" Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face slobozi " Evanghelia Sfântului Ioan VIII:32

duminică, 15 decembrie 2019

... Si totusi ... la umbra marilor copaci cresc cei mai falnici urmasi.





"Hard times create strong man
Strong man create good times
Good times create weak man
And weak men create hard times"


Voi incepe cu o indignare de-a mea si voi spune asemena lui Solomon: trei lucruri sunt mai presus de puterile mele, si chiar patru pe care nu le pot pricepe...
Ce tot nu pricep si nu inteleg eu la civilizatia asta in care incerc  sa "supravietuiesc" este cum de: incearca se exploreze marginile universului in timp ce inca nu a explorat suficient adancurile oceanelor, incearca  sa colonizeze planeta Marte dar nu stie ce se intampla in creierul omului sau in trunchiurile copacilor, aici la firul ierbii. Sa detaliez:
In ultimul articol Nimic nu creste la umbra marilor copaci, am mentionat foarte simplist despre modul in care circula seva in interiorul copacilor. Realitatea este ca cercetatorii nu s-au pus inca de acord cu privire la enigmaticul transport al sevei.
De cand eram mic am invatat si am citit, ca apa urca in copaci folosind principiul capilaritatii. Si partial este adevarat. Principiul capilaritatii este valabil cand vorbim de maxim cati-va metrii dar ce facem cu arborii care au cati-va zeci de metrii sau ajung spre 100 de metrii. Aici oamenii de stiinta au bagat in joc teoria transpiratiei - adica frunza pierde prin respiratie/transpiratie apa, iar moleculele de apa din trunchiul copacilor, prin forta coeziunii se trag una pe alta  tot mai sus catre frunzisul verde creeand o forta absorbanta ascendenta. Problema apare primavara cand copacul nu are frunze iar circulatia sevei in trunchi este cea mai puternica. Si de data asta teoria cade si este nevoie sa fie inlocuita cu cea mai recenta teorie - cea a osmozei (a carei explicatie este ca, daca intr-o celula concentratia de zahar este mai mare decat intr-o celula invecinata, atunci apa se scurge prin pereti catre solutia mai dulce pana cand in ambele se gaseste procentual aceeasi cantitate si daca procedeul se repeta pana in coroana, atunci apa ajunge intr-un final sus. Dar sunt voci care pun sub semnul intrebarii si aceasta teorie.
Dar sa revenim la copaceii nostrii pe care i-am lasat data trecuta la umbra marilor copaci :-)
Aminteam in articolul precedent ca acestor copacei tineri le este greu sa creasca la umbra copacilor batrani.
"Copaceii ar creste cu placere repede si probabil ca nu ar avea nici o problema sa adauge in fiecare sezon o jumatate de metru in inaltime. Din pacate tocmai mamele lor li se opun." Ele acopera puietii cu coroanele lor uriase care retin aproximativ 97% din lumina solara, micutilor revenindu-le doar 3% din firmiturile sub forma de "corpusculi" :-( ... Pare un act de profunda cruzime... cu lumina asta poti produce atata fotosinteza cat sa nu mori.
Si eu care eram obsedat de crestere, probabil de la o trauma (de pe la inceputul pubertatii cand colegii imi spuneau ... evadat din gradinita :-) ... si care incercam cu tot dinadinsul sa imi fac copacii sa creasca mai repede, am descoperit aceste lucruri care mi-au schimbat conceptia despre ritmul cresterii.
De unde aceasta masura de educatie ... educatie spartana. "Da, chiar e vorba de o masura pedagogica, care nu vizeaza decat binele celor mici ... Din cauza cresterii lente, celulele lemnoase interne sunt foarte mici si contin putin aer. Asta le da copacilor flexibilitate si rezistenta la furtuna. Si mai importanta e rezistenta crescuta la ciuperci." Inelele de crestere sunt cele care determina densitatea lemnului. Cu cat aceastea sunt mai mici, lemnul este mai dens si mai rezistent.
Retineti - o crestere asezata este garantul pentru o viata lunga.
In total contrast cu acesti copaci, copii ai padurii se fla copacii din orase ... copii ai padurii, abandonati pe strazi. "Copii" care nu au fost educati in stil spartan ... care se traduce prin "Ia-o mai incet" sau "Asteapta intai 200 de ani". Copacii din orase si mai ales din parcuri au trait decenii ca in sanul lui Avraam si au facut ce au avut chef. Trunchiul lor gros, asemenea unei burti rotunde, e dovada orgiei solare la care au luat parte. Faptul ca celulele din interior sunt foarte mari, extrem de aerate si foarte vulnerabile la ciuperci ii va costa ... la prima criza severa.
In final as incheia cu un pasaj inspirat:" Cei mici ar trebui sa fie invatati in simplitatea fireasca a copilariei. Ar trebui sa fie educati sa fie multumiti cu indatoriri mici folositoare si cu placerile si experientele normale pentru anii lor ... Copii nu ar trebui fortati sa se maturizeze de timpuriu;in schimb,  ar trebui sa pastreze cat mai mult posibil prospetimea si farmecul primilor lor ani. Cu cat este mai linistita si mai simpla viata copilului, cu cat este mai saraca in ceea ce priveste entuziasmul artificial si cu cat se armonizeaza mai mult cu natura, cu atat este mai favorabila dobandirii unei vigori fizice si mintale si a tariei spirituale" (Educatie).


"Hard times create strong man
Strong man create good times
Good times create weak man
And weak men create hard times"


VA URMA ...



duminică, 17 noiembrie 2019

Nimic nu creste in umbra marilor copaci ... si totusi ...


Viata unui puiet de pom este foarte dificilă. Specialiștii spun ca 95% din puietii din natura care implinesc un an nu il prind si pe al doilea. Cunosc foarte bine acest lucru. Mi-am format obiceiul de a planta diversi pomi pe dealuri si am observat ca si la mine procentele sunt asemanatoare. Ca oricare fiinta vie copacii au nevoie de apa, undeva la 4 litrii pentru cate-va frunze. Si in senul acesta multi avem impresia ca  acesti copacii sunt ca niste pompe Grundfos care sug activ apa din maruntaiele pamantului. In realitate lucrurile nu stau asa, ci radacinile copacilor sunt total pasive. "Apa curge pasiv in radacinile copacilor in timpul zilei si iese pasiv in timpul noptii cu aceeasi regularitate ca valurile marii sub atractia lunii".
Acest fenomen este denumit de oamenii de știință "lift hidraulic" si a fost evidențiat prima oara de Dawson in 1993 la artarul de zahar (Acer saccharum).
Cine a scos un copac matur (in general) a observat ca exista o radacina principala pivotanta, care merge direct in jos, iar aceasta este pincipala sursa de apa. Radacinile laterale, de suprafata pe langa rolul  de a tine copacul in picioare au si rolul de a scurge umezeala in solul uscat dupa ce soarele apune si frunzele copacului nu mai transpira  activ. "Artarii maturi, redistribuie pasiv apa scoasa din adancuri si o scot prin radacinile pasive, toata noaptea. S-a dovedit ca plantele mici care traiesc langa acesti arbori mari obtin mai mult din jumatate din apa necesara in urma acestei reciclari".
E greu pt un pui de artar sa creasca la umbra unuia batran dar ... exista un gest de generozitate care compenseaza aceasta lipsa. "In fiecare noapte, sub pamant, cea mai valoroasa resursa -apa-  se muta dinspre cei puternici spre cei mai slabi, astfel incat puietul sa mai poata supravietui o zi. Nu doar apa ii trebuie acestui puiet, dar un pic tot trebuie sa-l ajute, iar puietul are nevoie de tot ajutorul din lume, daca vrea ca peste o suta de ani pe aceasta bucata de pământ sa mai fie un artar. Nici  un părinte nu le poate face copiilor viata perfecta, dar toti tindem sa le dam tot ce putem".*
*ganduri preluate din Lab girl (Fata de laborator) de Hope Jahren

vineri, 19 aprilie 2019

Jurnal de Gherdeal

M-am decis sa deschid o noua pagina pe care sa astern mai multe din experienta mea rusticana. E un jurnal care se coace in mintea mea in urma a 10 ani de vise,  studiu, framantari, multa munca incununata uneori cu esecuri dar care in final se traduce prin experienta. Nu e singurul jurnal pe care il scriu. Scriu mai multe ... in paralel. Cel mai important este cel pe care il scriu fiului meu, Sebastian iar acesta va fi o anexa electronica a aceluia, care sper sa ii fie util, in caz ca va alege sa traiasca la randul lui la tara.
Din pacate internetul pe langa multe alte rele, a mai adus inca unul - a pus cuvantul in gura (tastatura) tuturor prostilor ... care peste noapte au devenit mari experți.
Ceea ce scriu aici, nu scriu avand pretentiile expertului si de aceea va rog sa testati, cercetati si daca e cazul sa ma corectati.
In final ceea ce scriu este o poveste ... pentru ca unitatea de masura a vietii nu este timpul ... ci povestea.
Povestea va asigur ca este ADEVARATA, dar sper in acelasi timp sa fie si UTILA si FRUMOASA.
Lectura placuta si utila !
P.S. Povestea poate fi citita la pagina Jurnal de Gherdeal, cea situată în partra dreapta langa Pagina de pornire