorii capacului o reperezi foarte usor.

Are mai multe posibiitati de utilizare, deoarece are 4 (dupa producatori 5) suprafete de ascutire:

1.pentru ascutit lame normale



2.pentru finisarea lamelor drepte.



3.pentru ascutit lame zimtate



precum Victorinxul acesta



pana acuma nu am reusit sa il ascut asa de bine niciodata, suprafata asta de ascutit o consider unul dintre punctele lui forte.

4.pentru ascutit foarfeci si alte unelte mai mici




(5). desi nu am inteles cum (nu sunt pescar)... orificiul este pentru ascutit acele de pescuit




Foarte usor de utilizat, sunt suficiente 3-4 miscari de-o parte si de alta a lamei, dinspre maner spre varf (folosindu-se suprafata) din imaginea 1. Apoi pentru finisare se utilizeaza suprafata din imaginea urmatoare, printr-o miscare inainte-inapoi.

Pentru cei interesati sa o procure, poate fi comandata la adresa: danielscuriosityshop@gmail.com
la pretul de 65 ron.

VA URMA
In episoadele viitoare:-)
- pietre naturale
- cum se face si cum se utilizeaza stropul (piele pentru ascutit uneltele)
- un nod simpatic pentru agatatul uneltelor.