Despre bicicleta si multe altele

Postarea de fata este in primul rand pentru Sebi. De asemenea ea se adreseaza carcotasilor, prietenilor, familiei, si nu in ultimul rand tie care nu te incadrezi in nici una dintre categorii :-)
1. Pentru Sebi, deoarece constiue o anexa (ilustrata) a unui jurnal pe care i-l tin de cand s-a nascut. Jurnal in care ii descriu evolutia, il ajut sa ma inteleaga de ce in anumite situatii am procedat cum am procedat, ii dau sfaturi si invataminte - cam cum facea Neagoe Basarb cu fiul lui Teodosie si nu in ultimul rand ii astern amintiri frumoase care alaturi de educatia
pe care ma straduiesc sa i-o transmit constitue (cred eu) cea mai mare comoara pe care i-o pot darui.
2. De obicei carcotasilor nu le dau explicatii, acestea le pastrez pentru Sebi, dar de data aceasta voi face o exceptie si voi bate saua (fie ea si de bicicleta:-) ... sa priceapa calul
3. Iar prietenii si familia cred ca se bucura de astfel de experiente ... la doar patru ani

 in urma cu doi ani
Inainte de a incepe sa-ti povestesc cum a fost in cea mai lunga dar si cea mai frumoasa tura facuta pana acuma cu bicicleta, mai Sebica, as vrea sa-ti povestesc din istoricul experientelor mele cu bicicleta. Inca imi este vie in minte imaginea primei biciclete - un pegas rosu cumparat de bunicul. Ce e nostim este ca la fel ca si tine imi consideram bicicleta calul meu inaripat care ma purta ca vantul si ca gandul prin colbul sau mai des noroaile de pe marginea Oltului. Zic mai des noroaiele, deoarece atunci era momentul preferat de mine si prietenii mei din copilarie Soni si Sebi (spre exasperarea mamicilor noastre) sa facem cum ziceam noi, moto cros. Spre deosebire de tine care ai invatat inca de la trei ani si fara prea multe cazaturi ( daca stau bine sa ma gandesc pana acuma ai luat numai vre-o 3-4 cazaturi mai serioase) eu am invatat sa ma dau pe bicicleta mult mai tarziu si cu multe cazaturi.
Nu ma consider un impatimit al mersului cu bicicleta, inca consider ca mersul pe jos este cea mai buna optiune, dar daca vorbim de randament si calatorii pe distante lungi, bicicleta ramane cea mai economica si sanatoasa optiune.
Pentru majoritatea barbatilor odata ce au asezat fundul pe scaunul comod al masinii, greu mai schimba acest scaun cu seaua bicicletei. Ei la mine n-a fost sa fie asa:-)  ... abia dupa ce am avut masina am incept sa bag kilometrii la pedala. Cei mai multi i-am facut 150 intr-o zi. Nu merg cu bicicleta pentru a aduna kilometrii sau locatii in palmares ci pentru simplul fapt ca ma duce oriunde, pe gratis si cu 0 emisii. Ea a fost cea care m-a dus pana spre crestele Fagarasului ( iar cand nu mai puteam sa urc cu ea o camuflam cu frunzisul padurii) ca sa culeg fructe de padure pe care apoi le deshidratam. Tot ea a fost cea care m-a dus pe drumuri de tara cate 30 de km cand nu aveam bani, iar alta optiunen nu aveam decat mersul pe jos, care era mult mai periculos din cauza dulailor de la stane. Dar ea va ramane cea care ne va duce in locuri frumoase , chiar daca va fi sa avem multi bani. Asa ca am putea stabili o regula intre noi doi, ca intre barbati - in locuri frumoase, cel mai frumos lucru este sa mergi cu bicicleta, tocmai pentru a pastra nealterata frumusetea acelor locuri.
Acuma sa nu ma intelegi gresit, nu voi face din mersul cu bicicltea o noua religie. Voi continua sa folosesc masina, dar ori de cate ori voi avea posibilitatea sa merg cu bicicleta, voi opta pentru aceasta.
O mica paranteza ca sa intru putin mai profund in problema si sa ma intelegi. Am incercat de mic sa-mi formez un set de valorila care sa ma raportez. Printere acestea a fost si aceea de a nu fi duplicitar. Ca sa traduc in contextul de fata - nu pot sa tin in mana o pancarta NO FRAKING, sa fiu impotriva exploatarii/consumarii dezmatate a ultimelor picaturi de combustibili in timp ce eu ii bag gaz si ii dau "talpa" masinii intr-o fericire nebuna, asteptand ca factura sa o plateasca generatiile viitoare, daca vor mai fi. Asa ca prefer sa dau/dam pedala bicicletei, asa incetisor, cu 10-15 km pe ora si sa "savuram" frumusetile naturii, cu speranta ca vor avea parte de ele si generatiile viitoare, daca vor mai fi :-)
As numi asta o forma publica de manifestare a bunului simt si a respectului, fata de genaratiile viitoare, adica fata de tine Sebica. Inchis paranteza.
Legat de istoricul nostru comun cu bicicleta. Nu stiu daca aveai doi ani cand am inceput sa dam ture cu bicicleta pe langa padurile din jurul Bucurestiului.

Atunci erai un ciclist pasiv, cocotat in spatele meu intr-un marsupiu. Turele acelea erau adevarate aventuri, nu doar datorita pericolelor din trafic ci mai ales a pericolelor patrupede. Si acuma imi aduc aminte (si incepe sa-mi creasca tensiunea), cand odata plimbandu-ne pe un drum de tara ne-a incoltit o haita de maidanezi, carora se pare ca le fe facea cu ochiu piciorusele tale fragede care atarnau din marsupiu. Stiu ca am salvat situatia cu o perdea de gaze cu piper pe care am last-o in urma. Din fericire in acea ocazie am avut spreiul cu piper la mine.

Spre deosebire de atunci in contextul de fata o plimbare cu bicicleta, fie ea si de 60 de km e mult mai lipsita de pericole: soferii sunt foarte atenti, exista piste speciale pt biciclisti, care sunt mai bune (fara gropi) decat autostrazile romanesti. Cand ma refer mai bune, ma refer ca sunt si mai bine semnalizate, astfel incat e destul de greu sa te ratacesti in mod normal. Trbuie sa recunosc totusi ca ne-am ratacit, din cauza unui drum in lucru si a unei ocoliri nesemnalizate. Dar important este ca am ajuns la destinatie, chiar daca cu intarziere :-)

Weekend-ul acesta a fost o intalnire a unei partia diasporei din Germania, asa ca in spiritul celor amintite mai sus si a utilului impletit cu placutul, am plecat cu Sebi al meu intr-o calatorie, care s-a vrut a fi in mare parte pe malul Rinului. Datorita unei portiuni cu lucrari am luat-o si prin niste sate cu case nemtesti cu barne si chirpici si cu muscate la geam, cum erau odata si in satele noastre sasesti. Am trecut prin campuri cu secara la capatul carora macii stau de veghe :-) Pe maul Rinului ne-am luat la intrece cu slepurile ... si am povestit, iar mai important Sebica a adunat material de intrebari pentru urmatoarele doua saptamani: tata ce e cu puful asta prin padure? Tata de ce se rup copacii? Tata de ce se fac baraje? Consider ca a fost o plimbare foarte educativa :-)

A , si am mai facut inca ceva am recapitulat numerele - bicicleta lui Sebi are 7 viteze. Am stabilit ca eu sunt capitan ... de bicicleta. Asa ca mie imi revenea sarcina de a da comenzile in functie de forma de relief - daca era vale dadeam comanda baga 1, iar daca trebuia sa urcam dadeam comanda sa bage 7, doar ca aici era putin mai complicat. Uneori Sebi il confunda pe 6 cu 7 si ca sa facem distinctie am stabilit un consens - cand nu intelege ca trebuie sa bage viteza 7 ii ziceam baga coasa, in mintea lui de copil de patru ani cea mai apropiata imagine de cifra sapte este coasa :-)
incerc sa redau un scurt dialog dintre mine si Sebi , din ultimii 15 km , cei mai grei -
- Sebi vine un deal, da pedala ... da pedala, baga coasa
- bine tata
- poti sa dai din nou pe patru
- tata mai e mult pana ajungem
- daca dam  din pedale nu mai e mult, ce-am inceput trebuie sa terminam asa cum zici tu ( asta e citatul preferat a lui Sebi mai ales cand e vorba de mancat ciocolata)
A fost o plimbare faina in care am vazut locuri noi si frumoase si ne-am intalnit cu oameni deosebiti, dar mai mult decat toate am devenit prieteni mai buni, cel mai inalt ideal la care pote spera un parinte in raport cu copilul lui.
Rubrica dedicata carcotasilor - mai n-ai minte, esti nebun, sa pui cpilul la patru ani sa mearga 60 de km cu bicicleta? Acuma o intrebare carcotasilor, ce e mai bine sa-ti pui copil in fata televizorului 5-6 ore sau sa sa mergi cu bicicleta aceeasi perioada de timp. Timpul va raspunde la intrebarea care este nebun :-) Tin sa mentionez ca zilnic mergem cu bicicleta, acesta fiind pe sezonul cald mijlocul principal de locomotie.
Imi aduc aminte ca pe timpul copilariei mele mai erau alte "sporturi" care se practicau din frageda copilarie - lectiile de pian sau de vioara. Ce e interesant ca nimeni nu ponegrea oricat de lungi ar fi fost sau oricat de mult efort s-ar fi depus pentru ele. Nu contest ca acestea nu ar fi bune ... dar cred ca bicicleta s-ar putea sa-l invete cate-va lectii care-i vor folosii cel putin la fel de mult in viata: perseverenta, vointa, exactitatea, in cazul nostru de pedalat in tandem spiritul de echipa, exersarea unei limbi straine si multe altele.
In incheiere, Sebi as dori sa-ti multumesc pentru aceasta experienta frumoasa, sa stii ca ai fost un erou, eroul meu.
Bravo Sebi !

Pauza de dezmortire

P.S. Surprinzator Sebi nu a facut febra musculara si zice ca astazi mai vrea la o tura