Gustav Adolf

Printre cătările mele intelectuale se află și aceea a observării în istorie a cauzei și efectului. Unii autori precum Arnold Toynbee sau Neagu Djuvara m-au ajutat să înțeleg că exista anumite legi sau clișee care acționează și în cadrul istoriei. Nu am speranțe că se mai poate face ceva la nivel macro (național) de aceea nu sunt nici pe departe tentat să intitulez articolul "Soluții pentru România" . Totuși cred că la nivel individual se poate face ceva - iar internetul pe lângă toate relele pe care le aduce (cronofagia) și altele, are și posibilitatea de a influența extrem de mult. În speranța că cel puțin voi reuși să vă îmbogățesc cultura generală sau cine știe poate chiar să va influențez (în sens pozitiv :-), doresc să vă prezint o serie de oameni care nu au ținut umbră degeaba pământului pe care au călcat și care pe mine m-au fascinat.
Ordinea este aleatorie.
Aș începe cu Gustav Adolf, cel care a fost pentru suedezi cam ce a fost Ștefan cel Mare " și Sfânt" pentru români. De fapt la rândul său a fost denumit în popor "cel Mare".
Gustav are parte de o educație extrem de solidă (îl are drept mentor pe John Skytte). Nu doar că educația este solidă dar și riguroasă, astfel tânărul este obligat ca încă de la vârsta de 11 ani să participe la ședințele Consiliului de Stat și la primirea delegațiilor din străinătate.
La doar 17 ani urcă pe tron (în 1611). De la tatăl său primește 2 țări Suedia și Finlanda, dar mai primește moștenire și trei războaie de "rezolvat", cu Danemarca, Polonia și Rusia.
Contemporanii lui îl descriu ca pe un " Creștin pios, adept al luteranismului, (care) face dovada unei profunde cucernicii și se pretinde a fi luminat de cuvântul Evangheliei"
În mod surprinzător reușește ca în mod sistematic să oblige țările beligerante să încheie tratate de pace cu Sudia (cu Danemarca în 1613, cu Rusia în 1617) transformând Marea Baltică într-un "lac" suedez.
Gustav are parte de un cancelar devotat interesului public - Axel Oxenstierna, care-l va susține în toate acțiunile sale.
" Suedia secolului al XVII-lea este o țară eminamente rurală, iar o mare parte a teritoriului său, Finlanda, acuză o considerabilă înapoiere. Numeroase produse trebuie importate din Europa continentală, iar economia este caracterizată de o slăbiciune pe care Gustav Adolf reușește să o atenueze grație principalei materii prime a țării: fierul apreciat în străinătate în special în Anglia. Sub conducerea unui calvinist din Liege pe nume Louis de Geer, exploatarea minieră a fierului și cuprului este reorganizată, iar metalurgia suedeză cunoaște o dezvoltare considerabilă. Artizanii acestui miracol economic, proprietarii turntoriilor, sunt supuși cu 1637 unui control strict al producției, fiind totodată obligați să marcheze fiecare piesă realizată, pentru a putea fi urmărit mai eficient nivelul calitativ. Câți-va ani sunt suficienți pentru a transforma metalurgia într-unul dintre principalele atuuri ale economiei suedeze în plin avânt, fapt care favorizează creșterea fără precedent a exporturilor".
Printre numeroasele pasiuni pe care le am este și cea legată DIY (Do it Yourself). Aceasta se legă și de cumpărarea de diverse unelte ... și fiindcă sunt sărac caut ca aceste unelte să fie de calitate. Surprinzător cele mai calitative unelte (pe care le-am găsit eu) sunt cele suedeze. Se pare că au rămas în top vre-o 400 de ani.
As dori să vă prezint câte-va dintre ele:


Este vorba despre niște topoare suedeze Granshors Bruks - hand made, din oțel suedez, care sunt prelucrate de același meseriaș de la capo al fine.



De exemplu acesta este un topor de pădure produs de Mattias Matteson





Pe când acesta este un topor de tâmplărie produs de Kjell-Ake Sjolund.
Nu știu dacă legea promulgată în 1637 mai este în vigoare ... dar ei mai continuă să marcheze fiecare unealtă în parte (cel puțin cei de la Gransfors Bruks) și să facă cele mai bune topoare din lume.


Sunt extrem de multumit de aceste unelte. Nu spun lucrul acesta pentru a face reclamă firmei Gransfors Bruks ci pentru a prelua de la ei o etică ... o etică a muncii.

Fierul este materia primă și pentru ridicarea Suediei ca putere militară. "Deși dorește pacea (ca să ai pace, de multe ori trebuie să te pregătești pentru război :-), Gustav-Adolf este un rege războinic care a înțeles de timpuriu, pe câmpul de luptă, necesitatea unei armate disciplinate și eficiente". El a modificat radical tactica de luptă preferând liniile ușoare și mobile renunțând la greoaiele regimente de lăncieri. "Pe lângă cavaleria muschetarilor, arma vedetă a trupelor li Gustav-Adolf devine artileria, modernizată și regrupată în unități independente".
În 1630 Gustav împreună cu trupele sale care nu numărau mai mult de 40000 de soldați debarca în Pomerania și pornește împotriva armatelor Sfintei Ligi, distrugându-le una câte una și eliberând regatele protestante.
"În lucrarea sa Discurs asupra bătăliei de la Lutzen, tipărită pentru prima data în 1633, Francois La Mothe Le Vayer se lansează într-o critică acerbă a regilor de cabinet, fiind trup și suflet de partea suveranului suedez, căruia îi schițează un portret de perfect monarh-războinic. Ca un Hercule suedez, Gustav-Adolf și-a dovedit curajul în luptă, depășind obstacole. Fără a cunoaște teama, suveranul se aruncă vitejește în focul luptei, spre a-i apăra pe cei în nevoie și deopotrivă pe cei care-i cer acest lucru. Înainte de Lutzen, primise deja în bătălii treisprezece glorioase răni pe trup, dar acum un foc de muschetă îi sapă mormântul în câmpul de bătaie".


Sursă: Personalități care au schimbat istoria lumii - La Rousse.