Toamna primaveratica ne-a ajutat astazi sa ne facem "ritualul" plimbarilor prin natura.
Afundandu-ne in padure, incercam sa-i ascultam linistea, care, era din cand in cand intrerupta de harsaitul pasilor tai, prin troienele de frunze proaspat depuse. Este delectarea ta sa zburzi prin mormane de frunze, sa le arunci in aer, lasandu-le apoi sa cada asemenea fulgilor de zapada.
Trudit de-atata alergat ai continuat drumul imaginandu-te pe vre-un hunter irlandez, sau pe vre-un lipitan. Ti-ai fi dorit sa galopeze ... la fel imi doream si eu la varsta ta "inseuat" fiind, pe spatele celor dragi :-) Dar si acum ca si atunci, mergeam doar ... la pas :-)
Prin desisul padurii distingem locul unde trebuia sa ajungem.
Iata-i, ... am ajuns
Din fericire, intre noi si ei se afla un gardulet care mai atenua din instinctul teritoril al vierului
In vara familia era completa. Vre-o 3-4 garlani vargati, se tineau dupa coada mamei.
I-or fi bagat la export ? ... criza asta :-(
Acuma tarcul parea mai pustiu, iar perechea mai trista.
La intoarcere, in timp ce zburdai pe poteca,in contrast cu bietele jivine, iradiai de bucurie ... bucuria de a fi din nou impreuna.
____________________________________
paragrafe din jurnalul pe care-l tin fiului meu
Cum se numeste satul ?
RăspundețiȘtergere