" Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face slobozi " Evanghelia Sfântului Ioan VIII:32

luni, 9 iunie 2014

Povestea Ghertrudei


Era primavara. Un vant caldut adia incetisor, facand sa se legene usurel cele cate-va smocuri de iarba care incepeau sa rasara pe langa cararea proaspat batatorita.
Micul convoi inainta, serpuind de-a lungul vaii in ritmul molcom al boilor, care trageau la carute.
la un moment dat persoana care se afla in fruntea convoiului facu un semn iar acesta se opri. Peisajul era mirific. Rotindu-ti privirea vedeai dealuri de jur imprejur, incununate de stejari falnici care vegheau valea asemenea unor ostiri pe metereze.
Ceva mai departe, spre miazazi se ridica inca un zid mai maret, de un alb scanteietor care contrasta cu verdele crud al vaii.
Doar in vale, facand parca nota discordanta cu seriozitatea si impozanta figurilor emblematice amintite anterior, alerga zglobiu, un paraias, inviorand peisajul.
 Toate acestea si multe altele au facut-o pe Ghertruda (conducatorul convoiului) si cei care o insoteau,  sa creada ca acesta era un taram mai inainte pregatit pentru ei.
Dar sa va povestesc despre Ghertruda si oamenii ei:
Ghertruda era o vajnica femeie din satul Carta (Kierz/Kerz). Carta era un sat linistit de pe
malul Oltului. Din nefericire toata linistea a disparut odata cu venirea calugarilor cisternicieni. Acestia, ca sa-si asigure sustinerea din partea liderilor obstii, le oferira celor mai cu vaza oameni din sat anumite beneficii si avantaje materiale. Acesta a fost primul gest care a bagat zazanie si a alungat armonia locului.
Pe langa faptul ca trebuiau sa faca zile de robota pentru ridicarea manastirii, mai trebuiau sa dea si o parte din terenurile proprii pentru folosul manastirii.
De munca nu se plangeau, erau cu totii oameni harnici si invatati cu ea ... dar in ce priveste
oferirea terenului catre manastire, o parte din ei (in special cei mai putin avuti) nu puteau trece peste asta.
Tensiunea crestea de la o zi la alta, iar din cauza faptului ca cisternicienii aveau insasi sustinerea regelui se vazura nevoiti sa repete ce au facut inaintasii lor nu cu mult timp inainte, cand au plecat in tinututrile sitaute intre Rin si Mosel.
Ghertruda aceasta femeie inteleapta si curajoasa a fost liderul care i-a strans in jurul ei pe acesti napastuiti ai soartei, dar care a oferit si solutia ... aceasta vale frumoasa pe care acuma o contemplau fermecati si care va aparea pentru prima data mentinata istoric in 1332 sub numele de Valle Ghertrude, in cinstea vajnicei eroine.
Va urma 

8 comentarii:

  1. Am privit fotografia Gherdealului....e un loc desprins din povesti. Fericit esti ca poti avea o casa acolo.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc Marius. Si Ghertruda cred ca a zis la fel cand a vazut peisajul. :-)
    Povestea continua ...

    RăspundețiȘtergere
  3. ghici care este numele mamei lui Hamlet!?pun pariu ca nu stiai...si chiar nu trebuia sa modifici ortografia numelui de dragul celor care nu cunosc pronuntarea corecta in germana sau...orice alta lb!

    RăspundețiȘtergere
  4. Anonimo/ule :-) multumesc de indiciu. Nu stiam care este numele mamei lui Hamlet. Multumesc.
    Legat de modificarea ortografiei numelui - am facut-o ca sa fie cat mai asementor cu numele satului , care legenda spune ca i l-ar mosteni. Iar satul se numeste Gherdeal nu Gerdeal !

    RăspundețiȘtergere
  5. Ca sa nu amintesc de prima documentare istorica in care apare "Valle Ghertrude" -1332. Conform acestei mentiuni istorice nu am modificat nimic.

    RăspundețiȘtergere
  6. sunt de acord cu Marius Colac...un loc mirific si superb...si toctomerius astept continuarea povestii...sunt tare curiaosa din fire

    RăspundețiȘtergere
  7. Este minunat ca exista tineri ca tine. Si esti fericit ca poti merge ''acasa'' acolo...in mijlocul adevarului. :) Voi veni sa vad si sa respir aerul satului..poate cine stie, ma inradacinez.

    RăspundețiȘtergere
  8. Ce sa va urez... inradacinare grabnica si trainica :-)

    RăspundețiȘtergere