Calfele Calatoare

De foarte mult timp imi doream sa continui articolul despre calfele calatoare, abia acuma am gasit timpul si energia si pentru asa ceva.

Intre timp am fost entuziasmat sa descopar ca unul dintre vecinii mei care s-a mutat de curand in zona a fost si el calfa calatoare.
De la el am aflat ca traditia calfelor calatoare s-ar intinde in urma pe durata a 800 de ani, in mai tot arealul  sub influenta sau vorbitor de limba germana, din Franta, Elvetia pana in Danemarca.

Pentru inceput o mica vizionare - promo-ul handwerc-arilor din Germania:

Poate primul lucru care iti va atrage atentia la o calfa este costumul care poarta numele de "kluft". Acest are un specific pentru fiecare meserie in parte. Astfel cei care sunt imbracati in negru - sunt dulgheri sau lucratori in lemn,
cei care au culoarea albastra sunt - fierari, crem sau alb - pietrari; rosu - croitori,tapiter; cei care sunt in carouri - cei care lucreaza in domeniul alimentar.
Toate calfele trebuie sa poarte palarie care este de mai multe forme si modele dar toate sunt negre. Palarie este un simbol medieval - simbolul omului liber. Ea este purtata cu sfintenie :-) singurele ocazii cand este data jos este la masa sau la culcare.
Un alt obiect care mi-a atras atentia si initial m-a intrigat a fost un cercel pe care l-am vazut la mai multe calfe calatoare. Vecinul meu m-a dumerit. Este vorba despre o "garantie", pe care calfa o purta pe parcursul celor 3 ani de drumetie. In caz ca murea, acel cercel (care la data respectiva era din aur) trebuia sa acopere cheltuielile de inmormanare. "Ritualul incercelarii" este destul de barbar :-), in sensul ca gaura pentru cercel se face cu un cui care se bate cu ciocanul. In cazul in care calfa nu isi respecta promisiunile sau nu se dovedeste a fi o persoana serioasa, colegii de breasla au dreptul sa-i smulga cercelul din ureche. De aici am inteles ca in germana ar exista o expresie -ureche spintecata- care se refera la oameni neseriosi.
Un alt obiect specific calfelor este stenz-ul.

Este vorba despre un baston cu o forma deosebita, forma care este data de o planta cataratoare parazitara (caprifoi) care creste in jurul lui.

In cadrul calfelor exista mai multe fratii, ca de exemplu: Fratia lui Roland, Calfele independente.

Desi sunt unele diferente intre acesete fratii, in mare scopul este acelasi si anume perfectionarea meseriasului prin expunerea la culturi cat mai diferite si diverse. Personal mi se mare una dintre cele mai eficiente metode de formare.

 Deci, dupa terminarea unei scoli de meserii calfa pleaca in calatorie (in functie de fratie, 2 ani sau 3 ani si o zi). Este echipat cu cele amintite mai sus, la care se adauga un jurnal care este pastrat cu sfintenie si care la ajungere intr-o localitate este vizat cu data si stampila postei sau este semnat de catre primar.
Calfa pleaca in calatorie cu o suma minima de bani, singurele bogatii care le poarta cu el fiind propria indemanare si experienta. Pentru inceput este insotit de o "calfa de export" cum este denumita in termeni specifici, care  indeplineste sarcinile unui mentor, aducandu-i la cunostinta novicelui modul traditional de a calatori si transmitandu-i mai departe regulile, obiceiurile si experientele acumulate de-a lungul generatiilor. In acest interval nu are voie sa se apropie la mai mult de 50 de km de casa.
Lucreaza pentru cazare si masa. Singurele orase din Europa unde au cazare gratuita pusa la dispozitie sunt: Rugen, Neustadt, Leipzig si Sibiu.

In Sibiu, locul unde sunt cazati se numeste chiar asa - Casa Calfelor si a fost pus la dispozitie de Parohia Evanghelica.
Se pare ca locul devine destul de indragit, astfel incat in general calfele raman in Sibiu mai mult de cat si-au propus. Intrebata una dintre calfe care sunt motivele care ai tin aici, a raspuns: "...Romania este o gaura in care te poti arunca doar pentru a-ti da seama ca aterizezi pe ceva moale, pe un petec de pamant plin de dealuri, unde sunt oi care ne dau lana, care ne tin de cald. Este o gaura plina de experiente noi, traditii vechi, o alta limba si alte forme de lucru, muzica, si in care orele se scurg mai incet decat altundeva.
Am vrea sa cadem mai jos pentru a simti tensiunea creata de schimbarile care se petrc aici."

As incheia cu prezentarea experientei romanesti prin ochii unei calfel calatoare, reflectii care m-au pus pe ganduri:
"Atunci cand colegul meu si cu mine am calcat pentru prima oara pe pamant romanesc, eram plini de bucurie. La zece metrii dupa granita a oprit deja o masina, care vroia sa ne ia, fara ca noi sa fi inceput sa facem deja autostopul ! Inainte de a pleca spre Romania am fost sfatuiti sa privim cu scepticism orice oferta ni se face. Ne-am urcat in masina si am mers pana la urmatoarea benzinarie, unde soferul ne-a cerut bani pentru benzina . L-am platiti si ne-am hotarat sa cautam alta masina. Imi amintesc exact ca aceste prime impresii au fost frustrante, deoarece nu cunosteam nici limba, nici modalitatile de comportament specifice acestei tari. Cu urmatoarea masina ne-am descurcat mai bine si am aflat repede ca in Romania este normal sa lasi bani soferului cand faci autostopul.
Pe drumul spre Ardeal am trecut prin peisaje fara sfarsit, in care puteai admira dealuri si multe paduri. Am vazut deasemenea si campuri si sate mici, care eraau toate vechi si care difera cromatic foarte mult de satele din Germania.
Asa cum il am in  amintire pot intari felul in care am perceput aceste sate prima oara cand le-am vazut, prin cuvintele "pline de viata si in care se simte bucuria vietii". Am devenit deasemenea constient dupa aceste prime impresii despre casele si strazile de aici, ca nu voi gasi perfectiunea si nici strictetea conditiilor de viata din Germania. Acesta este un lucru de care ne este dor uneori.
Aceasta nu inseamna insa ca ne-am obisnuit repede si usor la modul de viata din Romania. Din contra. Prima saptamana de lucru in Romania a stat sub o presiune enervanta, din cauza faptului ca lucrurile se rezolva incet si exista intotdeauna o anumita nesiguranta. In aceste vorbe nu sta nici un repros, pentru ca noi singuri si felul nostru de a percepe, pe care si-a pus amprenta societatea vestica mereu dornica sa faca lucrurile perfect, eram straini in acest loc si trebuia sa ne adaptam.
Aveau sa treaca saptamani si luni si sa dipara stresul. Este bine sa ai un tel! Insa nu il vei atinge astazi, nu trebuie sa fii suparat si nici sa te enervezi. Pentru ca astfel iti ramane un tel si pentru ziua urmatoare. Astfel sau asemantor as descrie scimbarea modului de a gandi si care mi-a facut sederea aici placuta.
Mi-a ramas apoi din ce in ce mai mult timp in afara lucurului sa cunosc si sa simt traditiile si modul de viata al romanilor. Pentru mine a fost o experienta revelatoare sa merg printr-un lan, care crea impresia unuia de porumb, dar care se dovedea cu fiecare pas a fi plantat, cu tot felul de legume. Acolo cresteau cu adevarat fasole si dovlecei intre porumb si mi-am imaginat ce bucurie ar fi sa gasesti pe un camp mai multe feluri de legume! Si nu monoculturi. Oare unde mai poti gasi asa ceva ?
Si eu am fost foate impresionat de cuptoarele de paine din sate, de casele de lut, de carutele trase de cai care erau folosite peste tot ca mijloc de transport si de legumele, care se puteau cumpara in vechile piete si care aveau gust asa bun cum niciodata nu ar putea sa aiba cele din supermarket.
In scimb in orase arata altfel. Aici era clar ca valorile si dorintele oamenilor, in special al celor din generatia tanara, se apropie de cele din Europa de Vest. Si aici sunt mai multe cereri pentru telefoane mobile decat pentru un pahar de lapte proaspat sau un buchet de trandafiri din propria gradina, din propria bucatica de pamant.
In acest loc mai sunt multe traditii care sunt pastrate. Oamenii devin si aici din ce in ce mai individualisti ...
In afara tuturor tipicuilor si noutatilor culturale, mancarea de aici a fost cea care ne-a cucuerit. Nu mi-am imaginat niciodata ca exista sa ceva ca ciorba de burta. Dupa aceea am mancat-o peste tot unde gaseam meniul. Numai ideea de a folosi toate partile unui animal in mancare m-a pus pe ganduri. Constientizarea faptului ca nu omori un animal din placere ci de a profita de tot ce are de oferit a fost pentru mine ceva nou. ...
In final nu vreau sa trec peste faptul ca mie mi se pare ca gobalizarea si intrarea Romaniei in EU va modifica cu totul viata romanilor, in special a celor care traiesc la sat. Oamenii nu vor mai avea voie sa isi taie  singuri animalele si in tara vor fi importate super-vinete, manipulate genetic. Si din nou va disparea ceva din cunostintele noastre, acumulate de-a lungul istoriei. Ramane amintirea unei tari, care mie mi-a adus aminte ca nici o alta tara de radacinle vietii naostre. UN LUCRU, PE CARE UN OM FARA RADACINI CARE TRAIESTE LA ORAS IL CAUTA INTREAGA VIATA" de la FFB Christian