Povestea Ghertrudei

Era primavara. Un vant caldut adia incetisor, facand sa se legene usurel cele cate-va smocuri de iarba care incepeau sa rasara pe langa cararea proaspat batatorita.
Micul convoi inainta, serpuind de-a lungul vaii in ritmul molcom al boilor, care trageau la carute.
la un moment dat persoana care se afla in fruntea convoiului facu un semn iar acesta se opri. Peisajul era mirific. Rotindu-ti privirea vedeai dealuri de jur imprejur, incununate de stejari falnici care vegheau valea asemenea unor ostiri pe metereze.
Ceva mai departe, spre miazazi se ridica inca un zid mai maret, de un alb scanteietor care contrasta cu verdele crud al vaii.
Doar in vale, facand parca nota discordanta cu seriozitatea si impozanta figurilor emblematice amintite anterior, alerga zglobiu, un paraias, inviorand peisajul.
 Toate acestea si multe altele au facut-o pe Ghertruda (conducatorul convoiului) si cei care o insoteau,  sa creada ca acesta era un taram mai inainte pregatit pentru ei.
Dar sa va povestesc despre Ghertruda si oamenii ei:
Ghertruda era o vajnica femeie din satul Carta (Kierz/Kerz). Carta era un sat linistit de pe
malul Oltului. Din nefericire toata linistea a disparut odata cu venirea calugarilor cisternicieni. Acestia, ca sa-si asigure sustinerea din partea liderilor obstii, le oferira celor mai cu vaza oameni din sat anumite beneficii si avantaje materiale. Acesta a fost primul gest care a bagat zazanie si a alungat armonia locului.
Pe langa faptul ca trebuiau sa faca zile de robota pentru ridicarea manastirii, mai trebuiau sa dea si o parte din terenurile proprii pentru folosul manastirii.
De munca nu se plangeau, erau cu totii oameni harnici si invatati cu ea ... dar in ce priveste
oferirea terenului catre manastire, o parte din ei (in special cei mai putin avuti) nu puteau trece peste asta.
Tensiunea crestea de la o zi la alta, iar din cauza faptului ca cisternicienii aveau insasi sustinerea regelui se vazura nevoiti sa repete ce au facut inaintasii lor nu cu mult timp inainte, cand au plecat in tinututrile sitaute intre Rin si Mosel.
Ghertruda aceasta femeie inteleapta si curajoasa a fost liderul care i-a strans in jurul ei pe acesti napastuiti ai soartei, dar care a oferit si solutia ... aceasta vale frumoasa pe care acuma o contemplau fermecati si care va aparea pentru prima data mentinata istoric in 1332 sub numele de Valle Ghertrude, in cinstea vajnicei eroine.
Va urma 

Impresii de vacanta

Printre locurile îndrăgite dar și vizitate in acest concediu se număra și localitatea Gherdeal - în centrul țarii dar la capat de lume.
Prima documentare a satului apare in 1332 sub numele de Valle Gertrude, nume care ar putea proveni de la o femeie (Ghertruda), care în urma unor neînțelegeri apărute în satul Cârta cu privire la împărțirea pământului, preia inițiativa de a forma o noua localitate pe aceste meleaguri atât de frumoase. Numele satului ar putea proveni de asemenea de la termenul săsesc "Gurtel" ce semnifica chimir sau brâu, fapt care corespunde realităților geografice ale zonei - satul fiind înconjurat de dealuri împădurite din trei părți.
În 1488 sunt atestate 18 gospodării locuite, una nelocuită, 2 săraci întreținuți de comunitate și trei preoți
În anul 1520 începe construcția unei cetăți din gresie întărită cu mortar (din spusele unor localnici actuala cetate nu este exact pe locul celei anterioare). Cea care a fost ridicată începând cu 1520 avea forma unui pătrat cu latura de 33 de metrii și un zid de 5-6 metrii înălțime, în fiecare colț având câte un turn de apărare. Pentru apărare se aprindeau focuri în jurul zidurilor.
Anul 1590 este an de mare răscruce pentru satul Gherdeal. O incursiune turcească asediaza mica comunitate care se refugiază în spatele zidurilor protectoare.
Un destoinic arcaș "gherdelian" reușește să-l răpună pe conducătorul "cetei de ieniceri". În ciuda acestui fapt osmanlîii reușesc să escaladeze zidurile. Localnicii izbândesc și ei să-și salveze viețile - dar în urma negocierilor trebuie să ofere turcilor o mare cantitate în aur, pe care ei totuși nu o au. În consecință trimit mesageri la toate satele din împrejurimi ca să facă rost de această cantitate de aur. Satul Brui se oferă să dea aurul în schimbul cedării terenurilor agricole și de pășunat pentru un oarecare număr de ani. Terenul nu este restituit după data limita așa că începe un conflict și un proces care durează mai mult de 100 de ani. Disputa ajunge până la curtea de la Viena, unde, surprinzător cei di Brui au câștig de cauză.
Între 1760-1762 sunt menționate 16 familii de ortodocși iar în 1795 prima biserica românească. În 1840 este întemeiată prima școală.
Pe data de 14 septembrie 1877 o mare parte din sat este mistuită de flăcări.
Începând cu 1928 încep emigrările - primul val este spre SUA. Doar în 1928 au emigrat 19 locuitori. Vine al II -lea Război Mondial și urmează deportările în Siberia - în urma cărora mulți localnici nu mai reușesc să se întoarcă acasă (în viață). Urmează "Epoca de Aur" când locuitorii sași încep să emigreze în masă în Germania. Așa se face că astăzi cei mai mulți localnici sunt în Germania - câți-va în Gherdeal și încă o semnificativă parte în cimitir unde au luat cu ei trecutul acestui sat, frumos dar și zbuciumat .


Surse: http://www.agnetheln.ro
tradiția orală