" Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face slobozi " Evanghelia Sfântului Ioan VIII:32

miercuri, 21 decembrie 2011

Amintiri ... din epoca de aur

Nu este vorba despre filmul lui Cristian Mungiu, nici de vre-o reclama la emisiunea Iarta-ma :-) ci amintirile unei fetite pe nume Beatrice, respectiv ale unui coleg care intre timp a ajuns ziarist.
Merita vizionat.
Vizionare placuta.

vineri, 9 decembrie 2011

De prin codri


Toamna primaveratica ne-a ajutat astazi sa ne facem "ritualul" plimbarilor prin natura.
Afundandu-ne in padure, incercam sa-i ascultam linistea, care, era din cand in cand intrerupta de harsaitul pasilor tai, prin troienele de frunze proaspat depuse. Este delectarea ta sa zburzi prin mormane de frunze, sa le arunci in aer, lasandu-le apoi sa cada asemenea fulgilor de zapada.
Trudit de-atata alergat ai continuat drumul imaginandu-te pe vre-un hunter irlandez, sau pe vre-un lipitan. Ti-ai fi dorit sa galopeze ... la fel imi doream si eu la varsta ta "inseuat" fiind, pe spatele celor dragi :-) Dar si acum ca si atunci, mergeam doar ... la pas :-)
Prin desisul padurii distingem locul unde trebuia sa ajungem.
Iata-i, ... am ajuns

Din fericire, intre noi si ei se afla un gardulet care mai atenua din instinctul teritoril al vierului



In vara familia era completa. Vre-o 3-4 garlani vargati, se tineau dupa coada mamei.
I-or fi bagat la export ? ... criza asta :-(
Acuma tarcul parea mai pustiu, iar perechea mai trista.
La intoarcere, in timp ce zburdai pe poteca,in contrast cu bietele jivine, iradiai de bucurie ... bucuria de a fi din nou impreuna.

video
____________________________________
paragrafe din jurnalul pe care-l tin fiului meu

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Religie, economie social si Revolutie vs. Reforma


Inca din copilarie in urma vizitelor pe care le-am facut in vest, m-am preocupat sa inteleg, de ce unele tari au ajuns unde au ajuns iar noi suntem unde suntem. Aflandu-ma la cate-va mii de km de tara, intrebarile au reaparut si de la o zi la alta incepeam sa imi explic tot mai bine mecanismele.
In adolescenta, printre cartile pe care le-am citit se numara si "Etica protestanta si spiritul capitalismului" de Max Weber. Desi nu sunt in mare parte de acord cu ideile autorului, este de apreciat pista pe care o deschide in ce priveste corelatia dintre religie si statutul economic-social al unei tari.
Conform viziunii mele, crezul religios influenteaza profund conditia unui individ, tari sau societati. Acest fapt s-ar datora acelor crezuri si idealuri care se afla ascunse in cele mai adanci straturi ale constiintei, si care la cei mai multi oameni se suprapune cu crezul religios. In acelsi sens, conditia unui individ sau societati este determinat de idealul si modul in care il percepe el/ea pe Dumnezeu. Simplificat, proiectia lui Dumnezeu in mintea ta, influenteaza modul in care te raportezi la ceea ce te inconjoara. Nemtii ar denumi aceasta weltanschauung, iar in limba romana cred ca i s-ar potrivi urmatoarea sintagma: viziunea despre lume si viata.
Nu demult stateam de vorba in strainatate, cu un romanas, care-si povestea cu multa mandrie "ispravile". Cand i-am atras atentia ca ceea ce face nu este bine nici pentru el nici pentru cei din jurul lui si ca in viata totul se plateste, mi-a raspuns: " E ... Dumnezeu e baietas de cartier. El e bun si ne iarta." Interesant este ca acesta idee am intalnit-o la foarte multi romani, cu privire la "Dumnezeu dragutu". In conceptia multora el este proiectat ca un batranel simpatic, dar senil, pe care reusesti sa-l duci usor de nas.
Religiile traditionale pun mare accent pe forma ... meritul reformatorilor cum ar fi Ulrich Zwingli, Calvin, Menon este ca au cautat sa transfere importanta de pe forma pe fond. Astfel conform teologiei reformatorilor, nu mai trebuia sa arunci bani in cutia lui Tetzel (cel care vindea indulgente), ca sufletul sa iti fie ispasit de pacate, nu mai trebuia sa participi in procesiuni, perelinaje sau chiar cruciade pentru a fi absolvit de papa. Reforma protestanta a pus capat "tocmelii cu Dumnezeu" si l-a inaltat in schimb pe Isus Christos si Legea Sa. Iar Legea, chiar a fost luata in serios, in toate aspectele vietii. Asta este una dintre problemele mari care le avem noi ca popor.
Respectul fata de aproape (si tot ce tine de el, proprietatea lui) s-a intiparit profund in genomul :-) populatiei acestor tari, pe care noi le numim civilizate.
Este suficient sa mergi in Suedia si sa intrii intr-un magazin fara vanzator, unde fiecare isi cantareste, tasteaza si plateste singur factura. Sau poti incerca acelasi lucru pe strazile Genevei lui Calvin, unde poti sa-ti ridici singur ziarul dupa ce ai pus banii intr-o cutiuta. Sau poti sa colinzi dealurile pe unde acum cate-va sute de ani, a trecut Luther (cu manuscrisul Bibliei, tradus in limba poporului, pregatit pt tiparnita), si sa iti culegi capsuni de pe o plantatie, ca apoi sa lasi banii pe o tavita.
De asemenea Reforma, apeland la Biblie, l-a invatat pe om ca atunci cand isi da cuvantul, sa si-l respecte chiar daca este in paguba lui. De aici si expresia germana, care era des folosita si in Ardeal:"Ein Mann, ein Wort" ... Un om, un cuvant (cu sensul ca promisiunea-i promisiune).
Dar lucrul cel mai important pe care l-a facut (asta din perspectiva discutiei noastre), este ca a coborat teologia din turnurile de fildes si de la catedrele universitatiilor prestigioase, in strada, la oamenii de rand facand-o mult mai accesibila si mai practica. Astfel pantofarul, laptareasa sau gospodina au fost invatati ca pantoful, laptele pe care-l mulg sau mancarea pe care o fac pentru familie, daca este de calitate, atunci in fata lui Dumnezeu este la fel de bine primit(a) ca si o slujba pe care o tine preotul in biserica.
Parerea mea este ca acest lucru nu s-a produs peste noapte. In istorie ideile sau anumite tendinte au nevoie de o perioada lunga pentru a fi asimilate. Nimic nu se produce peste noapte.
In concluzie, de ce cred eu ca religia are o asa de mare importanta practica?
1. Religia unei tari, reflecta situatia ei economic-sociala.
Daca ar fi sa fac o astfel de ierarhie si as incepe de jos in sus, in cadrul crestinismului european, ar fi.
a. nivelul de baza: tarile ortodoxe Est europene: Ucraina, Bulgaria, Romania si bineinteles Grecia.
b. tarile catolice: Portugalia, Spania, Italia.
c. tari mixte: Germania, si as pune aici si Franta(daca pun in discutie istoria relatiei cu bis. Catolica - cazul Napoleon, si istoria protestantiilor francezi, hughenotii)
d. Anglia - i-as oferi un statut aparte, pe mai multe considerente.
e. tarile protestante, nordice: Suedia, Norvegia, Danemarca si Finlanda.
Parerea mea este ca cam aceasta va fi si ordinea in care vor cadea tarile d.p.d.v economic daca criza va continua.

Poate veti spune ca daca o luam din punct de vedere religios, piramida ar fi inversa, in sens ca tarile protestante sunt cele mai libertine si in care ateismul are cei mai multi adepti. Da, va voi da dreptate. Este o consecinta logica. Bunastarea duce in final (la cei mai multi) la autosuficienta. Cand ai tot ce iti trebuie si nu stii ce inseamna aia sa iti lipseasca paine de pe masa, de obicei il arunci pe Dumnezeu la cutia cu vechituri.
Poate va veti intreba atunci, de ce tarile acestea (protestante) continua sa se mentina, cat de cat la un nivel economic ridicat. Raspunsul meu este: din inertie. Aminteam ca "nimic nu se produce peste noapte". Desi nu il mai au pe Dumnezeu, unele principii inradacinate adanc in cultura poporului (principii provenite din Biblie cum ar fi cinstea, respectarea proprietatii aproapelui) mai sunt pastrate da o parte buna a populatiei.
2.Daca vei studia in istorie, in general tarile protestante nu au avut revolutii. Cu precadere revolutiile lor au fost industriale :-).
Cred ca istoria lumii se afla din nou la o rascruce, sistemul capitalist e pe duca.
O mica paranteza: crezul meu este ca ori ce sistem, ori cat de bine pus la punct ar fi, in fianl dupa ce a ajuns la apogeu va cadea. Nu din cauza neperformantei sistemului ci din cauza bunastarii excesive, de fapt efectelor acesteia asupra omului. Veriga slaba este omul: lacomia lui, neinfranarea, egoismul si ma opresc aici deaorece lista este foarte lunga.
Variantele care urmeaza ar fi: Revolutie sau Reforma.
Ce inteleg prin revolutie: aceea situatie in care clasa de mijloc (care se subtiaza si ea) se foloseste de furia acumulata in clasa de jos (care sunt cei mai numerosi) pentru a o rasturna pe cea de sus. Aceasta presupune schimbarea fizica a celuilalt, micsorarea cu un cap :-) si alte actiuni de genul asta. Aparentele beneficii sunt pana ce clasa de mijloc care a ajuns destul de puternica ca sa controleze clasa de jos. In final se ajunge ca istoria sa se repete.
Ce inteleg prin reforma: schimbarea launtrica prin adoptarea constienta si rationala (fara vre-o constrangarea exterioara,si asa cum inteleg eu) a unui set de norme si reguli, benefice, care sa nu fie infuentate de nici un context sau circumstante exterioare. Aceasta actiune este mult mai dificila (e mai simplu sa-l scurtezi cu un cap pe altul) de cat sa faci schimbari radicale in propriu-ti cap.
Pana una alta pentru evenimentele care se prefigureaza religia va juca un rol foarte important. Este clar (pt. mine) ca exista o corelatie intre religie si economic/social. Dar este total anti-crestin cand economicul si social scoate la inaintare religia pentru a rezolva problemele societatii. Cand politicul va da mana cu religia ca sa rezolve problemele economic sociale, tocmai se va naste un balaur cu doua capete care va reinvia timpurile apuse ale evului mediu.

joi, 17 noiembrie 2011

Impresiile unei ziariste despre Gherdeal



Articol foarte plastic, despre Gherdeal, apartinand ziaristei Alexandra Ion Cristea.

Uitaţi de lume

Cât vezi cu ochii, pustietate. Borne kilometrice care îndrumă către nicăieri. O linşte atât de deplină ce sigur l-ar speria cumplit pe sibianul obişnuit în agitaţie, zgomot de maşini şi oameni. Sibiu 100% continuă dezvăluirea poveştilor celor mai izolate sate ale judeţului. Păşind pe cărări puţin cunoscute, arareori străbătute de maşini, îi căutăm pe puţinii oameni care mai trăiesc uitaţi de lume.

„Doar florile au mai
rămas din ei”

E drum pietruit între Bruiu şi Gherdeal – dar ceea ce numesc localnicii „drum” se aseamănă mai mult cu o potecă prin pădurea de stejari găunoşi ale căror trunchiuri îmbătrânite şi bolnave au fost tăiate şi lăsate de izbelişte în iarbă. Doar-doar o mai creşte ceva din ei. Din vârful dealului care coboară năvalnic spre sat, pe străzile pustii, nicio ţipenie de om. Câteva maşini sunt parcate ici-acolo. Ferestrele caselor sunt împodobite cu perdele iar ţiglele acoperişurilor sunt noi - trebuie să fie cineva acasă. Câţiva muncitori „de la Buzău” se odihnesc în iarbă lângă o viitoare pensiune situată în capătul satului. Mă apropii de-un gard, câinii latră şi ferestrele unei case scârţâie în ecou. O bătrână orbită de lumina soarelui vorbeşte din geam: „Acesta a fost sat săsesc cu peste 120 de numere. Am rămas 10 locuitori. Au plecat cu toţii, sau au murit, ce să-i faci… Numai florile de pe drum au mai rămas din ei”, spune Maria Tiuţ, una dintre ultimele gherdelence.
Cooperativa mobilă

Femeia îşi aranjază cu dibăcie basmaua şi povesteşte. Despre ceapa din grădină, despre nunta sa de acum mai bine de 50 de ani de la biserica românească de peste drum şi despre pâinea care ajunge cu greu în sat acum, de la Bruiu. Se hotărăşte într-un final să iasă la poartă. Pe-o uliţă din apropiere se aud voci iar în scurt timp un bărbat între două vârste, sprinten, cu cămaşa verde descheiată până la brâu îmi dă voios bineţe. „ Eee, să fii venit acum vreo 20 de ani! Am avut un magazin alimentar, dar s-a închis. Ne mai aducea un vecin pâine şi cele trebuincioase – făceam comandă. Venea cooperativa la poartă”, spune Ghiţă Costea aşezându-se confortabil pe băncuţa de lemn din faţa casei. „Ghiţă ştie, că doar şi el e născut aici”, aprobă femeia care a ajuns în sfârşit la poartă, sprijinindu-se în două cârje. Soarele arde, Maria mă priveşte îndelung, spune că semăn cu o nepoată de-a ei care o vizitează uneori. „Era un sat bogat… vai de capul meu! Făceau câte 800 de litri de vin şi 50-60 de rachiu de fiecare! Numai vii şi pomi fructiferi! Acum e gol din păcate, saşii erau puterea!”, povesteşte Ghiţă în continuare privind la dealurile din apropiere.

Prinşi în trecut

„Degeaba vedeţi maşini în centru – sunt ale lucrătorilor de la pensiune. Eu locuiesc cu mama”, spune Ghiţă cu năduf în timp ce ne invită să o vedem pe „bătrânică”. În casa de vis-a-vis, Ecaterina Costea se ridică în grabă de la masă. „Poftiţi luaţi nişte slănină”, îndeamnă Ghiţă în timp ce-şi taie pe cuţit o fâşie generoasă de untură străvezie. Femeia îşi poartă părul alb, lung, legat în coadă, fără basma. Roboteşte încoace şi-ncolo – strânge după un timp mâncarea, scotoceşte, doseşte. „Citesc mult, chiar şi din astea cu tovarăşul!”, spune răspicat bătrâna care îmi arată deschis pe pat, un almanah din anul 1985. Mă priveşte cald, cu bucurie sinceră în ochii săi mari, albaştri, dar nu poate sta o clipă locului. „Am 86 de ani!”, strigă ea apoi şi dispare repede în curte. Ghiţă îşi priveşte mândru mama şi se propteşte în poarta de lemn a casei. Îşi scutură de trei ori ţigara aprinsă... „Vin ei saşii vara, la Rusalii – nu şi-au abandonat casele. Aşa chefuiesc, când sunt mieii mai graşi. Dacă ar sta aici ar trebui să meargă la sapă”, spune el şi râde cu poftă. „Să mai veniţi pe la noi”, adaugă Ghiţă simplu la urmă.

Cheia de la rom

În centrul Gherdealului, casa fostei cooperative încă mai există. Deşi intrarea în fostul magazin e năpădită de buruieni, înauntru totul a rămas aproape nemişcat. Rafturile pentru marfă poartă etichete de preţ iar în cutii de lemn sticlele de rom, votcă şi lichior de portocale aşteaptă să fie date la schimb. Pe jos, cutii şi sertare aruncate în dezordine, un ambalaj al unei râşniţe de mână, cartoane de ouă şi un bileţel de inventar ce propune discutarea „problemei noului magazin”. Într-o cutie la geam, lângă vechea ştampilă, o cheie ruginită te invită parcă să încui uşa când ieşi.
Cu pianul plin
şi bagajele făcute

Nu prea departe de cooperativă, într-o casă de pe uliţa de lângă biserica evanghelică locuieşte Gheorghe Vişa, un pensionar din Făgăraş. „Stau în casa unui fost asociat al meu, soţia lui m-a lăsat să îmi aduc albinele aici”, povesteşte bărbatul în vârstă de 72 de ani care vine la Gherdeal de dinainte de revoluţie. Deşi clădirile din curte s-au mai dărâmat, casa săsească a rămas la fel. Pe la geamuri sunt pânze de păianjen iar unele perdele au căzut, dar dulapurile, patul, băncuţa de lemn de la intrare şi chiar lavoarul din hol arată ca îngheţate în timp, undeva la sfârşitul anilor ’80. „A fost o vreme când au intrat ţiganii aici, au făcut mizerie în pian. Dar l-am curăţat şi am reuşit să păstrez multe obiecte valoroase”, spune mândru Vişa în timp ce desface două valize pline de cărţi în germană. Degeaba îl întreb de ce a venit la Gherdeal. Bărbatul glumeşte şi spune că e loc bun de ascultat liniştea : „Cum să nu îmi placă locul ăsta! Albinelor mele, în primul rînd, le place în rai!”.

Scrumul din cizmă

Nori negri de smoală s-au adunat deasupra satului. Gheorghe Vişa râde pe sub mustaţa lui subţire : „Fără grijă, aici nu plouă rău niciodată”. Ne îndrumă către locuinţa familiei Ongert, unde trebuie să ne oprim neapărat, înainte de plecare. Picuri mici, dar calzi cad în răstimpuri pe asflat. Poarta e deschisă iar uşa casei, liptă de perete. Trei bărbaţi stau la masă în bucătăria casei Ongert. Aşezat pe un fotoliu, Lucian povesteşte despre cum s-a lăsat de băut şi că acum s-a mutat la Gherdeal unde îşi va deschide o stupină. În picioare, Johann Ongert unul dintre ultimii saşi din Gherdeal, ne arată un teanc de bani vechi. E mica avere a răposaţilor săi părinţi – de câteva mii de lei vechi - descoperită într-un sul de lână cu o zi în urmă. Pe un scaun lângă uşă, Helmut Ongert soarbe cu poftă din păhărelul de ţuică îndoit cu apă de fratele său mai mic. Sudează ţigările Plugarul scoase dintr-un pachet de Winston şi îşi scrumează în cizmă. „Aşa m-a învăţat Johann. Să nu fac mizerie pe jos”, spune el cu tâlc.

Suntem bine

Sunt bucuroşi să ne vadă şi ne întreabă rând pe rând ce mai e la Sibiu. Johann răsfoieşte ziare nemţeşti din ’87. Când dau să mă ridic de pe băncuţa de lemn pe care stau îngrămădite mai multe perne şi pături, Lucian protestează: „Dar mai staţi, abia avem şi noi cu cine vorbi!”. „Ar fi bine să rămâneţi de tot”, adaugă serios şi Helmut. Johann e singurul care ne conduce tăcut la poartă, privind cu îngrijorare în jur. „Multă lume îşi imaginează că trăim în pustietate”, spune el dintr-o răsuflare, frecându-şi mâinile. „Dar suntem bine, suntem bine!”, adaugă Johann plin de convingere. Zâmbeşte scurt, îşi aranjează pălăria pe ochi şi se trage din ploaie lăsându-şi parcă vorbele în aer.
Plouă de-a binelea pe drumul pietruit care pleacă din Gherdeal. Maşina hurducăie zgomotos şi oricât de încet am merge, tot mi se pare că fugim.

Tinerii nu vor pământ
„M-am născut în Gherdeal, am făcut şcoala la Sibiu – făceam naveta cu trenul, nu mi-a fost uşor. Erau pe vremea mea oameni în fiecare casă – mulţi aveau stupine – că zahărul era scump”, spune Lili Monchi, o gherdeleancă mutată în Făgăraş. „Mai vin fraţii mei din Germania şi alţi bătrâni, cât or mai putea veni. Pe tineri nu-i interesează să vină, nici pământul, nici casele, că nu au fost învăţaţi cu lucrul la câmp. Las şi eu totul în urmă, mi se mai fură din casă... Dar am 82 de ani, nu iau nimic cu mine”, adaugă Lili.
_______________________________
articol preluat din Sibiu 100 %
autor - Alexandra Ion Cristea

luni, 14 noiembrie 2011

Deus Est !


Articolul de fata se bazeaza pe trilogia lui Decartes: Dubito ergo cogito, Gogito ergo sum, Sum ergo Deus Est. Titlul articolului este putin schimbat fata de ce apare in ultima parte a dictonului cartesian, deoarece in conceptia mea existenta lui Dumnezeu nu este determinata nici in cea mai mica masura de existenta mea. In aceasta privinta nu sunt asa umanist ca Decartes :-)
Deoarece este ultimul articol din acest ciclu, voi fi ceva mai generos :-) asa ca imi doresc sa aveti rabdare sa cititi pana la capat ... si nu veti regreta.
Articolul va fi in continua schimbare. Momentan filonul de inspiratie este un foarte profund ganditor indian, devenit crestin Subodh K. Pandit.
Discutia are o deosebita importanta in ceea ce priveste fenomenul religios, deoarece nu poti merge mai departe in cautari daca nu ai raspuns la intrebare: Exista Dumnezeu, ... (sau pentru unii sensibili la acest termen)- un Facator, o forta Superioara Absoluta ?
Nu poti vorbi despre un rau (religie), daca tu ai probleme in ceea ce priveste existenta conceptului de apa (Dumnezeu).
Asa ca, sa purcedem la drum in demersul nostru, care as dori sa fie unul rational .

"Allah hu Akbar" este strigatul care se ridica din varful unui minaret, strigat prin care imamul cheama de cinci ori pe zi credinciosii musulmani pentru rugaciune. "Shema Israel" sunt primele cuvinte pe care le intoneaza un rabin evreu dupa ce si-a pus chipa si talicul, pentru rugaciune. Inr-u cu totul alt colt al lumii, in Tibet, poti auzi urmatoarea mantra: "Om mani padme hum".
"Nu exista nici un alt Nume sub ceruri prin care putem fi mantuiti" sunt cuvintele pe care le rosteste un pastor/preot intr-o biserica/catedrala.
In imensitatea Indiei, pe un drum prafuit vei putea auzi pe un guru impreuna cu ucenicul sau, plecati in perelinaj, rostind cuvintele:"Hare Rama,Hare Rama, Rama, Rama, Hare, Hare. Hare Krishna, Hare Krishna, Krishna, Krishna, Hare, Hare."
Diverse si raspandite - religiile acestei lumi.
Pe de cealalta parte a baricadei, se gaseste scepticul cel exuberant impreuna cu ateistul declarat. Cei doi zambesc condescendent, parca scaprandu-le de pe grimasa cuvintele: "Aceste fiinte naive ...oh, cat de lipsit de sens este droghezi cu acest opiu al popoarelor."
Acesta era de fapt si felul in care Karl Marx denumea religia. El avea impresia ca toti aceea care credeau in Dumnezeu si aveau de-a face cu religia, se foloseau de cele doua ca de niste proptele. Carje cu care se tarasc prin viata, sperand ca prin ele sa inlature durerea si suferinta (sau macar, sa le ofere un sens), cand de fapt ele alcatuiesc insasi realitatea vietii. Toate aceste pretentii referitoare la cer sau la "ceva de dupa", nu sunt decat niste utopii nascute din neputinta de a face fata crudului adevar, ale unei existente fara sens. Nu exista Dumnezeu, viata de dupa, cer. Numeni nu stie de unde venim, si incotro ne indreptam.
In asentiment cu cele spuse mai sus putem citii declaratia lui Quentin Smith (coautor al cartii Teism, Ateism si Cosmologia Big Bangului) "Singurul crez rezonabil este ca venim din nimic, prin nimic si pentru nimic" (Oxford, Calderon Press, 1995)
Sa fie oare chiar asa ? Sa fie aceasta "realitate", una, care multora dintr noi le-a scapat.
Care este atunci motivul care iti da imbold, si pe care iti poti baza existenta ? Din cele citite mai sus, singurul motiv rezonabil este NIMIC! Daca fundamentele mele se bazeaza pe nimic si franghia de care ma tin este nimic rezulta ca filozofia mea de viata are in centru NIMIC. Cu o astfel de filozofie bazata pe nimic nu e chiar usor de trait. Nu-i de mirare ca Jean-Paul Sartre, dupa o disputa elocventa in care si-a prezentat foarte structurat argumentele discreditand ideea de supranatural si Dumnezeu, marturiseste ca singura intrebare care ramane este de ce nu a comis inca suicidul.
Albert Camus, laureatul Nobel concluzioneaza "Ultima intrebare filozofica este cea cu privire la suicid" The Myth of Sisyphus and Other Essays (New York: Vintages, 1955)p.40.
Nu as dori sa deschid o discutie pe tema suicidului, fie vorba intre noi, si multi oameni piosi au comis acest act..., ci doresc sa mergem mai departe si sa incercam sa raspundem la intrebarea: Exista Dumnezeu ?
La aceasta intrebare pot fi doar doua raspunsuri. Replica acelora care spun ca nu stiu si ca nu se pot decide, nu este un raspuns, ci este mai degraba o "marturisire de ignoranta" si dezinteres fata de subiect.

Raspunsurile sunt simple si scurte:

A. Dumnezeu nu exista, este o fictiune.
B. Dumnezeu exista, este un fapt concret.

Cele doua opinii sunt ireconciliabile si ce este interesant ca in literatura gasesti
declaratii vehemente si categorice in ambele sensuri:

"Universul pe care il privim ar avea EXACT proprietatile la care ne-am astepta, daca nu exista, la urma urmelor,nici un plan, nici o intentie, nici un rau sau nici un bine, nimic altceva decat o indiferenta oarba, nemiloasa." Richard Dawkins (Un rau pornit din Eden)p. 155

"Aparent arbitrarele si nerelevantele constante in fizica au un neobisnuit lucru in comun - au EXACT valorile de care ai nevoie daca doresti sa ai un univers capabil sa produca viata.
... Nu exista nici un motiv pentru o persoana rationala si inteligenta sa imbratiseze iluzia ateismului si agnosticismului." Patrick Glynn, in God: The Evidence (Rocklin, CA: Prima Publishing, 1997).

Dar sa mergem mai departe in incursiunea noastra ca sa analizam si sa intoarcem pe toate partile cele doua raspunsuri:

I.A. Dumnezeu nu exista, este o fictiune.

O afirmarie negativa este valida, numai si nuami cand, toate posibilitatile sunt epuizate. Daca afirm ca exista 10 000 de lacuri in SUA si nici unul dintre ele nu se numeste Char gog agog munchaug agog chau bun agun gamuag, cate lacuri ar trebui sa cunoasc ? Toate cele 10 000. Chiar daca as cunoaste 9 999 nu ar fi suficient pentru a confirma pretentia.
"Char gog agog munchaug agog chau bun agun gamuag" - este un lac in Massachusetts. Este cel mai lung nume in SUA si tradus din limba amerindienilor ar insemna - Eu pescuiesc pe partea mea de lac, tu pescuiesti pe a ta si nimeni nu pescuieste intre noi.
Sa aplicam aceasta doar la un factor care il priveste pe Dumnezeu, Locatia. El poate locui oriunde in univers.
Nimeni nu poate avea pretentia de a cunoaste fiecare cotlon al orasului sau, si mai putin a tarii, al lumii,al sistemului Solar sau al galaxiei. Prin absurd, daca am reusi sa il cautam in 99% din univers, tot ar ramane peste un miliard de galaxii de cautat.
Cu atat mai mult, daca vorbim de un Dumnezeu care nu este static, in cursul cautarilor noastre, el si-ar putea modifica locatia.
In consecinta, pentru a avea o pretentie valida in ce priveste subiectul neexistentei lui Dumnezeu, ar trebui sa stii fiecare punctisor de ori unde din acest univers si in fiecare moment. Tradus, aceasta ar fi omniscienta si omniprezenta. Acestea sunt atribute caracteristice numai lui Dumnezeu.
Pentru a epuiza toate si a demonstra in acelasi timp ca nu exista Dumnezeu, fie ar trebui sa posezi atributele lui Dumnezeu, fie ar trebui sa devii insusi Dumnezeu.

II. Argumente impotriva B. Dumnezeu exista, este un fapt concret.

Aceste argumente e posibil sa ne fi trecut fiecaruia dintre noi prin cap, cred ca sunt cele mai raspandite.

1. Absenta dovezilor empirice.
2. Prezente durerii si a suferintei.
3. Probleme cu privire la creatie.

II.1.Absenta dovezilor empirice.
Dovezile empirice sunt forme directe de cunoastere, asemenea vazului, atingerii gustatului. Niciodata nu l-am vazut sau auzit pe Dumnezeu, in modul in care mi se intampla cu oamenii.
Aceasta marturisire ar putea insinua inexistenta lui Dumnezeu. Dar, in acelasi timp, tot eu nu am vazuta sau simtit entitati sau realitati, in a caror existenta totusi cred, cum ar fi: propriu-mi creier, sau formula chimica a apei. Si totusi ele constitue realitati pentru mine si pentru oricine altcineva.

II.2. Prezente durerii si a suferintei.
Acesta este un argument puternic, daca ai pretentia unui Dumnezeu bun si iubitor.
Deci acest argument nu este un argument care sa aiba de-a face cu existenta lui Dumnezeu ci cu natura felului in care este descris, adica bun si iubitor. Cu alte cuvinte daca se demonstreaza ca El este bun si iubitor, poate sa existe, pe de alta parte chiar daca ar fi un Dumnezeu rau el ar putea exista de asemenea.
Acuma, as ridica o intrebare: durerea si suferinta constitue intreg spectrul existentei noastre ? Presupun ca fiecare dintre noi a avut parte in viata si de placere si bucurie profunda. Daca suferinta si durerea ar indica absenta lui Dumnezeu, ce ar indica atunci prezenta bucuriei si a placerii ?

II.3. Probleme cu privire la creatie.

Da, exista probleme cand incerci sa explici creatia, deoarece, a. nu este un fenomen observabil, b. nu este in conformitate cu legile, cunoscute, ale naturii si stintei.
Asa ca pentru o minte rationala care invariabil cauta o explicatie, simpla pretentie ca s-a intamplat intr-un anumit mod, nu este satisfacator.
Creatio ex nihilo (Creatia a ceva, din nimic), nu apeleaza la ratiuni. Implicarea credintei in acest fapt este evidenta.
Asupra acestui subiect voi reveni.


III. B. Dumnezeu exista, este un fapt concret.

III.1. Marturii cirumstantiale

III.1.1. Marturia numarului
Daca o persoana iti spune ca a vazut o balena cu corn in frunte, ai putea sa nu crezi relatarea. Daca acelasi lucru ti-ar fi relatat de 1000 de persoane s-ar putea ca indoiala sa persiste. Daca milioane de oameni spun acelasi lucru ar fi cazul sa iti spui unele semne de intrebare.
Miliarde de oameni cred in existenta lui Dumnezeu (sau a unei fiinte superioare) si marturisesc aceasta prin experienta personala. Schimbarea de la necredinta la posibilitatea existentei unui adevar in astfel de conditii este rezonabila.
Pentru mine numarul nu are importanta (in sensul ca nu numarul determina adevarul), dar daca mai multi oameni imi relateaza un fapt, caut sa imi iau timp ca sa verific daca ce mi-au spus este adevarat.

III.1.2.Marturia timpului
Ateismul nu este o inventie a timpurilor recente. Cu toate acestea credinta in Dumnezeu nu a putut fi inabusita nici in cele mai tulburi timpuri, cand ateismul era "doctrina oficiala". Faptul ca crestinismul, cu toate bunele si relele lui a rezistat, ar trebui sa puna unele semne de intrebare.

III.1.3. Prezenta unui proiect
Oamenii de stiinta descopera atat in lumea subatomica cat si in macrocosmososul astrofizicii niste forte coplesitoare care indica prezenta unui proiect.
De ce nu auzim niciodata un arheolog, care sa fi scos din moloz un stalp frumos ornamentat despre care sa declare:" S-a realizat prin el insusi. Nimeni nu l-a facut. Nu l-am vazut niciodata pe cel care l-ar fi putut realiza" ? Cum reuseste arheologul sa distinga stalpul din/de moloz ? Stalpul da indicii clare ca acolo a lucrat o mana si o minte umana care a proiectat acel stalp.
Toti mesterii din lume pusi laolalta nu ar putea sa egaleze complexitatea dar si precizia unui sistem, ca de exemplu sistemul nervos. Gandeste-te la intreaga lume naturala, la complexitatea ei, la simbioza si relatiile care exista si care necesita o coordonare nefireasc de sensibila.

III.2. Analiza logica

III.2.1. Argumentul lui Kalam. Al Gazali, a fost un musulman care a trait in secolul al XI-lea si a creat un silogism foarte interesant.

a. Fiecare lucru (care exista) are un inceput, are o cauza.
b. Universul are un inceput.
c. In consecinta, universul are o cauza.

III.2.2. Analiza pe baza argumentului lui Kalan

a. Oamenii de stiinta pretind ca materia, energia, spatiul si timpul sunt doar entitati in univers. Nu exista nimic altceva. Nu este nimic supranatural.
b. Cauza unei substante sau produs sta in afara ei si transcede substanta/produsul.
De exemplu, o lingura de lemn nu poate fi produsul unei linguri de lemn ... sper :-) Pasionatul de bushcraft sau cioplit in lemn ar putea fi cauza, dar el este distinct de produsul sau.
c. In consecinta, nu putem apela la materie, energie etc. ca sa fie cauza materiei, energiei etc.
Cauza ar trebui sa posede doua caracteristici care pot fi observate in natura.
Prima, natura materiei in vastul univers de peste 125 miliarde de galaxii este complexa si "intortocheata" in asa masura ca te copleseste. Cauza, putem deduce ca poseda o proportie incomensurabila - un intelect gigant care este in stare sa conceapa, execute si tina sub observatie aceasta structura multi complexa.
Mircea Eliade: despre Albert Einstein care-si descria " Uimirea plina de farmec cu privire la legea naturala, care descopera o inteligenta de o asa superioritate, ca , comparandu-ne cu ea, toata gandirea sistematica si actiunea fiintei umane este cu totul insignifianta" The Encyclopedia of Religion (New York: Marcmillan, 1995) p.322.
Mircea Eliade
A doua, energia implicata in univers este de o asa imensitate, dincolo de capacitatea noastra de intelegere. Cauza aceasta este capabila sa ofere energie pentru un cluster de galaxii si in acelasi timp sa pastreze in echilibru elementele subatomice.
Aceatsa Cauza care poseda un intelect gigant si o energie imensa, s-ar putea referi la Dumnezeu ?


VA URMA

miercuri, 14 septembrie 2011

WOOD AGE vs. PLASTIC AGE


In vara aceasta am initiat un nou blog WOOD AGE ART, blog al caror imagini si povesti brodeaza in jurul lemnului.
Numele, ... nu am stat prea mult sa ma gandesc sa il aleg, pur si simplu am simtit ca asta este numele care i se potriveste cel mai mult. Abia zilele acestea am avut putin timp sa fac o introspectie asupra numelui :-)
De cand eram mic, fiindca imi placea istoria, am fost familiarizat cu termeni precum, epoca pietrei, epoca bronzului, insa pana acum, personal, nu am intalnit termenul de epoca lemnului - WOOD AGE :-)
Datorita ultimilor zeci de ani de progres luminos, usor translucid, se pare ca, cel putin tara noastra, a ajuns la o noua treapta de dezvoltare ... epoca plasticului- PLASTIC AGE. Acest fapt este usor de constatat, faceti o vizita la marginea localitatii dumneavoastra, sau aventurati-va de-a lungul malului vre-unui paraias cristalin de pe langa vre-o asezare (asa zis) omeneasca, si veti avea "bucuria" sa constatati existenta sub forma de gramada (morman) sau sub o alta forma neregulata, existenta PET-urilo si al altor obiecte dintr-o substanta asemanatoare. O constatare si mai simpla ar fi sa bagati mainile in buzunarele in care tineti banii (daca nu au fost prea tare afectati de criza) si sa pipaiti textura bancnotelor (dar sa fie lei roamesti :-) ... apropo aici puteti gasi explicatia cu privire la etimologia monedei nationale. Dar sa revenim la epocile noastre :-) Epoca plasticului este in totala opozitie cu epoca lemnului.
Daca ar fi sa fac un rezumat concis la felul in care eu inteleg diferenta dintre cele doua epoci as spune urmatoarele:
EPOCA PLASTICULUI este cea care il modifica pe om, adica ai da forma (a se citi - il deformeaza) ... acum nu mai trebuie sa ne uitam in Vest, ne este suficienta tarisoara noastra :-). Acesta este doar un forte neinsemnat aspect, cele care tin de interior sunt mult mai dureroase si mai greu de tratat. Totusi sa nu fim prea indiscreti ... deci nu intram in profunzime :-)
In schimb in EPOCA LEMNULUI este cea in care omul modifica si da forma. El are dalta in mana. Mi s-au parut foarte sugestive imaginile


Plasticul trage cu incapatanare sa reziste si atunci cand in sfarsit se dizolva, lase amprente in urma lui. In schimb lemnul (in functie de esenta, dar in conditii normale, entropice), dispare contopinduse total cu natura.
Asta seamana cu cu filozofia din spatele unor cuvinte care mi-au placut foarte mult:
" Fa in asa fel incat daca te duci intr-un loc sa nu ti se simta prezenta, dar cand pleci de acolo sa ti se simta lipsa".
Apropos ... Intrebare (I): Cum ar fi daca ar disparea plasticul ?
Raspuns (R) ... al meu, pentru Romania ar fi mai bine, ar fi o tara mult mai curata :-D
I- Dar daca ar disparea lemnul ?
R- dupa ce am ajuns sa-l indragesc asa de mult, o parte din mine ar fi mutilata; iar daca mai punem la socoteala si disparitia padurilor, cu siguranta nu as putea supravietui.
Daca ar disparea plasticul, trebuie sa recunosc ca si lucrul asta m-ar afecta, pentru ca impreuna cu plasticul s-ar duce de rapa si civilizatia actuala ... dar ar fi o oportunitate catre o noua civilizatie, una a lemnului, una mai in tema cu conditia spre care suntem impinsi ... cea la sapa de lemn.
Asa ca pentru vremuri de criza civilizatia lemnului (WOOD AGE) reprezinta o optiune :-D aca doriti puteti sa-i treceti pragul.
Ce sa-i faci, fac si eu ca romanul haz de necaz.
pana una alta sper sa nu mi se simta lipsa ... prea tare :-D

duminică, 11 septembrie 2011

Sindromul Lyme II


De curand am reusit sa fac rost de o carte exceptionala: Natural Remedies Encyclopedia.

In functie de timpul pe care-l voi avea la dispozitie voi incerca din cand in cand sa postez lucruri utile pe care le voi gasi in aceasta carte.
In articolul de fata, doresc sa aduc unele completari la un articol precedent cu privire la cpuse si sindromul Lyme.



Metode de extragere a capusii:
- se poate folosi o picatura de ulei pt imobilizare, dar IN NICI UN CAZ NU folositi metode (de care am auzit si eu), ca de exemplu: sa atingi cu un chibrit incins capusa, sau sa pui petrol sau lac de unghii pe capusa. Aceste procedeea nu vor face decat sa intre mai multe bacterii in corpul dumneavoastra (deoarece capusa va regurgita o parte din fluide).
- scoateti capusa cu o penseta, eu folosesc o penseta de la Victorinox, exista si pensete speciale. Cauta sa prinzi cu penseta capul capusii, sau cat mai aproape de acesta si printr-o miscare de rotire scoate-o afara.
Este foarte important sa scoti intreaga capusa si sa nu ramana parti din ea sub piele.

Dupa ce ai extras capusa dezinfecteaza zona. Este recomandat ulterior sa se puna pe muscatura extract de galbenele (calendula).
Pastraza capusa (daca este posibil) intr-un recipient, pe care sa se noteze (data, locatia si zona de unde te-a muscat capusa).
In caz de simtome (care au fost descrsein articolul precedent dedicat subiectului) pe langa a consulta un medic (CARE STAPANESTE BINE DOMENIUL !!!) puteti incerca pe cont propriu urmatoarele "leacuri":
- Jim Duke recomanda capsule de usturoi (echivalentul a 1200 mg de usturoi proaspat) - eu recomand usturoiul proaspat :-), 6 capsule de echinacee pe zi (fiecare capsula sa aiba cel putin 450 mg). Pe langa aceasta suc din morcovi,rosii si usturoi stors.
- pentru cei cu simtome cronice se mai recomanda: consum de multe fructe, zarzavaturi, cereale, seminte. La gunoi cu junk food :-) Sa nu se foloseasca cofeina, zahar, sau alchool.
- cat mai mult exercitiu si cat mai multa apa
- complexul de vitamine B si vitamina C (500-1000 mg. de 3 ori pe zi), vitamina E (400-800 mg.), calciu
- ulei de in, extract din alge marine.

Sper sa nu aveti nevoie de acest regim din cauza boli. Dar nu strica daca il incercati, sanatosi fiind.

vineri, 9 septembrie 2011

Blog



Ti-aduci aminte de ingrozitorele luni de septembrie cand invitat la cina, trebuia sa suporti tortura fotografiilor de vacanta ? Tatal care taia ultimul pepene (cumparat de pe litoral) instala pe un gheridon aparatul de tortura in care introducea diapozitivele, in timp ce mama dadea deoparte doua vaze ca sa agate ecranul deasupra bufetului. Si chinul incepea: "Uite-o pe Miruna calare pe acel ponei de pe plaja de la Mamaia ! Mama ce frica ai era!" Ostatici in salon, spectatorii se stapaneau sa nu caste in penumbra, dar nu indrazneau sa evadeze.
Astazi exista blogul.
E cam acelasi lucru, doar ca rar are loc in familie; ... poti zapa sau poti inchide calculatorul fara a fi considerat neam prost. Oricne poate avea un blog. Oricine poate intra pe un blog; e de ajuns sa te conectezi, de exemplu, pe www.cutarescu.com, si ai la dispozitie concediul unor oameni de care habar n-ai, un program politic sau tot felul de nevroze si aberatii, sau sentimentele unei femei complet necunoscute.
Blogul rezuma de minune notiunea de om electronic.
E de fapt, versiunea moderna a ticnitilor care, la Londra, se catara in fiecare duminica dimineata pe niste cutii, la Marble Arch (colt cu Hyde Park), debitandu-si profesiunea de credinta si imprecatiile in fata unui public in al noualea cer.

sursa foto
Cu o singura deosebire totusi: poti interveni prin scris si prin intermediul ecranului, dar e o counicare intre fantome; oricine poate sa spuna orice unor indivizi mascati pe caere nu-i va intalni niciodata.
Marshall McLuhan ne-a prevenit inca din ani 60' ai secolului trecut: in cele din urma televiziunea va da peste cap comportamentul si cultura noastra printr-o reintoarcere de mari proportii la lumea sonora si salbatica a senzatiilor dinaintea alfabetului :-). Mc Luhan vorbea despre un sat planetar si toata lumea aplauda: Da! Ce bine ar fi ca Pamantul sa devina in sfarsit un sat! Si a devenit. Acel moment a sosit. Doar ca televiziunea va fi devorata de internet asa cum a devorat si ea cinematograful.
McLuhan mai spunea: viata la sat, ce oroare! Toata lumea spioneaza pe toata lumea, asa incat trebuie sa te inchizi in casa pentru un pic de liniste.
Corespondenta, conversatia, incetineala, plimbarea, tacerea si gratuitatea actelor
nu mai face parte din orizontul nostru.
A SOSIT VREMEA SINGURATATII ELECTRONICE ...
____________________________________________
eseu adaptat, dupa Patrick Rambaud.

luni, 1 august 2011

Despre alimentatie

Atentie, imaginile sunt ... socante !!!
... dar iti pot oferi multe motive ca sa nu mai consumi carne.
Desgustator ... si in acelasi timp rusinos pentru specia umana.

miercuri, 27 iulie 2011

Cogito ergo sum II

Daca stiinta isi propune sa analizeze creatia, religia isi propune sa discute despre Creator.
Stiinta nu poate exista si opera decat pe baza unor presupuneri mai dinainte acceptate privind lumea naturala. Si anume ca lumea trebuie sa fie:
a. rationala - altfel ratiunea noastra nu ar putea fi un instrument de incredere in descoperirea lumii
b. inteligibila - altfel mintea noastra nu ar putea-o sesiza
c. ordonata - altfel informatia din natura n-ar putea fi sistematizata, facand stiinta imposibila
d. uniforma - guvernata de legi consecvente (cat de cat), fara de care nu ar putea avea loc experimentul stiintific repetabil si masurabil.

Aceste 4 presupuneri nu puteau fi imaginate decat de mintea unui om religios care crede intr-o inteligenta creatoare. Isaac Newton era dispus sa afirme ca marile sale descoperiri se datoreaza faptului ca a putut vedea mai departe stand pe umerii unor urisi. Si noi am ajuns unde am ajuns pentru ca am stat pe umerii unor uriasi (intemeietorii stiintelor moderne) ... care pe langa alte similitudini au avut-o si pe aceea ca au fost crestini:


A. in FIZICA: 1. Blaise Pascal (1623-1662), 2. Isaac Newton (1642-1727), 3. Cotton Mather (1662-1727),4. Michael Faraday (1791-1867), James Clerk Maxwell (1831-1879), James Joule (1818-1889), Lord Kelvin (1824-1907), William Thompson ...
B. in CHIMIE: 1. Robert Boyle (1627-1691), John Dalton (1766-1844), William Ramsay (1852-1916) ...
C. in BIOLOGIE: 1. Carol Linne (1707-1778),2. Louis Agassiz Ray (1807-1873),3. 4.Rudolph Vircow (1821-1902),5. Louis Pasteur (1822-1895),6. Louis Gregor Mendel (1822-1884) ...
C. in GEOLOGIE: 1. Nicolas Steno (1631-1686), Georges Cuvier (1769-1832), William Buckland (1784-1856)...
D. in ASTRONOMIE: 1. Nicolaus Copernicus (1473-1543), Galileo Galilei (1564-1642), John Kepler (1571-1630), William Herschel (1738-1822), William Huggins (1825-1910), Edward Walter Maunder (1851-1928) ...
E. in MATEMATICA: 1. Blaise Pascal (1623-1662),2. Isaac Barrow (1630-1677). 3. Isaac Newton (1642-1727), 4. Gottfried William Leibnitz (1646-1716) ...

Cum se face ca toti acesti savanti au fost crestini ? De ce s-a dezvoltat civilizatia in masura in care s-a dezvoltat in area de influenta iudeo-crestina ?
Incerc un raspuns. Acesti savanti au pornit de la conceptia unui creator inteligent. In consecinta lumea naturala trebuie sa poarte amprenta atributelor Sale. Astfel daca El era rational. inteligent, ordonat,leguitor ... atunci si natura trebuia sa poarte atributele Sale.

Albert Einstein exprima acelasi adevar: " Religia este impulsul cel mai nobil pentru cercetarea stiintifica. ... Cel care nu l-a cunoscut mi se pare mort sau cel putin orb. Recunoasterea existentei a ceea ce este de nepatruns pentru noi, recunoasterea manifestarii Ratiunii mai inalte, fata de care mintea noastra este cu totul primitiva, acesta este adevaratul sentiment religios ... Religia consta intr-o admiratie umila a Spiritului infinit superior, ce se reveleaza pe Sine in putinul pe care-l putem cunoaste din realitate, folosindu-ne de ratiunea noastra slaba si trecatoare ... Convingerea aceasta sta la baza oricarei lucrari stiintifice superioar. Cunoasterea obiectiva ne oferea instrumente puternice pentru realizarea unor scopuri. Dar scopul ultim al existentei si dorinta de a-l atinge , trebuie sa vina din alta sursa".*
________________________________________
*pasaje preluate dintr-un seminar al domnului prof. Lucian Cristescu

duminică, 24 iulie 2011

Cogito ergo sum I

Inainte de a merge mai departe as dori totusi sa clarific unele chestiuni referitoare la Stiinta, respectiv Religie deoarece ambele pretind ca detin Adevarul.
In secolul acesta, "conflictul" care a inceput acum mai bine de 150 de ani, pare sa fi aruncat "sortii de izbanda" in tabara stiintei, in "ostirea religiei" ne mai ramanand decat cativa fanatici dezacsati, trei babe si doi mosi. Nu zic ca nu sunt si dinastia :-) Dar ... sa clarificam cate-va lucruri.

Chiar exista un conflict intre stiinta si religie si acesta sa fie chiar autentic ?
Atunci cum se face (in ciuda ideii destul de raspandite, ca religia este pentru oameni "modesti") ca in 1999 revista „The Scientific American” publica un sondaj* in care 40% din savanţii americani isi exprimau convingeri religioase. Cum se poate ca un crestin cu puternice convingeri religioase sa fie si om de stiinta ? Este vorba de shizofrenie sau de un conflict indus, artificial intre stiinta si religie ?

Poate ar fi bine sa definim Stiinta si Religia:

A.I. Stiinta este suma ordonată (sintetizata) a informatiilor despre „masinaria naturii”, despre cauzele si procesele ei naturale. Pentru ca stiinta vrea sa cunoască cat mai exact structurile naturii si mecanismele ei, ea nu are în vedere decat faptele stiintifice”. Acum, când omul de stiintă studiaza „faptele stiintifice”, el urmareşte în mod special regularitatea lor, ca să ajunga sa descopere „legi stiintifice”. Dar „faptele stiintifice” şi „legile” nu sunt de ajuns. Savantul arde de curiozitate sa gaseasca si o explicatie, un raspuns la toate „de ce?”-urile. Spre exemplu, pe aragaz clocoteste o oala cu apa. De ce? Aparent: pentru ca focul de sub oala a ridicat temperatura apei la pragul de fierbere. Dar de ce a ajuns apa în oala şi oala pe foc? La acest „de ce”, natura tace. Natura furnizează fapte, nu si explicatii. Stiinta poate, de exemplu, sa constate moartea unei persoane si cauza decesul: otravire cu cianura. Dar cine si de ce a comis crima? Pentru aceste întrebari, savantul trebuie sa recurga la imaginaţia sa.

În acest punct am ajuns la o primă mare descoperire: ca, pe langă „fapte” si "legi stiintifice”, savantul mai are nevoie si o „schemă explicativa”, pe care o gaseste, în ... propria sa minte.

Ca sa supumen unei analize mai amanuntite Stiinta, sa incercam sa clarificam limitarile ei si ce nu este ea:

A.II.
1. Ştiinţa nu se ocupă decât de „faptele ştiinţifice”. Atunci: este Ştefan cel Mare
un „fapt ştiinţific”? Nu, pentru că el nu poate fi nici repetat şi nici masurat. El este doar un „fapt istoric”. Ştiinţa nu poate investiga trecutul, pentru ca nu-l poate repeta! Faptele trecutului nu pot constitui obiectul ştiinţei exacte. „Metoda ştiinţifică” e cea care limitează stiinţa doar la „timpul prezent”.

2. Întrucât savantul este preocupat să identifice legile din natură, el este in mod deliberat orb fată de toate faptele ce scapa legitatii. Daca intalneşte fenomene care nu se încadrează în legile cunoscute de el, le consideră erori de observatie sau „de interpretare” şi le dă la o parte. Ştiinţa, deci, reţine din realitatea faptică doar partea pe care e în stare s-o recunoască, tot aşa cum un magnet nu reţine decât părţile feroase din totalitatea de obiecte existente.

3. A treia limitare se datorează faptului că niciodată stiinta nu poate ajunge la
adevarul ultim, la adevarul absolut, pentru simplul fapt ca insasi cunostinta omului este relativa si in contiua dezvoltare. Descoperiile stintifice de maine le vor pune in balanta pe cele de azi. De exemplu, mii de ani s-a crezut ca teoremele geometriei lui Euclid constituie adevarul final, pana cand matematicianul rus Nicolai Lobacevschi (cca. 1850) şi ardeleanul Janos Bolyai au identificat geometria ne-euclidiana care depaseste sfera de aplicaţie a primeia. Apoi: sute de ani am crezut ca principiile newtoniene ale fizicii (mecanicii) sunt universale, pana cand Einstein a statuat teoria relativitatii. Aici cei care au citit prima parte a articolului vor spune ca ma contrazic cand afirma ca Adevarul, este absolut. Am adaugat acolo: depinde din ce perspectiva privesti.

4. A patra limitare, şi cea mai drastică, este cea dată de subiectivismul savantului.Faptele sunt ca niste saci goi care iau forma lucrului pe care îl bagi in ele. „Faptul stiintific” trebuie interpretat si el. Dar ca să poată fi interpretat, trebuie să se raporteze la un sistem explicativ. După cum am mai spus-o, omul nu intelege decât fenomenele care pot avea o semnificatie pentru imaginea sa despre lume.
Filosoful Immanuel Kant spunea ca toat cunostinta omeneasca poarta amprenta propriei structuri a mintii. Ca adica omul, ca să poata interpreta faptele, proiecteaza asupra lor propria sa judecata (concepte, categorii). Imaginea despre lume pe care omul o are inainte de a deveni savant este cea care influenteaza orientarea sa.
O mica ilustratie: În noiembrie 1999, prestigioasa revistă „National Geographic” publica o veste fulminantă: în China, provincia Liaoning, se descoperise mult aşteptata verigă lipsă dintre reptile şip ăsări. Era un mic dinozaur cu pene şi aripi. Fosila prezenta caracteristicile de pasăre(avea oase subţiri şi pene) dar mai avea şi o coadă compactă de dinozaur. După un studiu minuţios şi expuneri la teste radioactive, i s-a dat un nume, Archeo-raptor Liaoningensis, a fost omologată şi a pornit biruitor ca să biruiască lumea. Din nefericire, după numai câteva luni, criticii au dovedit că rămăşiţele aparţineau mai multor fosile distincte care au fost asamblate (intenţionat) într-o singură piesă (http://en.wikipedia.org/wiki/Archaeoraptor). De ce? Pentru că paleontologii au interpretat faptele în funcţie de ceea ce aşteptau ei să găsească, pentru care „National Geographic” a trebuit să-şi ceară scuze ... Va să zică, în interpretarea rezultatelor experimentale, savantul este predeterminat de „concepţia sa despre viaţă”.
Din pricina acestor patru limitări, ştiinţa nu poate fi sursa cunoştinţei "obiective" si absolute. În cazul cel mai fericit, ştiinţa redă conştiincios doar o parte din realitate, acea parte care se referă la aspecte prezente, în domenii materiale, şi acestea bine delimitate.


B. A venit acum rândul să evaluăm comparativ religia cu pretenţiile ei.
Religia este o ideologie, sau o concepţie de viaţă, care recunoaşte ca fundament: existenţaunei puteri supranaturale şi nevăzute ce controlează natura, destinul lumii şi al omului; şi căreia omul îi datorează ascultare, respect şi închinare. La fel ca şi ştiinţa, religia pretinde să ofere omului cunoaşterea. Dar e vorba de un alt tip de cunoaştere,diferit de „metoda ştiinţifică”. În timp ce „metoda ştiinţifică” aşează mintea omului ca arbitru, cunoaşterea religiei aşează ca arbitru divinitatea. Ea este cea care revelează omului adevărul: despre Dumnezeu, despre lume şi despre om.

Divinitatea se afirmă pe sine ca autor al creaţiunii şi al vieţii. În această calitate de autor, divinitatea este exterioară naturii şi deasupra ei. Ca urmare, şi modul în care lucrează divinitatea este altul decât cel natural: este supranatural. Prin definiţie, Dumnezeu este de aşteptat să facă minuni. Altfel n-ar mai fi divin.

Întrucât religia porneşte cu divinitatea şi lucrarea ei supranaturală, domeniul religiei este miracolul. În creştinism, miracolul nu este un incident excepţional. Dimpotrivă, creştinismul se fundamentează pe miracol: creaţiunea, întruparea lui Hristos, învierea… **

Va urma.

__________________________________________
* sondaj cu privire la savantii americani care cred într-un Dumnezeu personal care Se reveleaza pe Sine, care raspunde la rugaciune si care intervine prin miracole, articolul era intitulat „Scientists and Religion in America”.
** pasaje preluate dintr-un seminar al domnului prof. Lucian Cristescu

sâmbătă, 23 iulie 2011

Dubito ergo cogito

Vi s-a intamplat sa va indoiti vreodata de propriile valori sau crezuri. Mi-e mi s-a intamplat. Si nu vad absolut nimic gresit in aceasta.
Se intampla pe cand aveam sapte ani. Tot universul acela linistit al copilariei s-a prabusit intr-o singura luna, ... luna in care trei dintre membrii familiei mele au murit. Pana la data aceea, moartea pentru mine era ceva abstract, dar din acel moment a devenit ceva foarte concret. S-a furisat si pe langa mine de mai multe ori :-) Dar am scapat si cu timpul am ajuns sa o ignor.
In urma experientelor de la aceea varsta am inceput sa imi pun intrebari, tot mai multe intrebari. As reduce scopul acestor intrebari la dorinta de a afla Adevarul.
Am inceput cu cartile (acasa aveam o biblioteca generoasa de cate-va mii de volume).
Fiindca nu aveam timp de pierdut in acest demers, romanele copilariei mele au fost jurnalele de calatorie, biografiile marilor personalitati. Am continuat cu stiintele naturii, istorie, ceva filozofie, psihologie ... si cam tot ceea ce tine de stiinta.
Toti acesti metrii cubi de carte au raspuns intr-o masura mai mica sau mai mare la intrebari de genul: de unde venim, cine sunte, incotr-o ne indreptam, daca exista Dumnezeu unde este cand ti se intampla astfel de tragedii.
Am invatat ca atunci cand am intrebari sa caut si sa incerc sa imi raspund singur. De asemenea am invatat ca fiecare poate sa raspunda doar in dreptul lui la o intrebare de genul: Unde este Dumnezeu cand ti se intampla nenorociri. Eu am aflat raspunsul la aceasta intrebare (destul de greu), dar nu cred ca rspunsul meu este valabil si in dreptul altuia. Raspunsul al astfel de intrebari se afla doar personal.
Am observat ca in natura, istorie (si cam tot ceea ce ne inconjoara) exista niste legi si un oarecare echilibru, de parca cineva s-ar afla la o carma nevazuta a vietii biologice si a istoriei.
Toate acestea nu le-as fi descoperit daca nu m-as fi indoit si nu as fi fost motivat (de circumstante neplacute) sa aflu Adevarul.
Dar ce este Adevarul, este ceva relativ sau ceva absolut ? Grea intrebare, cele mai luminate minti au cautat raspunsul la aceasta intrebare. Si eu continui sa caut, dar ma incumet sa spun ca este ceva absolut. Acest raspuns este influentat si de perspectiva din care privesti lucrurile.
Pentru a afla mai multe despre Adevar, mi-am indreptat atentia de la stiinte asupra teologiei.

VA URMA

joi, 14 iulie 2011

O tara mea frumoasa si pierduta ... zisera sclavii

Fa-ti timp pentru a citi textul, apoi vizualizeaza video-ul.




Un superb moment de performanţă muzicală şi revoltă !


Silvio Berlusconi lovit de Giuseppe Verdi

12 martie, Silvio Berlusconi a trebuit să se confrunte cu realitatea. Italia a sărbătorit aniversarea a 150 de ani de la unire şi cu acest prilej a fost la Opera din Roma, un spectacol al Operei din cele mai simbolice de la această unire: Nabucco de Giuseppe Verdi, dirijata de Riccardo Muti.
Nabucco de Verdi este o lucrare muzicală politica: ea evocă povestea de înrobire a evreilor în Babilon, şi celebra piesa "Va pensiero" este corul sclavilor oprimaţi. În Italia, acest cântec este simbol al căutarii libertatii poporului, care în 1840 - anul în care opera a fost scrisă - era asuprit de către Imperiul habsburgic, şi a luptat până la crearea Italiei unificate.

Înainte de spectacol, Gianni Alemanno, primarul Romei, a urcat pe scena pentru un discurs ce denunta reducerile din bugetul culturii, de catre guvern. Alemanno este membru al partidului de guvernământ şi fost ministru in guvernul Berlusconi.

Această intervenţie politică într-un moment cultural dintre cele mai simbolice pentru Italia, a produs un efect neaşteptat, mai ales ca Sylvio Berlusconi era prezent la spectacol...

Times - Riccardo Muti, dirijor, spune că a fost o reactie de revoluţie: "La început, am fost ovaţionat de public. Apoi am inceput spectacolul de operă. Totul mergea foarte bine, dar cand am ajuns la celebrul cântec Va Pensiero, imediat am simtit ca atmosfera a devenit tensionată în audienţă. Exista lucruri pe care nu le poţi descrie, dar le simti. Anterior, tăcerea publicului era preponderenta. Dar atunci când oamenii au realizat ca Va Pensiero va începe, tăcerea a fost schimbata cu o fervoare reala. Se putea simţi reacţia viscerală a publicului la lamento-ul sclavilor cântând "Oh ţară, atât de frumoasă şi de pierduta! .>".

În timp ce corul se apropia de sfârşit, audienţa deja striga "Bis! "Publicul a început să strige:" Trăiască Italia! "Şi" Vive Verdi! "Oamenii din balcoane au început să arunce cu mesaje patriotice - unii solicită,"Muti, senator pe viaţă".

Deşi el a mai acordat doar o dată la La Scala din Milano în 1986, un BIS, Muti a fost reticent în a acorda "a doua oara bis-ul". Pentru el, o operă ar trebui să fie de la început până la sfârşit. "Eu nu am vrut să se interpreteze un bis", Spune el.

Dar publicul a avut deja trezit sentimentul de patriotism. Într-un gest teatral, dirijorul se întoarse pe podium lui, si se confruntă atât cu publicul cat şi cu Berlusconi, şi asta e ceea ce s-a întâmplat:

[După ce apelul pentru un "bis" din "Va Pensiero" s-a oprit, s-a auzit în public: "Trăiască Italia!"]
Dirijorul Riccardo Muti: Da, sunt de acord cu "Trăiască Italia", dar ... [Aplauze]
Muti: Am peste 30 de ani de cariera şi am trăit ca un italian care a călătorit în întreaga lume de multe ori, mi-e ruşine de ceea ce se întâmplă în ţara mea. Aşa că voi aproba cererea dvs. de bis "Va Pensiero". Aceasta nu este doar pentru bucuria mea, ci pentru că in seara asta, când am condus corul cântând "O, ţara mea, frumoasă şi pierduta," m-am gândit că dacă vom continua în acest fel, vom ucide cultura pe care Italia construit-o. În acest caz, noi, ţara noastră am devenii cu adevărat "O, ţara mea, frumoasă şi pierduta,"[Aplauze, inclusiv a artiştilor pe scena]
Muti: Din moment ce avem aici un "climat italian," eu, Muti, am tăcut pentru prea mulţi ani. Permiteţi-mi acum... ar trebui să dam un sens acestui cântec, aşa ca suntem în casa noastră, pe scena capitalei, si cu un cor care a cântat frumos, dacă nu va suparati, va invit să vă alăturaţi pentru a cânta împreună.

El a invitat apoi audienţa să cânte cu corul de sclavi. "Am văzut grupuri de oameni ce se ridicau în picioare. Toata opera din Roma s-a ridicat. Şi, de asemenea, corul. A fost un moment magic de operă"
În seara aceea nu a fost numai o reprezentare Nabucco, dar, de asemenea, o declaraţie a teatrului în atenţia politicienilor
__________________________________
Articol preluat

duminică, 3 iulie 2011

CONCURS



De curand am deschis un nou blog http://woodageart.blogspot.com/.
Pentru a fi mai cunoscut in lumea celor pasionati de lemn, doresc sa initiez un concurs, ... dar vor urma si altele. Incepem cu ceva usor :-)
Pentru a participa la concurs trebuie sa ai un blog pe care sa pui link spre noul meu blog http://woodageart.blogspot.com/
De asemenea trebuie "descifrat" ce cuvant este gravat pe lingura de lemn din imagine.
Toate acestea se vor face printr-un mesaj trimis aici.
Castigatorul va fi ales prin tragere la sort pe data de 14 iulie.
Premiul ... face parte din familia Mora :-)

in cazul unei castigatoare va fi un cutit Mora Flex, dintr-un material inoxidabil extrem de flexibil, cutitul este deosebit de util la muncile casnice, personal il folosesc in gradina
puteti vedea imaginea cu premiul:














iar in cazul unui castigator va fi un cutit dalta Mora, cu ajutorul caruia va putea face un cadou poate mai frumos de cat cel pe care l-am facut eu sotiei mele:-)












Succes !

luni, 20 iunie 2011

Lingura sculptata in ... par, finalizare


O simpla ... craca


care va transforma intr-un obiect util in ...


... bucataria printesi mele :-)







MOMENT PUBLICITAR :-)



Este vorba de un cutit-dalta Mora.
Persoanele interesate pot sa il achizitioneze de la urmatoarea adresa: danielscuriosityshop@gmail.com
Arata cam asa




19.V.11


27.V.11


9.VI.11















lingura intr-o versiune mai artistica (sepia)














MOMENTE PUBLICITARE
Mora 220



Cutit (cutitoaie) pentru sculptat in lemn. Este produsa de firma Mora of Sweden.
Calitate Suedeza :-)

Fierastrau mic



Fierastrau mic (in strainatate stiu ca i se spune fierastrau pentru bijutier), foarte practic. Poate fi folosit pentru sculptat in lemn, os si chiar metal.
Calitate elvetiana :-)
P.S. La fierastrau primesti bonus 6 panze.

Contact, la adresa prezentata in precedenta reclama

16.VI.11


17.VI.11


Ultima parte a lucrarii


Si ... descatusarea lingurii din stransoarea lemnului :-)
19.VI.11




ajutorul de nadejde ...


urmeaza finisajele



VA URMA

joi, 16 iunie 2011

Lyme, Borrelia Burgdorferi si capusa



Prima data cad am auzit de "pericolul capuselor" a fost in 94', 95' in Germania. Cei de acolo imi spuneau sa fiu foarte atent cand ma asez pe iarba, sau cand merg intr-o zona impadurita. Atunci mi se parea absurd, ... sa am astfel de interdictii si retineri in natura ... locul unde ma simt cel mai bine (si mai liber).
Se pare ca blestemul asta al capuselor ne-a ajuns si pe noi, si cred ca in anii care vor urma vom resimtii din ce in ce mai tare (mai ales iubitorii de natura) stresul provocat de aceste fiinte atat de mici dar si atat de periculoase.
Ceea ce m-a determinat sa scriu acest articol este faptul ca foarte multa lume nu stie aproape nimic despre Lyme si "pericolul din iarba". Pe de alta parte tot mai multi dintre cunoscuti in urma efectuarii unor teste au depistat ca au Borrelia (un mic exemplu - intr-o institutie aflata in apropierea padurii din 40 de angajati, 19 au fost identificat ca avand Lyme) !!!
Numele de Lyme provine de la o localitate din statul Connecticut (Old Lyme), unde a fost identificata pentru prima oara in 1975. Numele bacteriei este Borrelia Burgdorferi, iar germenele este un spirocheta (similar cu cel care cauzeaza sifilisul).
La noi in tara numele popular al bolii este foarte sugestiv Boala cu 1000 de fete (datorita faptului ca pe seama bolii bot fi puse o serie de multe alte diacnostice !!!).
Capusa este intermediarul, care preia bacteria din organismul gazdei (cel mai frecvent caprioare si soareci) si il transmit mai departe prin intepatura. Dupa unele surse in primele 24 de ore pericolul infectarii nu este asa mare, dupa altele este suficient ca aceea capusa sa stea 2 ore pentru a infecta victima.
De obicei boala debuteaza cu o pata mare, rotunda si rosie care pierde din intensitate spre locul intepaturii (eritem migrator). La aceasta se pot adauga simtome asemanatoare racelii. Totusi, aceste simtome nu au aparut in toate cazurile.
Urmatorul stadiu este cel in care sunt afectate articulatiile (artrita). Aceste stadiu poate avea o evolutie de 1-2 ani). De asemenea boala poate cauza serioase probleme cardiologice.
Ultimul stadiu este cel responsabil de probleme neurologice (tulburari de atentie, memorie, afectarea echilibrului si al vederii). Dar dupa cum am amintit deja, pot sa apara o serie de simtome diferite de la o persoana la alta.
Un articol din "New England Journal af Medicine" prezenta o serie de pacienti care au fost tratati cu antibiotice din faza incipienta, dar ulterior au continuat sa prezinte simtome ale bolii Lyme, desi testele obinuite de sange s-au dovedit negative.
Un test nou si inca experimental a demonstrat ca totusi aveau Lyme.
Concluzia a fost ca antibioticele distrusesera Borrelia din organism, dar nu actionasera in dreptul sistemului nervos (nu au trecut de bariera de sange care protejeaza creierul). Asa ca ele au continuat sa se dezvolte acolo , provocand avarii sistemului :-D.
Nu sunt impotriva antibioticelor ... totusi cred ca ele sunt un rau necesar :-)... pe care de cate ori pot, caut sa-l evit :-).
Cel mai important lucru in chestiunea asta legata de capuse este PREVENTIA.
Ce inseamna asta: - cand mergi in zone cu risc de capuse, imbraca-te cu haine care sa acopere o suprafata cat mai mare a corpului (inclusiv capul)
- folosirea unor substante, gen autan care tin la distanta capusele (atentie la toxicitatea substantelor mai ales in cazul copiilor)
- inspectie corporala dupa fiecare iesire in natura
- analize specifice daca exista suspiciune de contaminare (cu cat se depisteaza mai repede, cu atata scapi mai ieftin :-)
- atentie la animalele de companie, si ele pot fi o sursa de capuse pentru cei aflati in preajma.

Daca capusa s-a infipt deja in piele se scoate (am probat pe propria piele) cu o penseta (exista si pensete speciale pentru scos capusi), invartind-o (in sesn invers acelor de ceasornic) si tragand usor de ea, astfel incat sa nu-i ramana capul in piele.

In final un tratament natural (in caz ca nu aveti acces la antibiotice)
Este vorba de "febra terapeutica" (crestera temperaturii organismului). Ca sa intelegeti mecanismul, incerc sa prezint logica tratamentului. Bacteriile bolii Lyme mor la o temperatura de 41 de grade celsius, mentinuta timp de 24 de ore. Totusi aceste bacterii incep sa fie afectate inca de la 38,9 C, iar la 40 grade sunt afectate serios. Exista unele neajunsuri in privinta acestei terapii. Unele tesuturi sunt mai reci si temperatura lor nu creste asa de mult incat sa le afecteze, astfel incat ele pot supravietui. ATENTIE !!! acest tratament nu este indicat persoanelor care au probleme cu inima (hipertensivi) sau celor care au probleme respiratorii.
Dar sa revin la tratament: Timp de o ora temperatura organismului (luata oral) trebuie sa ajunga la 39 C. Iar dupa trei ore trebuie sa ajunga la 40,6 C. Tratamentul trebuie repetat de 2-3 ori pe saptamana.
Astfel de tratamente au fost aplicate inca de la inceputul anilor 1900, in boli ca malaria sau cele care sunt provocate de un spirocheta.

Alte informatii puteti gasi aici,un blog interesant si util, in care autorul povesteste ce a simtit pe propria-i piele.

LATRER EDIT:

Costin - ca o completare la articolul tau as mai adauga faptul ca borrelia e sensibila la oxigen asa ca sportul si oxigenarea organismului nauceste spirocheta (pe moment) si te fac sa te simti mai bine (probata si asta).
as mai adauga ca doar 18% din cei muscati au acel eritem migrator si circa 80% dintre bolnavii de lyme nu-si amintesc sa fi fost muscati asa ca eu unul recomand ca toti bushcrafterii, muntomanii si amatorii de gratare la iarba verde precum si detinatorii de animale care si-au gasit cel putin o data in viata o capusa infipta (fie ea si recent infipta) sa-si faca un test ELISA de control. altfel bacteria poate sta latenta 1-2-3 ani, chiar si mai mult si cand prinde o bresa in sistemul imunitar, sa te tii!

LATHER EDIT:


Cu ceva timp in urma mai multe persoane m-au intrebat referitor la febra terapeutica. Desi cu intarziere, caut  sa ofer unele explicatii suplimentare.

Petru inceput poate ca ar fi bine sa intelegem rolul febrei in organism.
 In genereal oamenilor si in special mamicilor (mai ales cele care au copii mici) le este tare frica de febra, sau cel putin au repulsie fata de ea.
Totusi pe langa simtomele neplacute ea are si unele parti pozitive:

Cand organismele patogene (invadatorii) stimuleaza activitatea sistemului imunitar, se
elibereaza o substanta numita pirogen endogen, care transmite un semnal creierului prin care ii
comanda sa ridice temperatura la peste 37 de grade – iar atunci spunem ca avem FEBRA.
Cand temperatura este la peste 37 de grade au loc 3 fenomene:
1. Celulele sistemului imunitar (leucocitele) devin mai eficiente – le creste capacitatea de a
neutraliza micorbii.
2. Creste cantitatea de interferon din corp – o categorie de proteine naturale produse de
sistemul imunitar, care au actiune antivirala si anticanceroasa.
3. Se impiedica dezvoltarea si inmultirea bacteriilor si virusurilor, deoarece majoritatea dintre
ele nu pot  supravietui si nu se pot inmulti la o temperatura de peste 37°C.
Toate acestea se intampla atunci cand organismul isi urca temperatura la peste 37 de grade –
asadar observam ca febra este un mecanism de aparare al sistemului imunitar impotriva
invadatorilor.
Pe langa aceste 3 simptome, cand avem febra, experimentam o serie de senzatii neplacute,
insa si acelea fac parte din acest mecanism natural de purificare a organismului. Iata in ce fel:
* Apar stari de amorteala, ameteala si lipsa de energie
In primul rand din cauza ca organismul isi canalizeaza resursele inspre sistemul imunitar, pentru
a-l face cat mai eficient in lupta cu “invadatorii”. Din acest motiv apare in corp o lipsa de
vitamine , minerale si energie, in special o lipsa a vitaminei C, care este esentiala pentru sistemul imnuitar -deoarece o leucocita (globula alba) foloseste de 4 ori mai multa vitamina C decat o celula normala.

Iar in al doilea rand, se poate ca  organismul sa faca unele minerale indisponibile pe timpul infectei,  deoarece unele bacterii care ne invadeaza corpul au nevoie de acele minerale pentru a supravietui. Asadar si din acest motiv se poate experimenta un dezechilibru al nutrientilor pe timpul infectiei.
* Pielea se face palida
Se intampla astfel, deoarece organismul incearca sa piarda cat mai putina caldura, motiv pentru
care reduce circulatia la nivelul pielii, iar asta va da un aspect palid, insa doar pe timpul
imbolnavirii, dupa care pielea isi va reveni.
* Apare deshidratarea
Din cauza ca organismul pierde multa apa prin transpiratie, motiv pentru care e absolut necesar
sa bem apa (NU lichide, ci apa). Prin tanspiratie se elimina toxinele din organism, fiind un
proces natural de autovindecare.

Asadar, dupa cum se poate observa, febra este un mecanism de aparare si autovindecare al
organismului, fara de care corpul nu ar putea face fata infectiilor. In aceste conditii putem
considera ca “febra prietena sanatatii nostre”. Din nefericire insa, majoritatea oamenilor au
fost invatati s-o priveasca exact pe dos, ca fiind un mare inamic al sanatatii. - sursa: ghid practic sfaturi pentru o viata sanatoasa (am primit-o si eu pe internet)

Dupa ce am vazut care este treaba cu febra sa trecem mai departe la hidroterapie.

Unul dintre "avocatii" hidroterapiei a fost John Harvey Kellogg, cel care alaturi de fratele sau a inventat cerealele pentru micul dejun, si au bazele companiei care si astazi le poarta numele: Kellogg's.
El a folosit in cazul foarte multor afectiuni, hidroterapia. Probabil voi incerca sa dau unele din metodele lui intr-un articol viitor. (nu promit nimic deocamdata - sunt foarte strans cu timpul)
Dar din cate am inteles eu - in dreptul tratamentului pentru borellia cel mai bine ar fi baia in cada, avand in preajma o persoana care sa supravegheze, termometru pentru apa din cada si inca unul pentru temperatura corpului.
Totusi repet, trebuie avut foarte mare grija ... din dorinta de a nu crapa de lyme/borrelia sa nu "carpe" inima - ma refer la cei care au probleme cardiace. Asa ca nu recomand aplicarea acestui tratament fara consultarea prealabila a doctorului, chiar si pentru cei sanatosi.
recomandari suplimentare in acest  articol



Alte informatii deosebit de utile puteti gasi si aici: http://www.lyme.ro



joi, 2 iunie 2011

Cu familia ... pe 2 roti



De cate-va saptamani am inceput sa petrec timp cu familia intr-o noua varianta. Daca pana acuma obisnuiam sa mergem la padure pentru a ne bucura de farmecul ei, datorita conditiilor (care dupa ploile astea, duc mai mult a jungla amazoniana, cu tot tacamul cupuse,tantari, muste), am schimbat cadrul natural, cu unul artificial ... asfaltul.
Cu aceasta ocazie doresc sa-i atentionez pe iubitorii de natura despre pericolul capuselor (respectiv boala Lyme) ... dar despre asta voi scrie mai multe intr-un articol viitor.



... pe asfalt








copilotul (sau copilut-ul :-) meu














si intreaga echipa













Merita sa incercati si voi!
Veti oferi multe amintiri frumoase familiei si copiilor vostrii.
Si o ultima poza :-)

luni, 9 mai 2011

Cutit Mora Flex



Mora Knife are o sectiune dedicata iubitorilor de DIY, Mora CRAFTLINE



Una dintre jucariile-unelte :-) interesante este Mora Flex, care intruneste mai multe calitati facand din el un cutit util in gospodarie.
Lama este realizata din otel suedez 12C27, un otel inoxidabil, care este tratat si conceput special ca sa fie extrem de flexibil ... asa cum se vede in filmuletul urmator



Duritatea otelului este de 57 HRC, oferind un foarte bun tais care este si deosebit de usor de ascutit (o spun din proprie experienta).



Lungimea lamei este de aproximativ 9 cm





Manerul este unul ergonomic, dintr-un material care permite o priza foarte buna.




Teaca este transparenta, din polipropilen, un material rezistent.
Este deosebit de usor ... urmeaza sa cantaresc cate grame are.

Produsul este fabricat in Suedia.

Cutitul poate fi utilizat in diverse activitati cum ar fi: in bucatarie, la gradina, activitati DIY, Bushcraft si Outdoor.

Cei interesati sa-l procure pot sa scrie la: danielscuriosityshop@gmail.com
Pretul este 69 ron.