" Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face slobozi " Evanghelia Sfântului Ioan VIII:32

miercuri, 22 ianuarie 2014

Prost sa fii excroci sa ai ... la conducere




Ştiu. Vă dor toate cele. Cîte sînt şi cîte aţi pierdut. Vă doare existenţa, dar vă doare şi în cot de subzistenţa vecinului mort de foame. Vă doare injustiţia, dar nu şi nedreptatea făcută celorlalţi. Vă doare mojicia generaţiilor tinere, de care vă plîngeţi scuturîndu-le în cap faţa de masă şi firimiturile de pe ea. Vă dor preţurile, dar nu şi cel plătit pentru indolenţa în masă. Vă doare, pentru că sînteţi români rămaşi acasă şi cred că durerea asta e meritată.

Toată viaţa mea m-am temut să nu fiu proastă. De frumos, omul e aşa cum l-a lăsat Dumnezeu. Sau cum se sluţeşte singur, injectîndu-şi cancer în mameloane şi zîmbete cabaline în buzele bleojdite. De bun, omul e tot după cum îl lasă Dumnezeu şi conştiinţa. Dar la intelect se poate lucra şi mereu mi-a fost frică să nu mi se spună „hai s-o iertăm, nu e proastă, e doar obosită.” Dar acum o declar cu toată convingerea: SÎNT O PROASTĂ!

Suflecată pîn’ la brîu/ Dă din gură fără frîu
Sînt de-a dreptul tembelă, pentru că încă mai cred că România îşi poate schimba traseul coborîtor spre iad, prin cuminţenie, valoare şi rigoare. Sunt o nătăraucă, pentru că am trecut degeaba de vîrsta la care fetele cîştigă bani în plus şi ani în minus din viață, exhibîndu-şi părţile pe care eu credeam (tot din prostie, desigur) că trebuie să le acoperi. Sunt o băbătie fără minte, care nu a învăţat nimic despre deşteptăciune. Tocmai din cauza neroziei mele, m-am surprins visînd la lucruri imposibile. M-am uimit pe mine însămi cu nostalgii pe care astăzi le trecem la capitolul „comunismului împuţit” şi al paseismului. Tînjesc, de pildă, după o polemică între Bojdeuca Victoria şi Bordeiul Cotroceni, cu privire la majorarea salariului minim şi a pensiilor. O polemică în care dilema să fie: cu cît le mărim, cu 100% sau cu 200%? Mă apucă pînă şi dorul de spitale... dezinfectate şi dotate, în care să existe medici şi asistente care să nu te scuipe între ochi, „mamaie, da’ ce, io fac injecţii pe o ciocolată şi trei buruieni?!” Am în fiecare zi cîte un alean subit şi cretin după (scuipaţi-vă în sîn, care mai aveţi!) emisiuni televizate din care să mai rămîi şi cu altceva decît cu ultimul tip de înjurături. E drept că, dacă vrei să vezi creativitatea unui popor, îi asculţi birjărismele, dar azi pînă şi cuplurile de rînd se păruiesc şi se ocărăsc de parcă ar fi Ponta şi Băse, ce bip bip bip!

Mai am un singur dor. De ducă...
Şi mai am eu doruri multe, mai mari şi mai mărunte. Mi-e dor de nişte miniştri care să nu rămînă unsuroşi la gură şi cu pete grase pe conştiinţă, care să nu se cîrnăţească la nişte butoaie cu tărie şi privatizări la plic. Mi-e dor de blocuri, dacă vă puteţi imagina. Nu pentru că vederea mea nu ar fi zilnic sufocată de betoane verticale, ci pentru că, de fiecare dată cînd trec pe lîngă măgăoaiele mahărilor, nu pot să nu mă gândesc că fiecărei vile de grangur îi corespund cîte cincisprezece familii de români aruncaţi în stradă de cîte o lege becisnică. Şi îmi vine să dau cu toate dorurile de pămînt cînd mă gîndesc la prioritatea educaţiei, care ar trebui să însemne altceva decît tonul afectat al unor ştiriste sau vedete neabecedate, altceva decît posturi ocupate cu pile și universitari mînjiți. Ori (ce nerozie!) cînd imi aduc aminte de săli de clasă în care pupitrele au fost noi acum treizeci de ani, iar materialul didactic este tot cel croit cu foarfeca şi cu pelicanolul de către dascălii prăfuiţi, rupţi în coate şi cu pingele scîlciate.

Viitorul suna bine. Acum scîrţîie.
Da, mi-e dor de o perioadă pe care nu am cunoscut-o, a Oamenilor cuviincioşi, care cunosc şi solidaritatea şi bunul-simţ, dar nu doar ca excepţie. Cineva îmi spune că a existat şi în spaţiul mioriţelor o asemenea perioadă, cea interbelică (deși, dacă citești Drăghicescu, Rădulescu-Motru sau Cantemir ș.a., constați că nu e nimic schimbat la noi, substanțial), dar eu sper să nu ne trebuiască războiul doar pentru atîta lucru. Mai sper, totuşi, la o Românie de care să nu îmi fie lehamite, care să nu mai colcăie de atâta cloacă şi prostituţie de toate soiurile. În care un jurnalist să poată scrie în voie despre dîrele mîzgoase pe care le lasă în urmă cîte un politician cu năravuri clisoase. O ţară în care şi conducătorul şi cel de mai jos să aibă demnitatea de a-şi recunoaşte mîrşăviile şi de a nu încerca să le bage sub preş cu măturoiul corupţiei. Îmi doresc un oraş în care edilii să nu îţi îndese pumnul în gură. Şi nici să nu îţi îngroape condeiul în fetidul sistem al iţelor politice şi al condiţionărilor economice parşive. Ajunsă în acest punct, îmi dau seama cît de penibilă sînt. Mai ales că ceea ce trebuia să fie un pamflet voios s-a transformat, pe nesimţite, într-o jelanie. Daţi-mi voie să mă tînguiesc. În fond, românul din mine are ce merită, ca o slugă hoaţă ce este...
Autor: Ecaterina Pavel

joi, 16 ianuarie 2014

Despre gazele de sist

Peste 70% din teritoriul României a fost concesionat pentru exploatarea resurselor naturale. O parte însemnată este dedicată gazelor de șist, concesionări făcute în mare taină. La fel se doreste să se înceapă şi exploatarea lor! Primii români au aflat datorită protestelor din Bulgaria. Imediat, lumea a început să vorbească. Oamenii au început să se informeze. Să protesteze. Cu miile, în toată țara. Acum ţara vuieşte despre gazele de şist!

De ce oare?

 Suprafetele concesionate de ANRM. Estul Moldovei, sudul Dobrogei si vestul tarii sunt concesionate pentru exploatarea gazelor de şist.

BLESTEMUL GAZELOR DE SIST

Metoda fracturării hidraulice de mare volum, in ciuda dezinformărilor frecvente practicate de autoritățile din România, cum că acest procedeu este utilizat ăn România de peste 60 de ani in forajul clasic de gaze, este o metoda extrem de nouă (introdusă in SUA de aproximativ 9 ani), după cum arată un raport al Agenției de Mediu din Statul New York. Aceasta trebuie diferențiată clar de fracturarea folosită de mulți ani pentru forajele de gaze convenționale, pentru stimularea zăcământului, executată pe putul vertical si folosind cantități de apă de 100 de ori mai mici fata de fracturarea hidraulică pe orizontală si fara atatia aditivi chimici. Fracturare hidraulică de mare volum  constă în efectuarea unui foraj vertical de mare adâncime până în stratul de sist, urmat de unul orizontal. Ulterior, pe putul orizontal, prin detonarea de exploziv, se realizeaza orificii în coloana sondei. După aceea, se injectează cantităţi uriaşe de apă, nisip şi aditivi chimici (0,5% din canitatea totalâ din lichidul de forare). Prin orificii, cantitățile uriase de lichid de foraj, introduse ân rocă la presiuni extrem de mari (1000 de bari si peste), ajung la roca din jur,  provocând lărgirea fisurilor preexistente ale acesteia si eliberând gazul. Ulterior, presiunea internă generataă astfel la nivelul rocii, împinge lichidul de foraj injectat la suprafaţă, împreună cu gazul eliberat. Până aici, pare un proces industrial ca oricare altul. Dar…fără foc, nu iese fum.

IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI SI SANATATII

După cum se poate intui pănă la acest punct, extracţia GDS produce efecte devastatoare si iremediabile asupra solului, apei şi aerului, cu impact direct asupra oamenilor, animalelor si vegetatiei (a vietii, in general)

Apa potabilă și ape subterane contaminate Poluarea aerului
Aproximativ 20.000 mc de apa cu substanțe chimice  toxice sunt folosite la o fază de fracturare. Jumătate din  apa contaminată rămâne în subteran și migrează spre  pânza freatica. Din cauza tehnologiei se produc și  scurgeri directe în pânza freatică încă de la prima  utilizare, din faza de explorare. Aproximativ 7% din cantitatea de metan se pierde în atmosferă, poluând aerul. Gazul nu iese singur ci împreună cu alte chimicale toxice volatile sau sub formă de pulberi.


Soluri toxice și radioactive. Cancer și boli incurabile pentru oameni
Substanțele toxice, radioactive și metalele grele, antrenate de fluidul de fracturare vor contamina solul, fie prin scurgeri din bazinele de decantare fie prin depozitarea acestora in subsol, in puturi dezafectate. Ca urmare solurile se vor eroda accentuat. Consumul apei din zona de exploatare, dar și aerul, au  dus la intoxicarea cu substanțe cancerigene și
mutagene, producând afecțiuni dintre cele mai severe și  greu de tratat, dacă nu chiar fatale.

Distrugerea florei și a faunei Infrastructură distrusă și poluare fonică
Agricultura și creșterea animalelor si a albinelor vor fi afectate prin distrugerea surselor de apă și hrană. Flora și fauna dispar, iar locul se va deșertifica. Aproximativ 1000 de camioane de mare tonaj vor
tranzita zona de explorare și exploatare și vor distruge  prin greutate și vibraţii casele și infrastructura și vor  polua aerul.

Cutremure și alunecări de teren Scoaterea din circuitul agricol a unor suprafete uriase, extrem de fertile
Exploziile asociate fracturarii și injectarea sub presiune  a fluidului au produs cutremure în SUA, Marea Britanie (care a si impus un moratoriu din acest motiv)  și Italia. România este tara din Europa cu cea mai mare activitate seismica, perimetrele din Dobrogea si Banat fiind suprapuse unor zone cu un mare potential seismic. Mai mult, fracturarea hidraulică ar putea reactiva falia Shabla-Snagov, care ar putea efecte devastoatoare, existand pericolul producerii de tsunami in Marea Neagră. Fracturarea  hidraulică agravează efectul seismelor care devin mai  numeroase si mai ample și poate duce, în timp, la alunecări de teren. Ca urmare a spațiului ocupat de exploatarea de gaz de șist, atât la suprafața, cât mai ales în subteran, coroborat cu reducerea drastică a disponibilului de apa necesară agriculturii, legumiculturii și creșterii animalelor, din circuitul agricol vor fi scoase sute de mii de hectare. Disparitia albinelor datorită substantelor toxice emanate in atmosferă. Anularea posibilității practicării agriculturii ecologice, România deținând 1 loc  in UE ca si potential pentru agricultura ecologică! Toate aceste lucruri vor fi iremediabil pierdute.
Trebuie remarcate dezastrele ecologice și cu efecte grave asupra sănătății locuitorilor din zonă, care au survenit în urma exploatărilor gazelor de șist cu metoda fracturarii hidraulice în Ecuador, Brazilia, Nigeria și Kazahstan și putem concluziona ca extragerea gazelor de șist contravine conceptului de dezvoltare durabilă. Totodată Companiilor nu li s-a cerut să constituie un fond de garanții de mediu.

SURSA- http://stopfracturare.ro/despre-fracturare-2/