Terra Preta

  

      

  Terra Preta ... cel mai bogat sol de pe Tera

sau

Lecții din trecut pentru agricultura viitorului

        Cam toate formele de agricultură, inclusiv cea maiașă au început cu un sistem cunoscut sub numele "taie și arde ". În acest sistem un petec de pădure/junglă era defrișat cu ajutorul topoarelor de piatră, apoi lemnele si vegetația arsă, înainte de debutul ploilor, când, în cazul maiașilor erau plantate porumbul și fasolea. Ca să vă faceți o mică idee ce eforturi presupuneă această  activitate - cu ajutorul arheologiei experimentale s-a demonstrat că era nevoie de 560 de ore pentru a adoborî și defrișa o pădure de un hectar, cu unelte de piatră (aproximativ 5 minute pentru un pin de 17 cm diametru, o oră și 13 minute pentru un stejar de 23 centimetrii diametru, cam de doua ori mai încet decât topoarele din fier). Cenușa provenită de la arderea pădurii, fertiliza solul și garanta recolte bune pentru 2-3 ani, după care. fertilitatea solului tropical sărac în nutrienți scădea rapid. 

           Clima, condițiile de mediu și precipitațiile făceau ca solul să intre rapid intr-un proces numit de laterizare. Lateritul este un depozit bogat în aluminiu și fier, format prin alterarea unor roci din zona tropical umedă, de aici și culoaea portocaliu/roșiatic gălbui. Acest sol se caracterizează prin mobilitate scăzută a nutrienților și de semenea printr-o fertilitate scazută. Noi in Romania nu relizam ce soluri bune avem și ce condiții de mediu prielnice pentru ele. În zonele tropicale/calde toate procesele se desfașoară mult mai accelerat datorită temperaturii și umiditații. Daca un animal moare în junglă, procesul de descompunere este atât de rapid încât o bună parte din elemente sunt preluate de insecte și alte viețuitoare, ce mai ramâne, de plantele din jur, iar în sol nu mai ajunge să se depoziteze aproape nimic. Dacă mai și defrișezi pădurea, mulciul natural care proteja solul de factorii de mediu se duce iar solul este predestinat degradării.

          Una dintre primele legi nescrise ale istoriei este ca o civilizație poate să reziste doar atât timp cât are suficient sol productiv pentru a-și hrăni populația. O civilizație care iși neglijează solurile, iși sapă propia ruină. Așa s-a întâmplat și cu civilizația maiașă, la prabușirea căreia a contribuit într-o mare măsură și proasta administrare a terenurilor. 

Dacă civilizația maiașă vine cu exemplul negativ al exploatării solurilor, jungla amazoniană deține și indicii pentru o soluție. Arheologii au găsit zone cu sol negru de o fertilitate incredibilă. Se pare că acest pamânt bogat, numit terra preta, acoperă un teritoriu de dimeniunea Franței in bazinul Amazonian. Acest teritoriu nu este compact ci sunt mici insule de "pământ negru" care surprinzător, sunt tocmai rodul locuirii intense.

Dar să prezint ce este cu acest Terra preta - Încercând să își facă un trai din solul sărac în nutriente, amazonienii l-au imbunatațit prin compostare și întreținere intensă. Găsit pe dealurile joase cu vedere spre râuri, terra preta este plin de ceramică spartă și resturi organice din excremente, gunoi, oase de pește și animale, cenușă (de aici și concentrația ridicată de calciu și fosfor). Abundența urnelor funerare sugerază că însăși populația umană "se recicla". Totuși ingredientul secret și în același timp minune, era cărbunele rezultat în urma arderii lemnului. Unii ecologiști ai solului cred că  auadăugat de asemenea pământ bogat în organisme pentru a imita procesul de compostare, așa cum un brutar adaugă maia ca să faca pâine.

Cele mai vechi depozite au mai mult de 2000 de ani.

Cu o grosime medie de 30-60 cm, depozitele de Terra preta pot ajunge chiar la 1,8 m. 

Deși localnicii știau de existența acestui tip de sol, cel care l-a popularizat a fost un pedolog olandez Wim Sombroek, care l-a studiat prin 1960 și a publicat o carte in 1966 - Amazonian Dark Earts: A model for Sustainable Agriculture in the Tropics, în care a demonstrat că aceste soluri nu sunt un fenomen natural, ci rodul activitații umane precolumbiene.

Un alt cercetator care susține ideea este geograful american  Wiliam Denevan, care a ajuns la concluzia că bazinul Amazonului nu era o pădure virgină nelocuită înainte de sosirea europenilor, ci era o zonă intens populată, care reușea să asigure necesarul de hrană pentru 5-6 milioane de locuitori printr-o agrosilvicultură intensă la care se adăuga o compostare masivă a tuturor resturilor organice. 

       Presupunerile celor doi, sunt confirmate de insemnările lui Franciso de Orellana, explorato, spaniol care a înteprins prima expediție europeană de-a lungul fluviului Amazon, între 1541-1542, în urma căreia a oferit o descriere detaliată a populației indigene pe care a întâlnit-o. Multă vreme s-a crezut că descrierile lui sunt exagerate sau mitologizate. Relatările sale menționează comunități dense, bine organizate, cu așezșri mari și complexe, precum și culturi agricole bine dezviltate. De asemenea Orellana istorisește despre existența unor războinici puternici și bine organizați, inclusiv femei războinice, ceea ce a dus la asocierea fluviului cu mitul amazoanelor, inspirat din legendele grecești.

Cea mai puternică mărturie pentru cele descrise de Orellana este tocmai Terra preta, care nu ar fi putut fi produs în asemenea cantități decât de o populație de milioane și milioane de oameni. Se estimează că pe acel teritoriu pe care ar fi trăit 5-6 milioane de oameni, mai traiesc in ziua de azi doar 200 000.

Aceată populație indigenă a dispărut, decimată de bolile aduse de europeni, Terra preta în schimb a rămas, dar astăzi este dezgropată și vândută la tonă, pentru cei care știu calitatea celui mai valoros sol de pe Tera.

Petru cei interesați mai mult de subiect pun aici linkul un documentar pe aceasta tematică:

https://youtu.be/ihvySe6yROE?feature=shared

După ce am trecut prin istoria acestei moșteniri indigene cu impact global aș dori să trecem abrupt la partea practică. În articolul anterior Oda Carbonului, spuneam despre cărbune că are acele cavități care oferă un spațiu foarte mare de depozitare. În același timp spuneam că el este și un foarte bun absorbant (asemenea unui burete). Introdus in sol, în primă fază el absoarbe apa și toți nutrienții pe care îi redă apoi înapoi într-o perioadă foarte lungă de timp. Atenție pentru cei care conuma sau beau carbune vegetal, nu consumați pentru o perioadă prea lungă deoarece va lasă fără minerale și vitamine.

Bacteriile din sol au și ele nevoie de o casă, așa că acest carbune vegetal este locul ideal pentru ele ... mai ales dacă " cămarile" sunt burdușite cu toate cele necesare, adică apa și nutrienți. Țin să reamintesc că o unitate de cărbune poate reține de până la opt ori canitatea de apă pe care o poate reține aceeași unitate de sol și mult mai mulți nutrienți. Aș veni aici cu câte-va însemnări din cartea Gardening with Biochar: 

- crește disponibilitatea îngrășământului cu amoniu între 45 și 54%,

- crește disponibilitatea azotului potențial mineralizat de la 48 pâna la 110%

- fosforul crește cu 29%

- reținerea nitraților de amoniu în jurul rădacinilor a crescut cu 33-53 %

- a crescut disponibilitatea fosforului, fierului, magneziului și zincului

- crește carbonul cu 32-33% față de loturile de control

De asemenea solurile bogate in materie organică și mai ales cărbune vegetal reduc toxicitatea solurilor.

Anumite plante (cele cu noduli la rădăcină) precum:  mazărea, fasolea au o bacterie numită RIZOBIE  (Riza- rădăcină, Bios- viață)gr. Această bacterie fixează azotul în sol. Adăugând cărbunele vegetal Rizobia lucrează mai bine și produce mai mult nitrogen pentru plante.

        De asemenea cărbunele vgetal oferă stabilitate coloniilor de bacterii - după ce este introdus în sol pierde undeva intre 3-5% din cantitate, după care rămâne într-o formă stabilă pentru o perioadă foarte îndelungată.

Dar înainte de a-l băga în sol trebuie sfărâmat și inoculat. Eu il sfarm pentru a avea o suprafață cât mai mare de contact. Apoi il bag într-o găleată mare în care adaug găinaț și apă unde îl las pentru aproximativ o lună. Alții îl amestecă în compost în proporție de 40% carbune - 60% compost, în prealabil cărbunele trebuie îmbibat în apa. Alții îl amestecă cu vermicompost.  Inocularea între-un mediu lichid este mult mai rapidă și e nevoie între 4 și 8 săptamâni pentru acesta.

 Încă lucrez la modul de produție a carbunelui vegetal de asta nu am atins subiect, plus că internetul este plin de variante. Eu doresc să imi fac propria variantă care să fie eficientă și din punct de vedere al timpului.

În titlu aminteam că Biocharul ar putea fi o soluție pentru agricultura modernă. În agricultura modernă se aruncă pe câmp tone de NPK celebra triadă, tratament universal pentru toate carențele. Pe lângă faptul că produe dezechilibre în ce priveste alte minerale după ploi, aceste minerale care au fost împrăștiate pe câmp intră în pânza freatică și o poluează. Aplicând la csară larga cărbunele vegetal, surplusul de minerale ar fii adsorbit de el, nu s-ar mai polua si îngrașământul ar fi disponibul pentru plante pentru o perioadă mult mai lungă.

Sper ca informațiile prezentate să vă fie utile.

P.S. Informații suplimentare posibil vor apărea într-o carte pe care urmează să o scriu :-)

Oda Carbonului

Oda Carbonului

Esența vieții și a agriculturii 

          Subiectul pe care-l voi dezvolta, este unul care mă preocupă de mai mulți ani și este cât se poate de complex, fapt care presupune să trecem prin mai multe discipline cum ar fi chimie, istorie, pedologie. Așa că voi împărți prezentarea în două părți pentru a nu fi prea concentrată. În consecință înarmați-vă cu multă răbdare, care până la urmă sunt sigur că vă va fi răsplătită.

        La un moment dat (în mezozoic :-) pe când lucrăm la casă, am dat la o adâncime semnificativă de lemn carbonizat. Pesemne că acum câte-va sute de ani acolo fusese un incendiu. Ce mi-a atras atenția a fost culoarea și textura solului din jur, care era negru și tocmai bun de pus într-un ghiveci cu flori. Atunci am realizat pentru prima dată că ar trebui să existe o corelație între prezența carbonului în sol, culoaea solului și eventual rodnicia lui.

          Cu toții știm că cele mai roditoare soluri sunt cele denumite Cernoziom. Etimologia termenului cernoziom provine din ucraineană, respectiv rusă unde cernyi semnifică "negru" iar zemlya, prescurtat zem înseamnă "pământ" sau "sol". Astfel cernoziom se traduce literar prin -pământ negru-. 

Mergând pe acest fir, am descoperit că solurile bogate în materie organică, cum ar fi și cernoziomurile, conțin cantități semnificative de carbon ( undeva la 6%, dublu față de solurile normale), carbon, care logic contribuie la fertilitatea acestora.

Nu peste mult timp aveam să citesc despre un alt tip de sol special, tot cu nuanțe cenușii :-) de dată această Terra Preta, care înseamnă tot "pământ negru" dar de dată această în limba portugheză.

Faptul că ambele soluri erau negre și presupuneam eu, la aceea dată (prin 2010 -2011) că ambele au concentrație crescută de carbon m-au determinat să fac tot felul de experimente, în mod special cu pomii pe care îi plantam (și de atunci am plantat sute). La majoritatea pomilor chiar pe fundul gropii puneam cărbune, la dată aceea cu mai multă cenușă. 

Devenisem foarte interesat despre subiect, dar nu prea găseam materiale referitoare la Terra Preta. Îmi aduc aminte că primele materiale citite în limba română despre subiect le-am găsit în cartea Tradusă de Tei (2013) - Țărâna, cum se fac praf civilizațiile. 

Că să prezint concis ce este Terra Preta (voi aborda subiectul pe larg în a două parte), este un sol din bazinul Amazonian al Americii de Sud, care a fost creat prin influență antropică, iar rodnicia sa constă în prezența unei cantități mari de carbon (între 10 și 35 %) sub formă cărbunelui de lemn.

        Dar haideți să săpăm puțin și să vedem ce este așa de special cu acest cărbune/carbon. 

Carbonul face parte din cele 4 elemente chimice fare de care nu ar există viață pe pământ: Carbon, Oxigen, Hidrogen și Azot. Noi înșine suntem alcătuiți din 18 % carbon (el fiind de asemenea un element structural fundamental alături de Azot, al ADN-ului și ARN-ului).

Pornind de la diamante, care se găsesc pe frunțile încoronate și care sunt o formă alotropică a carbonului, continuând cu lemnul, pe care îl ard acum în sobă în timp ce tastez ... oprindu-ne deasupra farfuriei unde ne așteaptă delicioșii carbohidrați, continuând cu aerul pe care îl inhalăm, suntem înconjurați și pur și simplu ne "scăldăm" în acest element.

De ce este atunci acest element (C) atât de blamat, mai ales când mă gândesc la formă lui oxidata și anume CO2.

Este un text în cartea Eclesiastului care îmi place foarte mult și ar fii  bine să îi inspire și pe politrucii noștrii :-) "Mi-am pus inima să cercetez și să adâncesc cu înțelepciune tot ce se întâmplă sub ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fii oamenilor" (Eclesiastul 1:13)

Ca să rezum importanța și influența carbonului în viața solului aș aminti următoarele. Împreună cu O reprezintă 88% din compoziția plantelor. Și doar dacă am zis fraza asta ... și ești persoană inteligentă și știi puțină chimie cred că ai găsit deja jumătate din soluția pentru excesul de CODOI (CO2) :-)

Cu toții știm că fotosinteză este procesul fundamental din natură prin care plantele verzi sintetizează dioxidul de carbon (CO2) cu ajutorul energiei provenite din radiația solară, producând oxigen și substanțele organice necesare vieții.

Acum vin cu o părere personală pe care o fundamentez pe intuiție și puținele experimente făcute în acest sens. Pe internet sunt prezentate experimente în care plantele crescute în sol la care a fost adăugat biochar (cărbune vegetal) au rădăcinile mult mai dezvoltate decât cele crescute în sol normal și se dezvoltă mai bine și mai repede.

Aici un mic și scurt exemplu: 

https://www.youtube.com/shorts/zG1_ebUD3sw

Ca să lărgesc puțin argumentația voi veni și cu un alt exemplu. Cei care sunt pasionați de compost știu că la baza creării lui stau două elemente chimice reprezentate de N - azot materia verde și C - carbon, materia cenușie :-) uscată. Aceste materiale (elemente) trebuie să alterneze între ele și să fie în proporții aproximativ egale. Deși în mod normal C este responsabil de dezvoltarea părții aeriene a plantelor iar N de dezvoltarea părții subterane, la nivelul rădăcinilor, în situațiile în care se aplică soluții foliare pe baza de N (azot), cum ar fi de exemplu ureea, acest azot este absorbit direct la nivelul aerian, al frunzelor. În același fel un proces similar ar trebui să fie și sub pământ, la nivelul rădăcinilor. Încă nu înțeleg procesul, dar rezultatele sunt evidente.

        În ciuda faptului că de cele mai multe ori CO2 este perceput ca un poluant, CO2 joacă un rol esențial în creșterea plantelor, așa cum am amintit deja. Spre exemplu dacă nivelul de CO2 ar scade sub 200 ppm (părți per milion) (asta înseamnă 0,02%) ar începe să fie probleme cu fotosinteză iar la 150 ppm,  (0,015%) fotosinteză se oprește complet. Tocmai de aceea s-au făcut experimente în sere, unde s-au introdus concentrații mărite de CO2 (până la 800-1200 ppm) acest fapt crescând randamentul între 20-50 % acest lucru datorită absorției mult mai eficiente a energiei solare. 

Și că tot vorbeam de C, aș adăuga câte-va informații care ne vor ajută în înțelegerea următorului articol și în același timp, sper să fie utile în viața de zi cu zi.

Cu ceva timp în urmă am fost într-o tabăra de supraviețuire în care am învățat mai multe remedii naturale, printre care și cele legate de cărbunele vegetal. M-a impresionat mult experiență unui prieten care a locuit pentru o perioada în America Centrală și pe când ară acolo, a fost mușcat de un șarpe foarte veninos. A luat cărbune vegetal atât intern cât și extern (aplicat pe locul mușcăturii). Ideea e că a supraviețuit și nu a avut nimic. 

In caz de otrăvire, cărbunele vegetal este una dintre cele mai bune soluții și se poate folosi într-o serie de multe alte situații neplăcute cum ar fii intoxicații, rău la stomac sau chiar și răni. Ideea este că acest cărbune are o suprafață foarte mare de absorție. Un gram de cărbune activ poate avea area suprafeței interne întinse între 300 și 3000 m 2 (deci unul sau mai multe terenuri de tenis. Această proprietate se datorează structurii foarte poroase a cărbunelui, fapt care îl face extrem de eficient în absorbția substanțelor, atât bune cât și rele. Am descoperit pe propia-mi piele că biocharul poate fi folosit inclusiv în tratarea rănilor, aici o mică paranteză, trebuie avut grijă să nu ajungi că Ötzi (omul ghețurilor) care avea peste 60 de tatuaje făcute cu ajutorul cărbunelui. Există riscul că în caz că intră sub piele să nu fie absorbit și să rămână ca un tatuaj.

Acum după ce am văzut câte beneficii are Carbonul nu ne rămâne decât să îl experimentăm în grădina.

Dată viitoare voi veni cu mai multe informații care referitoare la Terra Preta, cum se produce și cum poate fi utilizat în grădină. 

Pe curând.