Deși termenul tipsie este impropriu, m-am gândit totuși să-l aleg pentru a-i păstra aerul exotic.
Lemnul l-am primit de la un bun prieten care a fost în Africa. Cu această ocazie doresc să-i mulțumesc public pentru strădaniile depuse, deoarece a cărat buturuga asta de mahon tocmai din inima Africii.
As vrea să va spun că nu este deloc ușoră ... numai vre-o 8 kg. Este cel mai dens, dur și greu lemn pe care l-am întâlnit ... până acum. Este adevărat dupa ce s-a uscat a mai pierdut din greutate. Totuși a rămas destul de dur ... ca să-mi ciobească două dălți.
M-am apucat încă din luna august de sculptat și ca să ajungă la forma aceasta am lucrat până în decembrie. Este adevărat nici nu prea am avut timp, dar lemnul e destul de încăpățânat. Neșansa lui a fost că a găsit unul mai încăpățânat ca el :-)
Printre alte curiozități descoperite la acest lemn este culoarea. Din câte știam lemnul de mahon are o culoare specifică,maro închis.
Există mai multe varietăți de mahon, iar mahonul care creștea în zona respectivă avea aceasta nuanță deschisă, iar negrii care vindeau sculpturi pe marginea șoselei ca să dea nuanța aceea specifică mahonului foloseau un truc. După ce terminau de finisat obiectul îl polișau cu cremă de pantof maro, care era cât mai aproape de nuanța mahonului pe care îl știm noi.
Voi încerca și eu ... dar nu cu tipsia :-)
La început m-am gândit să fac o sculptură cu specific african, dar m-am răzgândit ... și a ieșit un platou micuț (cu specific mioritic) care poate fi folosit pentru fructe, nuci, semințe. Specificul mioritic am încercat sa-i fie dat de para, mărul, frunza de stejar și ciorchinele de strugure.
Încă nu este terminat dar până de sărbători sper să am timp să-l finisez .... pentru ca să poposească pe masa unor prieteni, burdușit cu nuci ... în așteptarea colindătorilor :-)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu