Oda Carbonului

Oda Carbonului

Esența vieții și a agriculturii 

          Subiectul pe care-l voi dezvolta, este unul care mă preocupă de mai mulți ani și este cât se poate de complex, fapt care presupune să trecem prin mai multe discipline cum ar fi chimie, istorie, pedologie. Așa că voi împărți prezentarea în două părți pentru a nu fi prea concentrată. În consecință înarmați-vă cu multă răbdare, care până la urmă sunt sigur că vă va fi răsplătită.

        La un moment dat (în mezozoic :-) pe când lucrăm la casă, am dat la o adâncime semnificativă de lemn carbonizat. Pesemne că acum câte-va sute de ani acolo fusese un incendiu. Ce mi-a atras atenția a fost culoarea și textura solului din jur, care era negru și tocmai bun de pus într-un ghiveci cu flori. Atunci am realizat pentru prima dată că ar trebui să existe o corelație între prezența carbonului în sol, culoaea solului și eventual rodnicia lui.

          Cu toții știm că cele mai roditoare soluri sunt cele denumite Cernoziom. Etimologia termenului cernoziom provine din ucraineană, respectiv rusă unde cernyi semnifică "negru" iar zemlya, prescurtat zem înseamnă "pământ" sau "sol". Astfel cernoziom se traduce literar prin -pământ negru-. 

Mergând pe acest fir, am descoperit că solurile bogate în materie organică, cum ar fi și cernoziomurile, conțin cantități semnificative de carbon ( undeva la 6%, dublu față de solurile normale), carbon, care logic contribuie la fertilitatea acestora.

Nu peste mult timp aveam să citesc despre un alt tip de sol special, tot cu nuanțe cenușii :-) de dată această Terra Preta, care înseamnă tot "pământ negru" dar de dată această în limba portugheză.

Faptul că ambele soluri erau negre și presupuneam eu, la aceea dată (prin 2010 -2011) că ambele au concentrație crescută de carbon m-au determinat să fac tot felul de experimente, în mod special cu pomii pe care îi plantam (și de atunci am plantat sute). La majoritatea pomilor chiar pe fundul gropii puneam cărbune, la dată aceea cu mai multă cenușă. 

Devenisem foarte interesat despre subiect, dar nu prea găseam materiale referitoare la Terra Preta. Îmi aduc aminte că primele materiale citite în limba română despre subiect le-am găsit în cartea Tradusă de Tei (2013) - Țărâna, cum se fac praf civilizațiile. 

Că să prezint concis ce este Terra Preta (voi aborda subiectul pe larg în a două parte), este un sol din bazinul Amazonian al Americii de Sud, care a fost creat prin influență antropică, iar rodnicia sa constă în prezența unei cantități mari de carbon (între 10 și 35 %) sub formă cărbunelui de lemn.

        Dar haideți să săpăm puțin și să vedem ce este așa de special cu acest cărbune/carbon. 

Carbonul face parte din cele 4 elemente chimice fare de care nu ar există viață pe pământ: Carbon, Oxigen, Hidrogen și Azot. Noi înșine suntem alcătuiți din 18 % carbon (el fiind de asemenea un element structural fundamental alături de Azot, al ADN-ului și ARN-ului).

Pornind de la diamante, care se găsesc pe frunțile încoronate și care sunt o formă alotropică a carbonului, continuând cu lemnul, pe care îl ard acum în sobă în timp ce tastez ... oprindu-ne deasupra farfuriei unde ne așteaptă delicioșii carbohidrați, continuând cu aerul pe care îl inhalăm, suntem înconjurați și pur și simplu ne "scăldăm" în acest element.

De ce este atunci acest element (C) atât de blamat, mai ales când mă gândesc la formă lui oxidata și anume CO2.

Este un text în cartea Eclesiastului care îmi place foarte mult și ar fii  bine să îi inspire și pe politrucii noștrii :-) "Mi-am pus inima să cercetez și să adâncesc cu înțelepciune tot ce se întâmplă sub ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fii oamenilor" (Eclesiastul 1:13)

Ca să rezum importanța și influența carbonului în viața solului aș aminti următoarele. Împreună cu O reprezintă 88% din compoziția plantelor. Și doar dacă am zis fraza asta ... și ești persoană inteligentă și știi puțină chimie cred că ai găsit deja jumătate din soluția pentru excesul de CODOI (CO2) :-)

Cu toții știm că fotosinteză este procesul fundamental din natură prin care plantele verzi sintetizează dioxidul de carbon (CO2) cu ajutorul energiei provenite din radiația solară, producând oxigen și substanțele organice necesare vieții.

Acum vin cu o părere personală pe care o fundamentez pe intuiție și puținele experimente făcute în acest sens. Pe internet sunt prezentate experimente în care plantele crescute în sol la care a fost adăugat biochar (cărbune vegetal) au rădăcinile mult mai dezvoltate decât cele crescute în sol normal și se dezvoltă mai bine și mai repede.

Aici un mic și scurt exemplu: 

https://www.youtube.com/shorts/zG1_ebUD3sw

Ca să lărgesc puțin argumentația voi veni și cu un alt exemplu. Cei care sunt pasionați de compost știu că la baza creării lui stau două elemente chimice reprezentate de N - azot materia verde și C - carbon, materia cenușie :-) uscată. Aceste materiale (elemente) trebuie să alterneze între ele și să fie în proporții aproximativ egale. Deși în mod normal C este responsabil de dezvoltarea părții aeriene a plantelor iar N de dezvoltarea părții subterane, la nivelul rădăcinilor, în situațiile în care se aplică soluții foliare pe baza de N (azot), cum ar fi de exemplu ureea, acest azot este absorbit direct la nivelul aerian, al frunzelor. În același fel un proces similar ar trebui să fie și sub pământ, la nivelul rădăcinilor. Încă nu înțeleg procesul, dar rezultatele sunt evidente.

        În ciuda faptului că de cele mai multe ori CO2 este perceput ca un poluant, CO2 joacă un rol esențial în creșterea plantelor, așa cum am amintit deja. Spre exemplu dacă nivelul de CO2 ar scade sub 200 ppm (părți per milion) (asta înseamnă 0,02%) ar începe să fie probleme cu fotosinteză iar la 150 ppm,  (0,015%) fotosinteză se oprește complet. Tocmai de aceea s-au făcut experimente în sere, unde s-au introdus concentrații mărite de CO2 (până la 800-1200 ppm) acest fapt crescând randamentul între 20-50 % acest lucru datorită absorției mult mai eficiente a energiei solare. 

Și că tot vorbeam de C, aș adăuga câte-va informații care ne vor ajută în înțelegerea următorului articol și în același timp, sper să fie utile în viața de zi cu zi.

Cu ceva timp în urmă am fost într-o tabăra de supraviețuire în care am învățat mai multe remedii naturale, printre care și cele legate de cărbunele vegetal. M-a impresionat mult experiență unui prieten care a locuit pentru o perioada în America Centrală și pe când ară acolo, a fost mușcat de un șarpe foarte veninos. A luat cărbune vegetal atât intern cât și extern (aplicat pe locul mușcăturii). Ideea e că a supraviețuit și nu a avut nimic. 

In caz de otrăvire, cărbunele vegetal este una dintre cele mai bune soluții și se poate folosi într-o serie de multe alte situații neplăcute cum ar fii intoxicații, rău la stomac sau chiar și răni. Ideea este că acest cărbune are o suprafață foarte mare de absorție. Un gram de cărbune activ poate avea area suprafeței interne întinse între 300 și 3000 m 2 (deci unul sau mai multe terenuri de tenis. Această proprietate se datorează structurii foarte poroase a cărbunelui, fapt care îl face extrem de eficient în absorbția substanțelor, atât bune cât și rele. Am descoperit pe propia-mi piele că biocharul poate fi folosit inclusiv în tratarea rănilor, aici o mică paranteză, trebuie avut grijă să nu ajungi că Ötzi (omul ghețurilor) care avea peste 60 de tatuaje făcute cu ajutorul cărbunelui. Există riscul că în caz că intră sub piele să nu fie absorbit și să rămână ca un tatuaj.

Acum după ce am văzut câte beneficii are Carbonul nu ne rămâne decât să îl experimentăm în grădina.

Dată viitoare voi veni cu mai multe informații care referitoare la Terra Preta, cum se produce și cum poate fi utilizat în grădină. 

Pe curând.