Impresiile unui ziarist despre Gherdeal

"In centrul tarii, la capat de lume ... Constiinta civica si vointa de fier. Asta au dovedit cei 7 localnici ai satului Gherdeal din judetul Sibiu, care au plecat ieri pana in centrul de comuna, la Bruiu, sa voteze. Un vot dat pentru un bec, un magazin si poate ... pentru drumuri mai bune.
In lumea rupta din romanele lui Slavici, Sadoveanu sau Rebreanu, Gherdeal este, fara indoiala, in punctul zero absolut. Fara indoiala, se poate paria pe faptul ca in satul acesta, in care nici cainii de pripas nu mai latra, nu va calca in secolul XXI picior de presedinte sau ministru. Aici nici oficioasele zilei, nici fatucile prezidentiale sau guvernamentale nu au ce cauta. Linistea unui sat muribund nu poate dezvalui senzationalul cotidian in mintea unora care cred ca viata e ... .

La 70 de kilometri de lume dezlantuita

Drumul pana la Gherdeal, o aventura demna de concursurile “off road”, merita sa fie parcurs numai daca ai treaba. De placere doar in conditiile in care vrei sa isi rupi fie masina, fie sa ramai izolat intr-un spatiu in care semnalul de telefonie mobila inca nu a ajuns, iar indicatoarele de circulatie au ruginit pentru ca in final sa dispara.
Candva un sat dominat de sasi, Gherdeal mai pastreaza acum doar umbra celor peste 300 de localnici. De la Sibiu la Gherdeal parcurgi 70 de kilometri, insa aventura este una initiatica, este o intoarcere in timp, in vremurile in care functionau cu succes Cooperativele Agricole de Productie (CAP), Societatile de Mecanizare Agricola (SMA).

Cei 7 fantastici

In ziua votului, la Gherdeal mai erau in viata 7 oameni. Incapatanati sa traiasca acolo, cu varste cuprinse intre 40 si 81 de ani, barbatii si fe-meile au ramas parca sa vegheze ultimele respiratii ale unui sat candva plin de vigoare. “Domnule, te vad de departe. Cum e lumea asta, noua?” intrebarea vine de la Lidie Crisan, ajunsa la 81 de ani. Incerc sa-i explica cum ca Ceausescu nu mai este. Asta stia. Asa cum stia si ca nu sunt toate bune in tara si ca regele mai traieste.

Politica inalta

- De ce votezi, astazi, mama?
- Votez pentru primar si consilieri, da’ cine stie daca o sa fie mai bine?
- Cine-i primar acum in comuna? … tace, priveste parca in gol si apoi imi arata un om. Era primarul de acum care candida pentru un nou mandat.
- Dar, sti dumneata cine este pre.-sedintele tarii?
- Nu stiu… si oricum, nu cred ca ii pasa de Gherdeal, ca are alte treburi
- Dar, prim-ministru …?
- Ce-i aia?
- Seful Guvernului, la Bucuresti.
- … Tot ca primu’. Stie el de Gherdeal, unde ii? Nu cred …
Seriozitatea si ironia femeii ajunse la marginea vietii imi trezeste un senti-ment de siguranta. Oamenii din sate-le romanesti nu dau doi bani pe cei care ajung in functii publice. Stupizeniile zilnice, deciziile halucinante nu ajung pana in vagaunile patriei.

Pentru un bec

Discutia politica purtata cu Lidei Crisan ma lamureste ca taranul macar din instinct stie cum se impart dara-verile politice in tara asta. Are trei copii. Doi sunt plecati din tara, iar unul este la Fagaras. Cu toate astea, desi este bolnava, a venit la vot pentru ca are o problema. “Eu am votat, acum… multe hartie, ce sa zic … da’ eu vreu sa ne puna un bec pe strada, atata vreau. Iar daca ne face putin si drumu si face si un magazin, apoi ii ca la oras …”. Zambeste, iar in ochii obositi de vreme se iveste o lacrima dupa care se ascund amintiri demult traite.

Prabusirea satului romanesc

Aflat intr-o vale, satul Gherdeal pare o naluca. Fosta scoala pare ruina de razboi. Fosta biserica o umbra de pe care ceasul care masura timpul nu a mai avut stare si a … cazut. Cantarul satului este napadit de rugi-na si buruieni, in vreme ce mai toate hornurile caselor sunt acum zone invadate de iedera. Doar ciobanii si carbunarii de lemne mai strica, din cand in cand, linistea satului aflat undeva in mijlocul tarii si totusi la margine de lume.

Gherdeal impreuna cu Somartin si Bruiu, compun cea mai estica localitate a judetului Sibiu, comuna Bruiu. Astazi toata comuna mai numara 800 de suflete din care 340 au votat ieri mai ales pentru primar si cei 9 consilieri locali ai comunei. Izolata, cu cel mai apropiat spital la peste 30 de kilometri, la Agnita, Comuna Bruiu se stinge.
Casele parsite si orgoliul celor care nu vor sa vanda nimic in zona, sunt doar doua dintre elementele unui tablou numit satul sibian."

articol scris de Dan Tomozei in Dacii Liberi 57/ 01.iulie.2010

Farmecul Naturii

Imagini din zona Gherdeal

Imagini din Gherdeal

Impresii de vacanta

Printre locurile îndrăgite dar și vizitate in acest concediu se număra și localitatea Gherdeal - în centrul țarii dar la capat de lume.
Prima documentare a satului apare in 1332 sub numele de Valle Gertrude, nume care ar putea proveni de la o femeie (Ghertruda), care în urma unor neînțelegeri apărute în satul Cârta cu privire la împărțirea pământului, preia inițiativa de a forma o noua localitate pe aceste meleaguri atât de frumoase. Numele satului ar putea proveni de asemenea de la termenul săsesc "Gurtel" ce semnifica chimir sau brâu, fapt care corespunde realităților geografice ale zonei - satul fiind înconjurat de dealuri împădurite din trei părți.
În 1488 sunt atestate 18 gospodării locuite, una nelocuită, 2 săraci întreținuți de comunitate și trei preoți
În anul 1520 începe construcția unei cetăți din gresie întărită cu mortar (din spusele unor localnici actuala cetate nu este exact pe locul celei anterioare). Cea care a fost ridicată începând cu 1520 avea forma unui pătrat cu latura de 33 de metrii și un zid de 5-6 metrii înălțime, în fiecare colț având câte un turn de apărare. Pentru apărare se aprindeau focuri în jurul zidurilor.
Anul 1590 este an de mare răscruce pentru satul Gherdeal. O incursiune turcească asediaza mica comunitate care se refugiază în spatele zidurilor protectoare.
Un destoinic arcaș "gherdelian" reușește să-l răpună pe conducătorul "cetei de ieniceri". În ciuda acestui fapt osmanlîii reușesc să escaladeze zidurile. Localnicii izbândesc și ei să-și salveze viețile - dar în urma negocierilor trebuie să ofere turcilor o mare cantitate în aur, pe care ei totuși nu o au. În consecință trimit mesageri la toate satele din împrejurimi ca să facă rost de această cantitate de aur. Satul Brui se oferă să dea aurul în schimbul cedării terenurilor agricole și de pășunat pentru un oarecare număr de ani. Terenul nu este restituit după data limita așa că începe un conflict și un proces care durează mai mult de 100 de ani. Disputa ajunge până la curtea de la Viena, unde, surprinzător cei di Brui au câștig de cauză.
Între 1760-1762 sunt menționate 16 familii de ortodocși iar în 1795 prima biserica românească. În 1840 este întemeiată prima școală.
Pe data de 14 septembrie 1877 o mare parte din sat este mistuită de flăcări.
Începând cu 1928 încep emigrările - primul val este spre SUA. Doar în 1928 au emigrat 19 locuitori. Vine al II -lea Război Mondial și urmează deportările în Siberia - în urma cărora mulți localnici nu mai reușesc să se întoarcă acasă (în viață). Urmează "Epoca de Aur" când locuitorii sași încep să emigreze în masă în Germania. Așa se face că astăzi cei mai mulți localnici sunt în Germania - câți-va în Gherdeal și încă o semnificativă parte în cimitir unde au luat cu ei trecutul acestui sat, frumos dar și zbuciumat .


Surse: http://www.agnetheln.ro
tradiția orală