" Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face slobozi " Evanghelia Sfântului Ioan VIII:32

sâmbătă, 26 februarie 2011

Dr. Mikkel Hindhede

Dupa cum am promis, voi continua cu mai multe detalii despre doctorul Mikkel Hindhede, acest om deosebit care a facut enorm de mult bine tarii lui si de ce nu, omenirii. Experienta lui de viata poate fi inspiratoare atat tinerilor, cat si parintilor din zilele noastre. Sa ascultam ce povesteste el insusi:
"Cu toate ca tatal meu era taran, era socotit un om instarit. Poseda o extraordinara putere de munca, si muncea cu atata silinta, incat a transformat zone mlastinoase in pamant cultivabil. Sistemul de nutritie pe care l-am promovat de-a lungul vietii, il am in mare parte de la el. Cand eram copil, mancarea noastra se compunea din: 2 mese pe zi de cereale, uneori chiar 3, iar la pranz aveam cartofi din belsug cu o bucatica de slanina. Tatal meu a dat copiilor lui urmatorul sfat: Traiti simplu, nu fumati, nu beti niciun fel de alcool si nu faceti legaturi cu oameni care nu sunt ca voi."
Doctorul Hindhede, povesteste cat de usor i-a fost chiar in anii studentiei sa nu fumeze sau sa nu bea alcool, caci niciodata nu-si vazuse parintii facand asa ceva. Nu a luat parte la petrecerile studentesti cu bautura, mancare, fumat si pierderea noptilor. Se scula la 6 dimineata si programul de lucru incepea dupa ce parcurgea 1-2 km in aer curat. Niciodata nu lucra dupa 8 seara si nu pierdea noptile. Din aceasta cauza randamentul lui profesional a fost excelent, asa incat profesorii il considerau genial. "Eu stiu", spune el, "ca nu sunt un geniu, ci numai un om obisnuit care a inteles sa traiasca cu cumintenie".
Cu o asa stralucita calificare, doctorul Hindhede, nu ramane in oras ca medic, ci prefera sa profeseze la tara. Intelege de timpuriu ca viata in mijlocul naturii este singura care il poate vindeca pe om. Ajunge atat de cunoscut si iubit de oameni incat i se ofera un laborator in Copenhaga pentru cercetari in nutritie. Cartea lui "Sanatate printr-o hrana simpla si adevarata", devine cunoscuta in toata lumea. Cand a implinit 80 de ani si a fost sarbatorit in capitala tarii sale, doctorul Hindhede a declarat plin de umor unui jurnalist:
-150 de ani lungi, nici nu am baut alcool de nici un fel, si nici nu am fumat!
-150 de ani?, s-a mirat jurnalistul.
-Da, am calculat corect. Nici tatal meu, nici bunicul meu nu au fumat si nu au baut alcool.
Doctorul Hindhede a lasat urmatoarele reguli pentru pastrarea sanatatii:
"Daca un tanar m-ar intreba cum ar putea sa-si pastreze sanatatea, puterea de munca si sa se bucure cu adevarat de viata, i-as raspunde:
1. Gandeste ca hrana simpla ca painea completa, cartofii, untul, laptele, legumele si fructele, sunt cele mai sanatoase alimente. Chiar daca nu reprezinta toata alimentatia ta, sa constituie cea mai mare parte din hrana. Mananca cel mult de trei ori pe zi. Mananca incet si mesteca bine, si sa nu crezi ca daca te hranesti cu vegetale trebuie sa mananci mult, nu iti va face bine. Este adevarat ca se invata greu arta de a manca putin. Cel putin o jumtate de ora inainte de masa trebuie sa simti o foame adevarata. O zi pe saptamana sa nu mananci nimic, este benefic organismului, mai ales daca ai o profesie sedentara.
2. Nu fuma si nu te bucura de nicio bautura care are alcool. La fel straduieste-te sa nu bei cafea. Cea mai buna bautura este apa proaspata de izvor.
3. Mergi devreme la culcare si scoala-te devreme. Spala-te dimineata cu apa rece, iar apoi frectioneaza intregul corp cu o perie sau cu ceva aspru. Fa in asa fel, incat zilnic sa-ti pui muschii in miscare in aer curat (sport, lucru in gradina etc.). Daca nu ai aceasta posiblitate, sa faci plimbari lungi de 8-10 km mai ales in zilele cu soare. Ai treaba in celalalt capat al orasului, mergi pe jos, nu cu autobuzul sau tramvaiul.
4. Sa te obisnuiesti cu o temperatura scazuta, nu sta permanent langa soba. In aer curat nu trebuie sa fi foarte gros imbracat. Vara imbraca-te cat mai usor, cu lucruri din fire naturale. Gandeste-te ca soarele vindeca cele mai multe boli (n.m. in zilele noastre expunerea la soare trebuie facuta totusi cu precautie).
5. Pazeste cu strictete legile morale. Un barbat cu o singura femeie este mijlocul cel mai sigur pentru prevenirea bolilor sexuale, care pentru raspandirea lor au nevoie de trei persoane. Cand vor intelege oamenii in fine ca pe masura in care alearga dupa placeri, cu atat devin mai insetati de ele, si ca cea mai mare placere in viata este sa ramai sanatos la corp si la suflet! Intr-o astfel de sanatate nu mai exista alergarea dupa placerile artificiale. Sa-ti simti nervii si muschii plini de sanatate si forta de viata, aceasta este singura si adevarata placere a vietii, care nu lasa in urma nicio suferinta.
Sobrietatea si modul de viata modest, te vor face sa gasesti drumul spre fericire."
Ce fericiti sunt copiii carora parintii le dau un astfel de exemplu.

Desi sfaturile par demodate pentru zilele noastre, am convingerea ca efectul lor este acelasi. Echilibrul si cumpatarea sunt elemente pe care daca civilizatia actuala le-ar practica, ar evita multa suferinta si neplacere.
____________________________
*informatie preluata din cartea "Pentru ce atat de bolnavi?"

joi, 24 februarie 2011

Experimentul danez

"In timpul primului razboi mondial, Danemarca inconjurata de blocada, era amenintata sa moara de foame. Danemarca era considerata o tara agricola, cultiva cereale, crestea vaci si porci, a caror carne o exporta. Erau foarte cautate produsele ei lactate: laptele, untul,branzeturile. Dar ca sa-si poata creste animalele, inainte de razboi importa cereale. Productia proprie de cereale abia ajungea sa-si indestulezele populatia.
In timpul razboiului, nu mai era posibil importul de cereale pentru cresterea animalelor si tara se vedea dintr-o data in fata unei alegeri vitale: sa hraneasca porcii cu cereale si cartofi, sau oamenii? Sa lase sa moara animalele sau oamenii?
In fata acestei situatii grave, guvernul danez apeleaza la unul dintre cei mai populari si cunoscuti medici din acea vreme, careia i se da mana libera sa hotarasca si sa-i scoata din impas.
Este vorba de medicul danez Mikkel Hindhede.
Doctorul Hindhede hotaraste sa reduca cresterea porcilor la jumatate. Astfel revine oamenilor o cincime din orzul si cartofii care se dadeau porcilor. Apoi toate taratele care ramaneau de la macinarea graului le amesteca cu secara ca sa faca o paine hranitoare pentru populatie. Proba a facut-o chiar in laboratorul lui, pus la dispozitie de guvern. Mai departe, rationalizeaza bauturile spirtoase, caci pentru producerea lor, era nevoie de cereale si cartofi. Producerea berii, bautura cea mai iubita a danezilor o reduce la jumatate. In acelasi timp, din cauza blocadei, in tara nu mai ajungeau cafeaua si tutunul. Calculand totul la limita, doctorul Hindhede oferea populatie drept hrana: consum la discretie din paine de secara, mult mai putin din paine alba, consum la discretie din cartofi si paste din faina de orz. Consumul de grasimi se reducea la jumtate din ceea ce erau ei obisnuiti inainte de razboi, iar al carnii devine extrem de mic. Consumul de lapte ramane neschimbat, pentru ca acum nu se mai hranesc porcii cu lapte(in Danemarca, inainte de razboi porcii consumau lapte mai mult decat oamenii). Consumul untului se injumatateste si el, revenind totusi cate 250 gr. pe saptamana pentru fiecare locuitor.
Ce urmari a avut aceasta nutritie asupra populatiei daneze de aproximativ trei milioane de oameni?
In primul an al rationalizarii (1917-1918), a scazut mortalitatea populatiei cu 17%, iar cazurile de boala a scazut atat de drastic, incat medicii au inceput sa se planga de somaj. Pe langa toate aceste castiguri, se adauga si o economie de mai multe sute de milioane de coroane daneze, aceasta in conditiile in care in tarile vecine oamenii mureau ca mustele."
Ce inseamna omul potrivit, la locul potrivit, in momentul potrivit.
Mai multe despre acest om vom afla in articolul ce va urma.
____________________
*paragraf preluat din cartea Pentru ce atat de bolnavi ?
- mai multe informatii referitoare la experiment puteti vizualiza aici

marți, 15 februarie 2011

Poveste cu "aroma de cires"




Povestea a inceput de la un concurs initiat de mine pe bushcraft.me.

Arsenalul uneltelor folosite :-)



Unealta pe care am folosit-o cel mai frecvent si de care sunt cel mai multumit

Poate fi achizitionata de pe adresa danielscuriosityshop@gmail.com la pretul de 105 Ron.
O alta unealta deosebit de buna este:



Desi nu l-am folosit decat foarte putin la sculptat - cutitul dalta care poate fi vazut (filmat) in articolul anterior, pot sa il recomand celor pasionati de sculptura in lemn. Ambele unelte pot fi achizitinate de la aceeasi adresa, prezentata anterior, la pretul de 90 Ron. bucata.

Dar sa revenim la povestea lingurii





Ca sa impartasesc cateva din secretele pe care le-am descoperit si eu pe parcurs, as incepe cu problema faptului ca lemnul crapa. Chiar si bucata aceasta, desi avea cel putin 6 luni de uscare, dupa ce i-am dat coaja jos, a avut o crapatura care a inaintat multicel. De aceea de cate ori sculptez ceva las vreo 5 centimetri (poate ar fi bine chiar mai mult), astfel incat fisurile sa nu ajunga pana la sculptura propriu-zisa.
Al doilea motiv pentru care las acei cativa centimetri in plus este ca sa pot imobiliza bucata ramasa intr-o menghina si astfel sa imi utilizez ambele maini (daca folosesc dalta si ciocan de lemn).






Lather edit:

dupa ce am dat-o cu ulei ...






miercuri, 9 februarie 2011

Strop - ascutit unelte

Despre Leather Strop, am auzit si vazut prima data, la prima intalnire Bushcraft Romania (Siriu; Buzau). Mi s-a parut interesanta ideea. Din nefericire nu am putut-o materializa din cauza timpului ... atat de repede cat mi-am propus.
La realizarea proiectului am folosit urmatoarela unelte:



+ o masina manuala de gaurit (de pe timpu lu' bunicu) si un aparat cu capse




Materialele folosite: o simpla bucata de lemn de brad, o bucata de piele cu fata nefinisata pozitionata spre exterior.
Lungimea este de 37 de cm din care 27 acoperiti cu piele.
Timp de lucuru (insumat pe mai multe zile) ... nu cred ca am depasit 2 ore.

Ce a iesit puteti vizualiza in urmatoarele poze:




Ca sa fie "tacamul complect" am adaugat si o pasta de lepuit (de fapt nu prea era o pasta, ci mai degraba un calup de material solid si sfarmicios ... pe care am reusit sa-l intind pe suprafata de piele, cu destul de multa greutate). Poate are cineva o solutie mai buna ... eu am incercat sa-l incalzesc putin ...



Pasta de lepuit are rol abraziv (este un abraziv fin). Personal am folosit sistemul pentru ascutit daltile si urmatoarele unelte, in vederea cioplirii in lemn :-) Anumite informatii utile puteti gasi aici cu privire la pastele abrazive de la noi din tara.
Sunt deosebit de multumit de calitatea taisului in urma ascutirii pe strop.
ATENTIE ! am inteles ca pasta este destul de toxica, asa ca nu folositi cutitul in prepararea alimentelor, daca nu l-ati spalat foarte bine dupa ce l-ati ascutit cu pasta abraziva.
I-am facut si sotiei, pentru bucatarie, dar la acela nu folosesc pasta de lapuit.
In urmatoarea filmare: o varinta de folosire ... intre timp am gasit alta mai buna :-)



Si acum nodul promis de ceva vreme:

sâmbătă, 5 februarie 2011

Abatele Pierre


Era prin 1912, la numai cateva luni dupa ce Titanicul se scufundase. In familia unui bogat negustor de matasuri din Lyon, se naste al cincilea copil, Henri. In ciuda intentiilor tatalui de a-l determina pe tanar sa-i urmeze calea, la 18 ani ... visand la o lume mai buna, acesta renunta la mostenire si se calugareste.
Al Doilea Razboi Mondial l-a scos din contemplare si l-a aruncat in valtoarea Rezistentei franceze. Acolo si-a primit pseudonimul "Pierre". Din locuinta sa din Grenoble, Pierre conduce un cuib de luptatori. De doua ori arestat a scapat de fiecare data, dupa ultima scapare este nevoit sa fuga in Algeria.
In 1945 "revolutionarul" este impins ca deputat in Adunarea Nationala Constituanta. Dezgustat de politica, in 1950 isi da demisia din Parlamentul Frantei.
Gasise ceva mai bun de facut: la data aceea , Parisul misuna de oameni ai strazii lipsiti de toate. Abatele Pierre s-a dedicat ajutorarii lor.
Iarna lui 1954 a fost una cumplit de geroasa. In fiecare noapte in Paris mureau cam 2000 de oameni degerati. Abatele nu mai poate suporta. Rosteste la radio un apel fulminant catre parizieni. Peste noapte, se naste "insurectia bunatatii". In cateva zile se strang 500 de milioane de franci si apar volunatrii! Luat pe nepregatite de sarcina imensa a distributiei, Pierre pune la cale cel mai inspirat sistem: ii organizeaza pe cersetori, ca sa-i ajute pe cersetori. Metoda da roade.
Vazandu-se deodata utili, vagabonzii s-au facut oameni de treaba.
Dupa ce a trecut iarna , Pierre ii organizeaza in echipe si ii trimite prin tot Parisul sa stranga sticle. Pe altii mai voinici, ii echipeaza sa transforme din ruine ... un depozit, unde sa fie sortate sticlele. Asa s-a nascut Societetea Emaus, in care cersetorii ii salveaza pe cersetori. Modelul s-a extins si peste hotare in peste 42 de tari (Beirut 1959, colonia de leprosi Vellore, din India 1971).
In 1992 a fost medaliat cu Legiunea de onoare. De asemenea, pentru stradaniile sale de a face lumea mai buna, ani de-a randul a fost votat cel mai popular om din Franta. Abia in 2003, a fost intrecut de ... fotbalistul Zidane. Spune si asta ceva despre "evolutia societatii" ...
Desi cu o viata riscanta, scapat ca prin urechile acului de nenumarate nenorociri, printre care un accident aviatic (1950) si un grav naufragiu (1963), Pierre - ca si altii care "isi pierd viata pentru Isus" atinge pragul longevitatii, moare la nouazeci si patru de ani (22 ianuarie 2007). In ciuda personalitatii sale controversate Pierre, a lasat in urma ceva ... a facut ceva pentru semeni ...
Pare pe dos. Dar oamenii care au iubit cel mai mult Imparatia de sus, sunt cei care au facut cel mai mult pentru lumea de jos.
De fapt asta si este esenta adevaratului crestinism ...
_____________________
material care apartine d-nului profesor Lucian Cristescu

vineri, 4 februarie 2011

Crucea insangerata


Cu vreo doi ani in urma am ajuns in Geneva, orasul lui Calvin si a altor cativa oameni de calibru, care au lasat ceva benefic in urma lor. Printre locurile pe care le-am vizitat se afla si unul care are legatura cu ce voi scrie in continuare.
Desi stiam istoria lui Henry Dunant, modul in care a povestit-o aseara, profesorul Lucian Cristescu, m-a entuziasmat atat de mult incat nu am putut sa ma abtin sa nu o impartasesc si pe glob (blog:-)
Personajul despre care am amintit s-a nascut in Geneva in 1829, intr-o familie destul de bine asezata. Dedicarea neobosita a parintilor pentru orfani si amarati a adancit sensibilitatea baiatului.
La optsprezece ani, Dunant a devenit membru al Societatii Caritabile. Fiind plin de initiativa a infiintat "Societatea de marti" un cerc de tineret care se strangea pentru studiul Bibliei si binefaceri la azil, orfelinat, puscarie ... Dar preocuparile caritabile i-au furat timpul pentru scoala, fapt pentru care Dunant a fost exmatriculat.
Tatal sau s-a oferit sa-l ajute, si datorita spiritului sau si a inteligentei a ajuns negustor, bancher si a infiintat mai multe companii ... (chiar pana in indepartata Algerie).
Pentru a-si clarifica niste situatii juridice (referitoare la Algeria - care atunci era sub francezi), Dunant a trebuit sa mearga in audienta la Napoleon al III-lea, care era in plin razboi cu Austria, pe frontul de la Solferino.
Providenta a facut sa ajunga acolo exact pe 24 iunie 1859, ziua macelului.
Pe campul de lupta zaceau 38.000 de morti si raniti. Atmosfera de iad l-a socat pe Dunant. In cateva ore a luat initiativa si a organizat populatia civila din oras. Pentru ca nu aveau nimic, Dunant a cumparat tot: de la consumabile sanitare, pana la corturi-spital. Zi si noapte a indemnat pe cetateni sa-i trateze pe raniti fara deosebire: Tutti fratelli !
Ajuns acasa, Dunant a dat glas poverii sufletesti in cartea Amintiri de la Solferino, pe care a distribuit-o personalitatilor Europei. Cartea a cazut si in mana unui jurist de la Societatea Caritabila din Geneva, care a prins ideea si l-a ajutat sa infiinteze societatea visata. Astfel pe 17 februarie 1863, s-a nascut Comitetul International al Crucii Rosii (adica insangerata), care, chiar in acelasi an avea sa coopteze 12 state membre.




Implicarea sa totala in cauza umanitara, i-a atras falimentul. Cu datorii la banci, Dunant a fost condamnat de Tribunalul din Geneva pentru "afaceri oneroase".
Denigrat inaintea societatii si chiar exclus din Comitetul Crucii Rosii, Dunant paraseste Geneva pentru totdeauna. Va ramane vesnic calator, urmarit de creditori si sustinut doar de cativa prieteni. In cele din urma se va refugia intr-un azil.
Rareori razbuna providenta atat de prompt nedreptatile. Prietenii sai au continuat sa-i popularizeze ideile si numele ... iar treptat, cu trecerea anilor Dunant a recapatat respectul lumii.
In 1901, un comitet norvegian proaspat infiintat a ajuns sa ia in discutie personalitatea care a contribuit cel mai mult la cauza pacii. Dupa multe tatonari, majoritatea l-a votat pe batranul de saptezeci si trei de ani.
Astfel Henry Dunant a devenit detinatorul primului Premiu Nobel pentru Pace din istorie.
Dunant nu a folosit in scop personal niciun cent din cei 104.000 de franci elvetieni. I-a destinat caritatii, iar el a ramas mai departe la azil. A murit cu intrebarea: "Incotro se indreapta omenirea ?".
__________________________________________
informatii preluate din prelegerea domnului profesor Lucian Cristescu "Incepe sa traiesti"
cei care vor sa vizioneze aceste emisiuni o pot face aici online, inregistrare.
O prelegere foarte buna pentru cei interesati de subiectul sanatatii Taramul longevivilor
merita vizionata
Speranta de viata ar creste imens, daca verdeturile ar avea miros de carnati
:-))) (Doug Larson)