" Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face slobozi " Evanghelia Sfântului Ioan VIII:32

joi, 14 octombrie 2010

Eroina din Gherla





Avea 15 ani, era elevă şi locuia în apropierea închisorii de la Gherla. În fiecare zi când mergea şi se întorcea de la şcoală, trecea prin faţa ferestrelor cu zăbrele şi se simţea privită de cei închişi. O dată, fără să-i vadă, a fluturat spre ei o batistă, şi dintre toate gratiile, i-au răspuns batiste fluturând. A reuşit să facă rost de la un impiegat de mişcare de alfabetul Morse, l-a învăţat şi a intrat în dialog cu deţinuţii, transmiţând de la geamul camerei ei semnale. Deţinuţii i-au transmis numele şi adresele soţiilor şi a început să le trimită acestora cărţi poştale, ilustrate în care le anunţa să vină la Gherla, la cimitirul catolic de sub zidurile închisorii, la o anumită oră când soţii închişi, şi preveniţi la rândul lor, le puteau vedea. Cărţile poştale le punea în cutii din Dej sau Huedin. Ingeniosul mecanism a funcţionat nebănuit, aducând puţină bucurie în tragedia unor familii. În cele din urmă a fost prinsă şi condamnată la 7 ani de închisoare. Era cea mai tânără deţinută, deţinuţii care nu ştiau cum o cheamă îi spuneau „îngerul păzitor”, avea acum 17 ani şi se numea Gertrud Bader.

Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, Sighet

Articol preluat de pe: http://gorbanescu.blogspot.com/2009/01/ngerul-pzitor.html

Fotocopii provenite de la Institutul de investigare a crimelor comunismului:



marți, 12 octombrie 2010

Enron vs. Google



Acestă postare a fost "plăsmuită" în urma citirii unui articol excepțional care mi-a dat mult de gândit. Este vorba de o analiză a două companii americane ENRON, respectiv GOOGLE (în variantă romanizată goagăl). Acest articol prezintă cum poate o filozofie să înalțe o companie (societate,comunitate,instituție) până pe cele mai înalte culmi sau să o arunce în cel mai adânc abis.
Voi începe cu povestea companiei ENRON ... de fapt spre final, MALEFICUL ENRON
Compania și-a început activitatea în anul 1985 la inițiativa lui Kenneth Lay
Între anii 1986 - 1996 compania a fost manageriată de Richard D. Kinder. Această perioadă ar putea fi rezumată la doi termeni: eficiență și transparență. Faptul acesta este demonstrat și de cifre (cu muuulte zerouri:-).Între 1990-1996 Enron a raportat o creștere a câștigurilor de la 202 milioane $ la 584 milioane $, în timp ce veniturile au explodat de la 5,3 miliarde $ la 13,4 miliarde $. Două ingrediente (eficiență și transparență) ... la care se mai pot adăuga promovarea unei atmosfere de familie (fapt care i-a adus lui Kinder respectul și loialitatea angajaților) ... iată secretul reușitei acestei companii.
Dar ca în ori ce poveste de succes trebuie să se întâmple inevitabilul ... inevitabilul s-a produs în 1997 când Jeffrey Skilling, absolvent de Harvard Business School l-a succedat pe Richard Kinder la președenția companiei. Skilling și-a inspirat modul de conducere al companiei din epocala carte scrisă de Richard Dawkins - Gena Egoismului (The selfish gene).
Cum a interpretat el această carte (nu mă pronunț cu privire la carte - nu am citit-o), : în concepția lui evoluția este condusă exclusiv de competiție, egocentrism și frică. Find partizan al teoriei "supraviețuirea celui mai potrivit" el a implementat în cadrul firmei o politica intitulată Peer Review Committee (PRC - Comitetul de Revizuire a Angajaților). Sistemul se baza tot pe două ingrediente (ca și la Kinder), numai că de această dată ele erau frica și lăcomia (așa cum am mai amintit - în concepția lui cele două sunt elementele care motivează cel mai bine un om). Conform sistemului PRC angajații erau evaluați periodic pe o scară de la 1 la 5. Cei care primeau calificativul 5 erau concediați. Consecința acestui sistem era că la fiecare șase luni între 10% - 20% dintre angajați erau dați afară, făcându-i pe cei care rămân să se simtă în permanență pe muchie de cuțit și într-o continuă stare de anxietate față de viitorul slujbei lor. Ca să sporească gradul de umilire recenziile formale alături de poza angajatului concediat era pusă pe pagina de internet a companiei. ... toate acestea le făcea cu binecuvântarea lui Kenneth Lay care afirma: " ...Cultura noastră este una dură. Este o cultură foarte agresivă".
Pentru că sistemul de evaluare era foarte arbitrar și subiectiv, era la îndemâna fiecărui manager să se folosească de el pentru a recompensa loialitatea oamenilor care ascultau ca oile și își făceau treaba fără să-și bage nasul unde nu trebuie și pentru a-i anihila pe cei cu viziuni diferite. Asmuțindu-i pe angajați unul împotriva celuilalt Enron a reușit să scoată tot ce e mai rău în oameni: egoism, lăcomie, competiție neloială. "În mod evident, elementul care crează un mediu social nefast este reprezentat de oamenii aflați la conducerea companiei: directori, manageri - pe scurt oameni care induc o anumită psihologie socială întregii firme".
Unde a dus acest mediu social nefast ? la un mare scandal
până una alta pe alții i-a dus aici ...



Beneficul Goagăl

Filozofia celor de la Google, în totală opoziție cu cea de la Enron "reușește să instaureze un mediu favorabil muncii, un mediu care le crește valoarea până și celor mai buni angajați, creând totodată o legătură extraordinară cu clienții lor." Deviza celor de la Google este "SĂ NU FIM RĂI". A fi angajat la Google înseamnă să te ridici la cele mai înalte standarde posibile de etică ale mediului afacerist: "este o chestiune de practică și de etică, angajăm oameni grozavi care muncesc din greu,pentru a construi produse extraordinare, însă cel mai de preț lucru este de departe reputația ce o avem ca și companie ce garantează încredere clienților noștri". "Mediul Google influențează foarte puternic atât fizicul, cât și psihicul angajaților, iar holul firmei pare să dea tonul asupra a ceea ce se află în spatele ușilor de sticlă. Vorbind despre acest aspect trebuie menționat că ușile și zidurile de sticlă sunt elemente transparente , deschise, care creează senzația de încredere. Angajații lucrează în grupuri restrânse, în spații cu canapele, în care își pot aduce și câinii. Ei lucrează din greu, dar se și relaxează pe măsură, în cadrul Googleplex existând nenumărate facilități. Este un mediu care conservă atât spiritul de echipă cât și cel de independență. Oamenii vorbesc la masa despre lucrurile de care se ocupă la momentul respectiv, spune un inginer software. Este ca și cum fiecare este un mic director al propriei sale companii. Mediul companiei Google accentuează prietenia și atenuează conflictele, minimalizând ierarhia directorilor și mărind gradul de interacțiune dintre departamente. Pentru că fiecare angajat realizează că este la fel de important pentru succesul companiei Google, nimeni nu ezită să întreacă un director la o competiție sportivă - declarația unui director. Angajații Google sunt chiar încurajați să-și dedice 20% din timp pentru dezbaterea unor noi proiecte, fără să fie supervizați de cei aflați pe o scară mai înaltă în ierarhie. Atmosfera companiei Google trece zidurile campusului și se extinde în întreaga lume. Să ne gândim doar la implicațiile Proiectului Bibliotecii Google Online, în cadrul căruia milioane de cărți din biblioteca publică din New York , precum și din bibliotecile Universităților Standford, Hardward, Michigan și Oxford sunt scanate și sunt puse la dispoziția publicului, pentru a fi citite gratuit de oricine de pe glob. Încă mai există probleme de copyright, care vor fi, evident, rezolvate, însă astfel de proiecte consolidează un mediu de încredere și reprezintă un pas important pe drumul către o mai mare libertate și prosperitate. Suntem de părere că o societate, pentru a funcționa corespunzător , trebuie să aibă acces nelimitat, liber și neinfluențabil către o informație de înaltă calitate, de aceea Google își asumă o responsabilitate față de întreaga lume. - Sergey Brin și Larry Page (cofondatorii Google). Cei care controlează informația controlează lumea, dar dacă toți avem acces la informație, nimeni nu o poate controla. Transparența informației poate învinge astfel hegemonia politică."

Sursă: Michael Shermer (Nu fi malefic), editorialist al revistei "Scientific American", publicist în Skeptic, autor a nenumărate cărți printre care De ce oamenii cred lucruri ciudate(1997), Știința binelui și a răului (2004).