Omul e ca pomul. Tocmai de asta imi place sa studiez pomii, deoarece pot sa aflu mai multe despre oameni ... de la distanta :-).
In dreptul pomilor la fel ca si in dreptul oamenilor suntem tentati sa studiem doar partea vizibila coronamentul si fructele (roadele) dar sa neglijam partea invizibila, radacinile, care dealtfel sunt la fel de importante. La un pom sanatos radacinile ar trebui sa fie proiectia coroanei in sol . Desi aduc doar 5% din masa uscata a copacului, sunt cele care il sustin, care spun multe despre sanatatea lui si sunt primele care cedeaza in caz de calamitati (ger, inundatie) daca nu sunt foarte rezistente.
Pornind de la aceasta metafora tind sa cred ca cele mai importante lucruri pe care ar trebui sa le ofere parintii copiilor lor sunt: Radacinile si Aripile
Facand o trecere de la registrul pomicol la cel filozofic (hai ca am inventat o noua disciplina ... filozofie pomicola : -), realizez ca in vremurile in care traim, postmodernismul asta nebun, radacinile nu mai sunt importante, ba chiar se cauta a fi taiate (... uneori taiate de pe lista). Globalizarea si "Political correctness" a facut sa para desuet sa vorbesti despre radacini, sau Doamne fereste ... despre radacinile cuiva. Ei , ei ...dar stiau oamenii batrani de ce te intrebau, primul lucru cand te duceai intr-un loc nou, sau unde nu erai cunoscut - Al cui esti mamaie ? Ca sa nu vorbesc de vremurile biblice cand ce urma dupa numele tau era poate mai important decat insasi numele tau: de exemplu Gamaliei fiul lui Pehdatur (mi se pare foarte simpatic numele asta). Vechiul Testament are o carte dedicata genealogiilor - cartea Numeri, peste care de multe ori cand eram mic saream, deoarece ma plictiseam. Acuma o citesc cu alti ochi. M-as fi bucurat ca si popor sa vem genealogii pe zeci de generatii, dar din pacate la majoritatea dintre noi nu bat mai mult de trei, patreu maxim cinci generatii ... o spune asta si ceva despre radacinile noastre :-)
Cand ma refer la radacini , nu ma refer numai la zestrea genetica si genealogie ci la multe, multe altele, deoarece problema este foarte complexa.
Nu demult citeam niste cuvinte care in contextul discutiei noastre despre radacini spun multe: "E important sa ai facultate, dar e mai impoartant sa ai pe cei sapte ani de acasa". Cred ca in curand, din pacate, termenul asta va trebui inlocuit cu cei sapte ani din fata televizorului. Ne mai intrabam de ce avem generatiile pe care le avem. Multi dau vina pe societate, altii pe sistemul educational. Personal cred ca vina porneste din familie, deoarece atunci cand au dat primii muguri si au inceput sa se dezvolte radacinile nu a fost cine sa le directioneze corect. Spuneam in inceput - Omul e ca pomul, si daca de mic creste stramb ... mai tarziu nu mai ai ce-i face.
Deoarece vad ca ma lungesc prea mult as vrea sa mai ating doar un ultim aspect.
Din cauza vocatiei tatalui meu si a cursului pe care am ales sa-l urmez in viata , am facut un calcul si am vazut ca nu am stat mai mult de 8 ani intr-un singur loc, cat despre locuri ... le-am pierdut si numarul si sirul :-)
Ei, lucrul asta are multe avantaje - te face mai receptiv la noutate, te obliga sa ai aptitudini sociale, te invata sa te adaptezi mai usor ... DAR are si o mare hiba, te face sa te simti dezradacinat.
Sunt in proces de a rezolva si aceasta problema, mi-am aruncat radacinile si sper sa se infiga cat mai adanc in pamant si astfel ancorat sa ma trag de ele si sa ajung cat mai repede la "locul meu".
Romania se va confrunta cu o mare problema pe care o vom resimtii din plin in cel mult o generatie. Generatia batrana "pleaca" ... in cimitir, generatia tanara pleaca si ea,... nemaiexistand schimbul de stafeta. Din pacate multi din generatia mea nu si-au gasit inca locul, acolo unde au avut radacinile. Ar fi un lucru intelept sa fie ajutati sa si-l gaseasa.
In incheiere as dori sa astern pe monitor niste ganduri (al caror autor si sursa insa le-am pierdut, din pacate), care prezinta aceasta realitate trista.
"Tinerii cresc in regiuni rurale, pleaca la oras si nu semai intorc. Acum norma este plecarea fara intoarcere. Iar acest lucru se aplica si familiilor si de la oras si de la sat. Confor noului standard destinul copilului nu este sa isi urmeze parintii ci sa fie mai modern decat ei; succesiunea a lasat loc saltului in evolutie. Iar aceasta norma este institutionalizata nu in frumoase istorisiri locale, ci in sistemul de educatie. Scolile nu mai sunt orientate spre mostenire culturala, pe care ar avea datoria sa le transmita mai departe nestirbita, ci spre cariera, adica spre viitorul copilului. Prin urmar, orientarea este in mod necesar teoretica, speculativa si mercenara".
Omul e ca pomul ... iar fiecare pom are locul lui
Inradacinare usoara :-)
